Pagini basarabene

Mihail Vakulovski

Château Purcari

Dacă vizitezi R. Moldova ca turist sau pur şi simplu vrei să-ţi cunoşti mai bine ţara, trebuie să vezi şi cramele Cricova şi Purcari. Am văzut Cricova datorită doamnei Lidia Kulikovski, directoarea Bibliotecii B.P. Hasdeu din Chişinău, înaintea lansării romanului „Biblidioteca”, şi îi mulţumesc şi acum pentru acest cadou pe care n-o să-l uit/pierd niciodată. S-a întîmplat să ajungem la crama de la Purcari chiar de ziua mea, în august 2016 (cu două zile înaintea zilei mamei), aşa că şi această vizită e un cadou, mai ales că am fost împreună cu mama, iubita, fratele şi soţia lui. Purcari este un sat vechi din raionul Ştefan Vodă, în sud estul R. Moldova, nu departe de Odesa, aşa că dacă vă duceţi (sau veniţi de) la mare – nu ezitaţi să intraţi şi pe la Château Purcari, merită! Înainte să intri în Purcari e indicator spre vinărie, apoi mergi după celelalte indicatoare, nu e ca la Pădurea de Piatră/Pobiti Kamani din Bulgaria (lîngă Varna), loc unic în lume, dar pe care-l găseşti cu greu chiar dacă cauţi exact Pobiti Kamani (are un singur semn rutier, pe la vreo 3 km de la acel monument natural excepţional, pe care l-am vizitat chiar înainte să venim la Purcari). Ei, la Château Purcari e simplu să ajungi, poate şi datorită faptului că nu e „doar” cramă de vin (istorică, din 1827!), ci şi hotel, şi restaurant.

Mi-a plăcut tot ce-am văzut la Purcari. Mai întîi ne-am plimbat în jurul cramei, la lacurile cu lebede şi raţe sălbatice, unde e o linişte de vis, cum e şi la viile perfect îngrijite, apoi am făcut o excursie cu degustare. Tot ce vezi e foarte impresionant, dar am avut mare noroc de ghidul Alexandru, un tînăr care cunoaşte la perfecţie istoria vinului din Purcari (şi nu numai), înzestrat nu doar cu un har crengian de povestitor, ci şi cu mult umor. Nu vă povestesc date tehnice, pentru că le găsiţi pe site: https://purcari.md/. Apropo, crama e construită – în 1827 – de călugări în formă de cruce şi s-a păstrat şi vechiul izvor, şi rezervele particulare de vin, în proiect fiind implicate mai multe capete regale – ruşi, britanici, români... Au colecţii de vinuri de la Regina Elisabeth a II-a a Marii Britanii la Casa Regală a României (da, Château Purcari e furnizorul Casei Regale a României!). Se spune că vinul e atît de bun şi datorită locului – lîngă Nistru şi Marea Neagră, pe dealuri mereu însorite, sol numai bun pentru vii. Apropo, din curtea cramei (cu teren de tenis, locuri de joacă pentru copii, terase, părculeţ…) se vede şi Ucraina, şi Transnistria.

Dacă ne întoarcem la vinuri, am degustat două feluri de vin incredibil de bune (ghidul Alexandru iar a fost la înălţimi… uluitoare), de care ne-am şi cumpărat (+ o sticlă de Purcari Icewine, vin obţinut din struguri recoltați la temperatura de -6…-8 C, Grand Prix la una dintre cele mai prestigioase competiții internaționale). Cunoaşte toată lumea Negru de Purcari şi Roşu de Purcari (vedeţi premiile cîştigate începînd cu premiul Medalia de Aur de la Expoziția Mondială de la Paris, 1878), dar acum se fac şi vinuri noi, cu etichete-picturi, picturi pe care le puteţi admira „pe viu” dacă ajungeţi la Purcari (Vinohora, Maluri de Prut…). În afară de acele picturi reproduse pe vinuri sînt expuse şi alte picturi faine, cele mai impresionante fiind tablourile lui Vasile Botnaru, pictate cu vin (una dintre ele se numeşte, foarte frumos, „Pacea are miros de busuioc”)! Un loc mai bun pentru aceste picturi nici nu există! Chiar dacă se subînţelege – mai menţionez o dată calitatea vinurilor de la Purcari (încă n-am deschis sticlele, aşteptăm o ocazie specială, că-s vinuri de sărbătoare!). Pînă ajungeţi la faţa locului, puteţi urmări activitatea Château Purcari pe pagina lor de facebook: https://www.facebook.com/purcari/

