Traduceri Tiuk!

Daniil HARMS


Am uitat cum se numeşte

(texte pentru copii, părinţi şi bunici)

(traducere de Mihail Vakulovski,

pentru ed. Ratio et Revelatio, 2014)


Am uitat cum se numeşte


Un englez nu-şi putea nicicum aminti cum se numeşte pasărea asta.

- Asta, spune el, e o gărînă. Ah, nu, nu gărînă, ci garină. Adică nu, nu garină, ci găinaţă. Ptiu! Nu găinaţă, ci găinraţă. Şi nici găinraţă, ci gărinoaţă.

Vreţi să vă povestesc despre gărîna asta? Adică nu gărînă, ci garină. Adică nu garină, ci găinaţă. Ptiu! Nu găinaţă, ci găinraţă. Şi nici găinraţă, ci gărinoaţă! Ah, nici aşa! Găinoasă? Nu, nu găinoasă! Găinarsă? Nici aşa!

Am uitat cum se numeşte pasărea asta. Dar dacă n-aş fi uitat, atunci v-aş fi povestit o întîmplare cu această gărinraţcucunoarsoasă.

 


Ariciul curajos


Pe birou era o ladă.

Animalele s-au apropiat de ea şi au început s-o studieze, s-o miroase şi s-o lingă.

Iar lada deodată – un, doi, trei – s-a deschis.

Iar din ladă – un, doi, trei – a ieşit un şarpe.

Fiarele s-au speriat şi s-au împrăştiat.

Doar ariciul nu s-a speriat deloc, s-a aruncat peste şarpe şi – un, doi, trei – l-a sfîşiat.

Apoi s-a aşezat pe ladă şi a strigat: „Cucurigu!”

Nu, nu aşa! Ariciul a strigat: „Ham-ham-ham!”

Nu, nu aşa! Ariciul a strigat: „Miau-miau-miau!”

Nu, nici aşa! Nici nu ştiu cum a strigat.

Cine ştie, cum strigă aricii?

(1935)

 


Grăsime de peşte


Un băieţel a fost întrebat:

- Auzi, Vova, dar cum poţi să mănînci grăsime de peşte? Doar e atît de greţoasă.

- Dar de fiecare dată cînd mănînc o lingură de grăsime de peşte mama îmi dă o monedă de 10 copeici, a spus Vova.

- Şi ce faci cu copeicile astea?

- Le adun într-o puşculiţă, a spus Vova.

- Bine, bine, şi după aceea? l-au întrebat pe Vova.

- Iar cînd în puşculiţă se adună două ruble, a spus Vova, atunci mama le ia şi-mi mai cumpără o sticluţă de grăsime de peşte.

(mijlocul anilor 1930)

 


* * *


Trăia odată un cîine. Îl chema Bu bu bu.

Strigi „Bu bu bu” şi cîinele vine imediat, oriunde ar fi – aleargă spre tine: de sub pat, sare de pe scaun, iese de după divan.

Aveţi în faţă şapte desene. Uitaţi-vă la el şi spuneţi pe ce tablou e cîinele şi pe ce tablou nu e cîinele. Iar ca să găsiţi mai repede cîinele în tablouri, chemaţi-l în şoaptă: „Bu bu bu! Bu bu bu!”


http://www.ratioetrevelatio.com/

 

Daniil HARMS

 

TIUK!

(Scenete & proză dramatică)

(traducere din limba rusă de Mihail Vakulovski,

 

pentru editura Tracus Arte)

 

 

Puşkin şi Gogol


Gogol (cade pe scenă din culise şi stă întins la podea).

 

Puşkin (intră, se împiedică de Gogol şi cade): Drace! Precis că-i Gogol!

 

Gogol (ridicîndu-se): Ce nesimţire! Nu te lasă să te odihneşti. (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Precis că de Puşkin m-am împiedicat!

 

Puşkin (ridicîndu-se): Nici o clipă de linişte! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Drace! Precis că-i iarăşi Gogol!

 

Gogol (ridicîndu-se): Totdeauna e în calea tuturor! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Uite ce nesimţire! Iarăşi Puşkin!

 

Puşkin (ridicîndu-se): Huliganism! Huliganism curat! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Drace! Iarăşi Gogol!

 

Gogol (ridicîndu-se): Asta-i pur şi simplu bătaie de joc! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Iarăşi Puşkin!

 

Puşkin (ridicîndu-se): Drace! E necuratul şi gata! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Gogol!

 

Gogol (ridicîndu-se): Nesimţire! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Puşkin!

 

Puşkin (ridicîndu-se): Drace! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade în culise). Gogol!

 

Gogol (ridicîndu-se): Nesimţire! (Dispare în culise).

