TSA Bv

Juriul ediţiei a XXVI-a a FESTIVALULUI DE DRAMATURGIE CONTEMPORANĂ Braşov, 16-23 noiembrie 2015,

format din Monica Andronescu, Mircea Morariu şi Ion Parhon

a acordat următoarele premii:


Premiul pentru scenografie:

Dragoş Buhagiar pentru scenografia spectacolului

Variaţiuni pe modelul lui Kraepelin de Davide Carnevali, regia Alexandru Dabija

(Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Iaşi)

 


Premiul pentru cea mai bună actriţă:

Ada Galeş pentru rolurile Denise din spectacolul „Copilul problemă” de George F. Walker, regia Adrian Iclenzan şi Alison din spectacolul „Priveşte înapoi cu mânie” de John Osborne, regia Vladimir Anton

(Teatrul „Sică Alexandrescu”, Braşov)

 


Premiul pentru cel mai bun actor:

Bogdan Nechifor pentru rolul Jimmy din spectacolul „Priveşte înapoi cu mânie” de John Osborne, regia Vladimir Anton

(Teatrul „Sică Alexandrescu”, Braşov)

 


Premiul pentru regie:

Vlad Massaci pentru regia spectacolului „Dansând în noapte” de Patrick Ellsworth

(Teatrul „Sică Alexandrescu”, Braşov)

 


Premiul special al Juriului:

Mădălina Ciotea pentru rolul Selma din spectacolul „Dansând în noapte” de Patrick Ellsworth, regia Vlad Massaci

(Teatrul „Sică Alexandrescu”, Braşov)

 


Marele Premiu:

Dansând în noapte de Patrick Ellsworth, regia Vlad Massaci

(Teatrul „Sică Alexandrescu”, Braşov)

 

Ultimele două zile ale Festivalului de Dramaturgie Contemporană Braşov

 

Priveşte înapoi cu mânie de John Osborne, în regia lui Vladimir Anton deschide penultima seară a Festivalului de Dramaturgie Contemporană Braşov.

Exponent al „furioşilor englezi”, cei care în anii ’60 au transformat furia în artă, Osborne pune în lumină, în opera sa, problemele unei generaţii. Priveşte înapoi cu mânie este, poate, cea mai cunoscută piesă a sa şi moment de răscruce pentru teatrul englez. Trei tineri, prinşi într-un triunghi amoros, îşi consumă furia încercând să îşi găsească locul în societate fără a se pierde pe sine. Şi, totuşi, alienarea pluteşte în aer, măcinând relaţiile şi pe ei înşişi... Spectacolul este produs de Teatrul „Sică Alexandrescu” Braşov.

 

Seara va continua cu cea mai recentă premieră a Teatrului Mic din Bucureşti, Top Dogs de Urs Widmer, regia: Theodor-Cristian Popescu. Într-un univers scenografic liniştitor prin albul imaculat, dar tulburător prin valenţele luminii, şase personaje îşi destăinuie unul altuia experienţa dură a concedierii şi, implicit, drama de a fi şomer într-o epocă marcată de haosul capitalismului. Căderea profesională atrage după sine şi eşecul în viaţa personală. În Top Dogs totul se prăbuşeşte ca într-un joc de domino, totul e game over.

 

Cea de a XXVI-a ediţie a Festivalului de Dramaturgie Contemporană Braşov se va încheia luni, 23 noiembrie, cu o seară de gală. Pe lângă festivitatea de premiere în cadrul căreia se vor decerna premiile Festivalului: Premiul pentru cea mai bună Actriţă, Premiul pentru cel mai bun Actor, Premiul pentru Scenografie, Premiul pentru Regie, Marele Premiu şi Premiul special al Juriului, publicul braşovean se va întâlni cu un spectacol special, marca Ada Milea: Apolodor, după Gellu Naum, producţie a Teatrului Naţional din Cluj. Critica de specialitate spune despre acest spectacol: Apolodor e un tonic estetic, un cocktail de forță imaginativă, emoție şi energie. De calitate premium. Precum Cartea care l-a inspirat, spectacolul Naționalului clujean e, sub aparența jovialității ludice şi a umorului suav, o modalitate de a privi atent lumea înconjurătoare, în încercarea de a o desluşi cât mai bine.”

Nu rataţi ultimele două zile de festival de teatru la Braşov!