Alexandru Vakulovski

Armata rusă nu mai pleacă

De când s-a destrămat Uniunea Sovietică, Moldova n-a mai devenit independentă, ca alte state din fostul lagăr sovietic. Am avut un Război de Independență, dar politicienii moldoveni de atunci l-au pierdut. Veteranilor nu le putem reproșa nimic – ei și-au făcut datoria, dar au fost forțați de politicieni să părăsească și teritoriile eliberate, cum a fost Bender. Iată ce însemna un telefon de la Elțin. Și când te gândești că Elțin părea cel mai întreg la cap președinte al Rusiei.

Independența și neutralitatea Moldovei este o glumă foarte proastă. Trebuie să recunoaștem – suntem ocupați de armata rusă. Chiar dacă ea oficial e doar în republica separatistă Transnistria, prezența ei pe teritoriul Moldovei e un fel de cuiul lui Pepelea (sau un alt P – Putin). La fiecare mișcare ce nu le convine rușilor, autoritățile separatiste transnistrene reacționează ca boierii. Șevciuk și mândra sa sunt săptămânal la aeroportul din Chișinău, ca să nu mai vorbim și de criminalul de război – Rogozin, cel care cică vine să ne aducă pace (basarabenilor, pe care i-a numit fasciști).

Rusia n-are nici o jenă să facă orice în Transnistria și Moldova, inclusiv să-și recruteze soldați pentru armată. Să înconjoare cu sârmă ghimpată școlile cu predare în limba română, să aresteze fără vreun motiv profesorii, să împuște de sărbători câte-un moldovean de distracție, să aresteze și din partea noastră a Nistrului cetățeni moldoveni, să-i bage la închisoare, să trimită protestatari în Chișinău când “cauza e bună”.

Moldova e ca un Dombas în care bătălia a fost pierdută. “Jucați-vă de-a independența blea, pațani” – par să ne sugereze de fiecare dată politicienii ruși la întâlniri oficiale. Și în timp ce ne jucăm de-a tratativele 5+2, basarabenii sunt bătuți și mutilați în Transnistria. Nu am să uit niciodată cum sătenii din Varnița cu mâinile goale îi împingeau înapoi pe milițienii transnistreni și soldații ruși care mutau de capul lor frontiera, în timp ce Chișinăul tăcea. Noi nu recunoaștem acea frontieră, dar pentru acei sărmani oameni ea e mai concretă decât granița dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord.

În fiecare zi în Ucraina mor oameni. Sunt vecinii noștri, dar se tace despre asta. Doamne ferește, dar așa s-ar putea ca lumea să tacă și despre noi în caz de conflicte armate. Săptămâna trecută un observator moldovean, N. Teleghin, a fost arestat și bătut de milițienii transnistreni din Dubăsari. Și despre asta se tace. Să tăcem și despre “independența” noastră „cu viitor”, cum grohăie Dodon de pe panourile cu publicitate electorală. Apropo, campania electorală e interzisă acum, dar Dodon o fi având voie de la Șevciuk. Usatâi – tot de acolo, că băieții ăștia își cunosc stăpânii cel mai bine.

deschide.md

 

Iulian Ciocan

De ce să promovezi o ţară înglodată în corupţie?

Înţeleg că promovarea vinurilor sau a legumelor e şi un soi de promovare a ţării, dar dacă nu ar exista aceste domenii şi lucruri bune, ce ar mai fi de promovat?

Ştim toţi ce s-a făurit aici de la 1991 încoace. Mai nimic. Un stat incapabil să anihileze corupţia, viciat de birocraţie şi suficient sieşi. O ţară în care sărăcia a devenit endemică în ciuda faptului că maşinile luxoase nu mai încap în Chişinău.