 

 

De după scenă se aude vocea lui Gogol: „Iarăşi Puşkin!”

 

 

Cortina.

 

(1934)

 

 

 

Un spectacol nereuşit

 

 

Pe scenă intră Petrakov-Gorbunov, vrea să spună ceva, dar sughite. Îl apucă voma. Pleacă. Intră Pritîkin.

 

Pritkin: Multstimatul Petrakov-Gorbunov ar fi trebuit s…

 

(Îl apucă voma, fuge).

 

Intră Makarov.

 

Makarov: Egor… (Pe Makarov îl apucă voma. Fuge).

 

Intră Serpuhov.

 

Serpuhov: Pentru a nu fi… (Îl apucă voma, fuge).

 

Intră Kurova.

 

Kurova: Aş fi fost… (O apucă voma, iese în fugă)

 

Apare o fetiţă.

 

Fetiţa: Tata m-a rugat să vă transmit tuturor că teatrul se închide. La toţi ne e greaţă!

 

 

Cortina

 

(1934)

 

 

 

 

***

 

Şvelpin:

 

O întîmplare uluitoare! Soţia lui Ivan Ivanovici a muşcat-o pe soţia lui Korabliov! Dacă soţia lui Korabliov ar fi muşcat-o pe soţia lui Ivan Ivanovici Nikiforov totul ar fi fost clar. Dar faptul că soţia lui Ivan Ivanovici Nikiforov a muşcat-o pe soţia lui Korabliov e o întîmplare într-adevăr uluitoare!

 

Smuhov:

 

Mie însă nu mi se pare nimic de mirare.

 

Remarcă. Varvara Semenovna sare şi-o muşcă pe Antonina Antonovna.

 

(1934-1937)

http://www.tracusarte.ro/

 

Daniil HARMS

 

Iluzie optică

 

(Traducere din limba rusă de Mihail Vakulovski,

pentru editura Ratio et Revelatio)

* * *

Un mecanic a hotărît să stea, la lucru, cînd într-un picior, cînd în celălalt, ca să nu se prea obosească.

Dar din asta n-a ieşit nimic, el a început să obosească şi mai tare, iar treaba nu mai mergea ca înainte. Mecanicul a fost chemat la oficiu, unde i s-a dat mustrare cu preîntîmpinare.

Iar mecanicul a hotărît să învingă firea lucrurilor şi continua să stea la serviciu într-un picior.

S-a luptat îndelung mecanicul cu firea sa şi, în sfîrşit, simţind durere în şalele care se măreau mereu, a fost nevoit să se ducă la medic.

(27 august 1936)

 

 

***

Pe malul rîului nostru s-a adunat foarte multă lume. În rîu se îneca comandantul regimentului Sepunov. El înghiţea apă, ieşea din rîu pînă la brîu, ţipa şi iar se scufunda în apă. Îşi agita mîinile în toate părţile şi iarăşi striga după ajutor.

Lumea stătea pe mal şi privea plictisită.

- O să se înece, a zis Cuzima.

- E clar c-o să se înece, a căzut de acord omul cu chipiu.

Şi, într-adevăr, comandantul regimentului s-a înecat.

Lumea a început să se împrăştie.

 

(1-6 iunie 1929)

 

 


***

Se spune că în curînd tuturor femeilor li se vor tăia fundurile şi li se va da drumul la plimbare pe bulevardul Volodarsc.

Nu-i adevărat! Femeilor nu li se vor tăia fundurile.

 

(jumătatea anilor ’30)

 


***

Un francez a primit cadou un divan, patru scaune şi un fotoliu.

S-a aşezat francezul pe scaun, lîngă fereastră, dar i s-a făcut poftă să se întindă pe divan. S-a întins pe divan, dar acum deja vrea să stea pe fotoliu. S-a ridicat francezul de pe divan şi s-a aşezat pe fotoliu, stă ca un rege, dar are astfel de gînduri, încît fotoliul i se pare deja prea moale. Mai bine ar sta pe scaun. S-a aşezat din nou francezul pe scaunul de lîngă fereastră, dar nu stă bine pe scaunul ăsta, pentru că la fereastră parcă trage curentul. Francezul s-a mutat pe scaunul de lîngă sobă şi şi-a dat seama că a obosit. Atunci francezul a hotărît să se întindă în pat şi să se odihnească, dar, înainte să ajungă pe divan, a schimbat direcţia şi s-a aşezat pe fotoliu.

- Uite unde e bine! – a spus francezul, dar a adăugat imediat: – Iar pe divan se pare că e mai bine.

 

(a doua parte a anului 1930)


 

http://www.ratioetrevelatio.com/