 

 

 

Zilele trei şi patru la

Festivalul de Dramaturgie Contemporană Braşov

 

 

Irgács, un sat din Ungaria zilelor noastre, prin care preoţii şi poliţiştii trec o dată la două săptămâni. Un sat în care, pentru locuitorii săi, să fi văzut vreodată capitala e un titlu de glorie. Aici, un cârciumar cu dor de ducă, un poliţist dat afară din slujbă, fata bună la toate din cârciumă, care visează o iubire mare, un fost taximetrist la Budapesta, un scriitor aflat în drum spre Portugalia, fugind de nevastă (ce-l va găsi până şi aici)… Toate acestea, în piesa lui Zoltán Egressy, PORTUGALIA, montată de regizorul Victor Ioan Frunză la Teatrul “Nottara” din Bucureşti şi prezentată în cadrul Festivalului de Dramaturgie Contemporană, miercuri, 18 noiembrie, ora 19.30. „Victor Ioan Frunză construieşte spectacolul ca pe o parodie la lumea telenovelei, la fascinaţia exercitată de telenovelă şi la sensibilitatea de tip telenovelă. Pe ecrane mari, încă dinainte să înceapă spectacolul, curg imagini din telenovele, iar în pauza dintre acte se văd imagini din Sclava Isaura.” (Monica Andronescu, yorick.ro)

 

Ca apoi, în cea de a patra zi, joi, 19 noiembrie (orele 17.30 şi 20.30), registrul să se schimbe. Regizorul Alexandru Dabija mărturiseşte de ce l-a fascinat textul lui Davide Carnevali, VARIAŢIUNI PE MODELUL LUI KRAEPELIN, pe care l-a montat cu trupa Naţionalului din Iaşi. „Bătrâneţea este o temă care mă bântuie de mic. In tinereţe, eram fascinat de bătrâneţea extremă ca de un spectacol, nu ştiam de procesele degenerative, de Alzheimer. Acum sunt interesat de ce mi se întâmplă mie, de cum e cu omul când îmbătrâneşte. Am stat în ultimii ani în preajma şi printre tineri. Tinereţea nu este un merit, aşa cum bătrâneţea nu este o boală. E plin de tineri paralizaţi de neputinţă şi e plin de bătrâni proşti ca noaptea.” Aşadar, un spectacol despre o etapă de viaţă care nu poate fi evitată şi care poate deveni sensibilă atunci când nu este înţeleasă cum se cuvine...

 


Şi, pentru ca programul acestor două zile de Festival să fie întregit, o nouă lansare de carte va avea loc miercuri, 18 noiembrie, ora 19.00, în foaierul Sălii Mari: V. E. Meyerhold - Reconstrucţia Teatrului. Traducere, postfaţă şi note de Sorina Bălănescu / Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” – Revista Teatrul Azi (supliment), prin Editura Cheiron, 2015. Volum apărut cu sprijinul UNITER.

Frecvent citată, opera lui Meyerhold şi-a aşteptat de multă vreme versiunea românească. Alături de eseurile lui Adolphe Appia, Edward Gordon Craig şi de caietele de regie ale lui K. S. Stanislavski, această culegere de articole nu poate lipsi dintre lecturile oamenilor de teatru, de la noi şi de aiurea, care îşi respectă statutul profesiei. După apariţia unui prim volum, în 2011, ce cuprinde perioada 1905–1912, cel de-al doilea volum sintetizează meditaţiile unuia dintre cei mai mari regizori şi creatori de şcoală din secolul XX, pe seama spectacolelor proprii create după 1912, montări marcate de fascinaţia simbolismului şi a reteatralizării teatrului prin apelul la prosceniu şi mască.

 

 

Între Woody Allen şi Lars von Trier

la Festivalul de Dramaturgie Contemporană

 

 

Seara de vineri, 20 noiembrie, a adus pe scena Festivalului de Dramaturgie Contemporană Braşov două spectacole. Producţia teatrului gazdă, Copilul problemă de George F. Walker, în regia lui Adrian Iclenzan, a fost prezentată în debutul serii teatrale.

George F. Walker a dominat teatrul canadian de limbă engleză începând cu anii ’80, axându-se în special pe comedie. El tratează, însă, comedia cu seriozitate, considerând-o un mod de a-şi exprima coerent o viziune asupra lumii. De aceea, de multe ori, comedia lui prinde puternice tente de satiră politică şi socială.

„Generaţia mea a fost bombardată cu o grămadă de gunoi mediatic. Suntem extrem de puternic influenţaţi de mass-media şi de filmele comerciale. Nu avem cum să ne revoltăm asupra acestui lucru, asta e realitatea, dar putem să asimilăm şi să discernem informaţia primită.”, spune Walker. Când a scris Copilul problemă, în 1997, în Toronto, unde el locuia, efectele politicilor de austeritate ale guvernatorului Provinciei Ontario se făceau extrem de simţite. Ajutoarele sociale şi sprijinul de la stat s-au diminuat în acea perioadă, lucru ce a dus la adâncirea discrepanţelor sociale. În acest context îşi plasează Walker personajele. Ele sunt blocate în sistem şi lăsate la mila lui.