Ei bine, în toată această perioadă au existat oameni, structuri, instituţii preocupate zi şi noapte de promovarea imaginii Moldovei în străinătate. Promotorii lansau mereu mesaje însufleţitoate din care rezulta că ţara trebuie să fie cunoscută bine pe alte meridiane, că această cunoaştere ne va ajuta enorm. Adică lumea ne cunoaşte şi apoi se avîntă să ne ajute, iar problemele dispar în urma acestui ajutor.

O culme recentă a eforturilor de promovare a fost proiectul statal intitulat „Tradiţie. Ospitalitate. Mister”. Sloganul a fost criticat şi pe bună dreptate. Şi asta pentru că tradiţia e aici mai curînd un soi de închidere în sine, ospitalitatea lipsită de infrastructură şi de corectitudine e inutilă, iar misterul pare preluat dintr-un thriller. De fapt, ce rezultate impresionante a avut acest proiect? Poate cineva să-mi explice?

La o privire mai atentă, se poate observa chiar că nu de promovarea ţării e vorba, ci de anumite domenii, cum e vinificaţia, care au obţinut nişte succese. Înţeleg că promovarea vinurilor sau a legumelor e şi un soi de promovare a ţării, dar dacă nu ar exista aceste domenii şi lucruri bune, ce ar mai fi de promovat? Că doar nu sîntem proşti să promovăm felul jalnic în care funcţionează statul sau felul în care sînt soluţionate aici problemele comunităţii, nu ale cinovnicilor cu borsete groase.

Umila mea părere e că – înainte să promovezi o ţară – trebuie să faci viaţa oamenilor suportabilă în ea, să stîrpeşti corupţia, să asiguri o justiţie corectă, să-i bagi pe toţi hoţii în puşcărie.

Alexandru Vakulovski

Polițe obligatorii pentru batjocură

Unchiul meu, după o viață în care a predat matematica, acum e pensionar. Pe lângă pensiile mizerabile pe care le au profesorii, problemele lor se înmulțesc și din cauza vârstei și sănătății. După ce a fost internat într-un spital din Chișinău opt zile, acum a fost externat. L-am vizitat și l-am întrebat cum se mai simte. Parcă mai rău ca înainte de internare, mi-a răspuns.

Am rămas surprins că l-au lăsat să plece acasă, deși încă se simțea foarte rău. Apoi el m-a luminat: așa e sistemul medical din Moldova, polița de asigurare medicală îți permite să fii internat în spital doar opt zile dintr-o bucată. Indiferent dacă te faci bine sau nu, în momentul în care au trecut opt zile, ești obligat să pleci. Ca să nu mai vorbim că oricum la spital trebuie să-ți cumperi cam toate medicamentele. Vă dați seama, dacă nu sunt ajutați din exterior, pensionarilor moldoveni în opt zile li se termină pensia pe o lună de câteva ori.

În schimb, dacă ești angajat, ți se reține automat pentru polița de asigurare. Pe care poți s-o bagi undeva dacă e cazul să mergi la doctori. Nu vreau să știu cum se simt săracii pensionari, după o viață de muncă, când în fiecare lună plăteau din salariu pentru poliță. Acum sunt ai nimănui, dacă nu-i ajută copiii și nepoții. Ce le dă statul? Pe lângă umilințe - dreptul de-a fi internați în spital opt zile. Nu mai mult.

Dacă nu-ți cumperi polița, poți păți ca bărbatul din Ștefan-Vodă, sigur ați auzit de el, căci nu zilnic auzi așa lucruri absurde (dar în Moldova falimentară totul e posibil). Pentru că nu-și cumpărase poliță, el s-a trezit săltat de poliție și băgat la pușcărie.

Dar nu tuturor le este chiar așa de rău ca pensionarilor. De fiecare dată când aud că Filat iar a început greva foametei și doctorii din penitenciar dau asigurări că-l au tot timpul sub observație, eu mă gândesc la bătrânii noștri, mult mai slabi și mai bolnavi ca grevistul corupt. Multora le-ar plăcea să fie în locul lui Filat, oricum pensia e doar pentru supraviețuire, la pușcărie măcar au doctori. Deși nu știu dacă toți deținuții sunt îngrijiți de doctori. Poate că doar cei cu merite deosebite ca luarea de mită - un sfert din miliard.

deschide.md