Podul de flori realist-socialiste

Leonida LARI

Lenin

 

 

La surîsul lui ziua se face mai mare

Şi gîndu-i ca laserul scapără,

Nimeni nu are slujba de-a păzi de-uitare,

Adevărul pe sine se apără.

 

 

Şi nimic nu e fericit de scadenţele pieţii,

Şi nimic necernut de timp nu rămîne,

Dar cum l-am uita pe acel ce cu preţul vieţii

A dăruit carte şi pîine?...

 

 

Ar trebui de simplitatea lui înţeleaptă

Să se pătrundă unele minţi obtuze,

Punînd semn de egalitate între faptă

Şi cuvîntul rupt de pe buze.

 

 

De viu ce era, s-a îndrituit puterea

De-a comunica şi cu spiritele prezente,

Poate de aceea mi se răneşte vederea

De piatra falselor monumente.

 

 

Poate de aceea inima dureros mi se bate

Cînd măreţia lui e-nchistată în vreme,

Omul care-a făcut ideea realitate –

Nu încape în scheme.

 

 

Multe nu le cuprinde însăşi istoria

De nevăzut de extinsa ce-avea măsură,

Dar că şi-a iubit sincer semenii, nu gloria,

O simte orice făptură.

 

 

(„Scoica solară”, Chişinău, Literatura Artistică, 1987)

 

Nicolae Labiş


Comunistului


I

Sufletul tău nu-i ascuns,
Larg ţi-l deschizi în afară,
Totuşi deplin i-am pătruns
Cea mai intimă cămară?

Simt cum distinct în adînc
Stropii de cîntec se strîng,
Acolo vibrează o strună
Şi sufletu-ntreg îţi răsună.

Lumea amorfă cîştigă 
Timbru de limpezi cristale
Cînd patima-n şopot ori tunet şi-o strigă
Strunele tale.

II

E primăvară şi vînt,
Frigul domneşte alături cu soarele,
Scutură frigul firul plăpînd,
Soarele umflă în matcă izvoarele.

Mari arături s-au întins pe pămînt,
Sevele prind din pămînt să emane
Noua sămînţă-ncolţită curînd
Printre străvechi vegetaţii duşmane.

Paşi tăcuţi, apăsaţi, ţi-i petreci
Peste gliile umede şi încă reci,
Simţiri omeneşti parcă-nvie în glie,
Să prindă frenetica ta melodie.

Cîtă putere consumi
Să naşti vibraţia ce schimbă lumi,
Vechi vegetaţii să cadă pe rînd,
Să crească sămînţa-ncolţită curînd!

Cresc albe flori din a gliilor sucuri,
Cad în văzduh sure flori de ninsoare,
Cresc din pămînt albe flori şi te bucuri,
Cad din văzduh sure flori şi te doare.

Bucurie, durere, în tine se-mbină -
Blîndă lumină - tăioasă lumină -
Naltă vibraţie împrăştie-n fire
Şi pentru creştere, şi pentru pieire.

Vibraţie - pentru zidiri de granit,
Vibraţie pentru un om obidit,
Vibraţie pentru visare,
Inimă, lacrimă, floare,

Pentru greşeală, pentru păcat,
Pentru copil şi bărbat,
Pentru speranţă, vibraţie,
Pentru ale dansului ritmuri şi graţie,
Pentru dansul de flăcări şi roţi -
Nimic pentru tine, tot pentru toţi.

Simt cum distinct în adînc
Stropii de cîntec se strîng,
Acolo vibrează puternic o strună
Şi-o lume întreagă răsună.