 

Seara a continuat cu o comedie ce poartă marca inconfundabilă a lui Woody Allen, Central Park West, în regia lui Liviu Lucaci (producţie a Teatrului „Toma Caragiu”, Ploieşti). Central Park West a oferit spectatorilor braşoveni o oră şi jumătate de amuzament constant. De altfel, despre textul lui Woody Allen, în presa de peste ocean se scria: „O cascadă de râs”– Newsday. „Mai uşor decât aerul, o diversiune elegantă. ” – The New York Times.

Evenimentul continuă cu o altă producţie a teatrului gazdă, care va avea premiera oficială în această seară. Piesa care stă la baza unuia dintre cele mai celebre filme regizate de Lars von Trier, Dancer in the Dark, şi care este semnată de Patrick Ellsworth, a fost montată la teatrul din Braşov de către regizorul Vlad Massaci. Aşadar, în Dansând în noapte întâlnim povestea Selmei (o emigrantă de origine cehă) şi mamă celibatară care lucrează într-o uzină din SUA. Pasiunea ei este muzica, mai ales cântecele şi dansurile marilor comedii muzicale holywoodiene. Selma are, însă, un secret dramatic: îşi pierde vederea, iar fiul ei, Gene, va cunoaşte aceeaşi soartă dacă ea nu reuşeşte să strângă suficienţi bani pentru a-i plăti o operaţie. Treptat, drama tinerei se amplifică, ajungând la un final tragic.

 

Tot în această seară, va avea loc şi ultima lansare de carte programată în ediţie 2015 a Festivalului: Clipe de teatru, cronici și eseuri teatrale de Doina Papp, Editura Tracus Arte, 2015

„Cartea de față, spune autoarea, aș vrea să fie dovada gândului că datorită cronicilor la cald, sau în orice caz scrise în proximitatea spectacolului, există şansa, deopotrivă a cronicarului şi a spectacolului, ca acesta să fie recreat din cuvinte.”

 

Primele două zile la FDCBv

Emilia Popescu, Ştefan Bănică jr. - foto Mihaela Marin


Emilia Popescu şi Ştefan Bănică Jr.

în deschiderea Festivalului de Dramaturgie Contemporană Braşov

Festivalul de Dramaturgie Contemporană Braşov începe astăzi!

Cea mai recentă premieră a Teatrului de Comedie, La Pulce, după „Puricele în ureche” de Georges Feydeau, va deschide ediţia a XXVI a Festivalului braşovean. Spectacolul poartă semnătura lui Horaţiu Mălăele, un nume care nu are nevoie de nici o prezentare. Mai mult, „în spectacolul de acum îi reuşeşte totul”, spune presa de specialitate. Aşadar, o comedie clasică de succes, dar şi o comedie cu vedete ale scenei româneşti: Emilia Popescu, Ştefan Bănică Jr., Gabriela Popescu, Valentin Teodosiu, Gelu Niţu ş.a.

 

Family affairs

 

Primul spectacol în concurs va fi prezentat marţi, 17 noiembrie, ora 19.30. Family affairs, piesa de debut a scriitoarei nordice Rosa Liksom, este teatru trash autentic şi spumos, o operă junk care ia în răspăr toate tabu-urile. Tratând despre drepturile animalelor, schimbările climatice, economia bazată pe o piaţă insaţiabilă, mişcarea de eliberare a bărbaţilor exploataţi de soţii şi de copii, Family affairs este o satiră contemporană originală, rar întâlnită pe scenele noastre. Regizorul Radu Afrim a ales să monteze acest text atât de provocator cu trupa Teatrului Odeon, realizând o „comedie la care râsul curge în cascade în sala de spectacol”.

 

Lansări de carte

Conform tradiţiei, festivalul are în program şi lansări de carte de teatru. Primul volum din seria prezentată în acest an este editat de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” – Revista Teatrul Azi (supliment), prin Editura Cheiron, 2015. Volum apărut cu sprijinul UNITER: Dramaturgie Italiană Contemporană. Selecţia Florica Ichim.

Seria de Dramaturgie Contemporană, editată de către Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” – Revista Teatrul Azi a avut încă de la primul volum, apărut în 2005, rolul de a familiariza oamenii de teatru şi publicul din România cu producţia dramatică a unor ţări care au traversat experienţe istorice similare, sau a acelor ţări care, deşi se pot lăuda cu o cultură teatrală dinamică şi bogată, sunt aproape complet necunoscute la noi. Antologia Dramaturgie italiană contemporană, cea mai recentă apariţie din această serie, are toate şansele să fie primită cu acelaşi interes. Piesele selecţionate în această antologie sunt profund ancorate în realitate, vorbind despre realităţi imediate şi recurente: migraţia, conflictele în familie, înstrăinarea în societatea contemporană. În acelaşi timp, sunt scrise de dramaturgi (Marco Martinelli, Spiro Scimone, Fausto Paravidino), care cunosc rigorile specifice scenei, fie ca regizori, fie ca actori.

Aşadar, nu rataţi primele două zile de festival!