Traduceri Tiuk!

Pierre Louÿs

Femeia (1889-1891)

în transpunerea lui Șerban Foarță

Editura Adenium, 2014

Colecția: Universalis

Domeniu: Literatură universală

Discipol al lui Mallarmé, Pierre Louÿs vede în actul erotic descris în poemele din volumul Femeia (1889-1891) în transpunerea lui Șerban Foarță un ritual de adorație, cu valențe mistice și chiar religioase. Fără a eluda imaginea fiorului carnal, versurile sale se înlănțuie într-un flux și reflux de aclamații închinate iubirii.


Orhideea


A devorat o floare întregu-ți abdomen!

Se prelungește tija-i adânc, în radicele,

Iar tu, când e atinsă, tresari din toate cele

Și inima-i răspunde… E-un straniu fenomen


Această floare rară pe care, iată, eu

Am sărutat-o, până s-ajungă orhideea

De azi, în mugur încă, și-am conceput ideea

-i aservesc orgoliul – al creierului meu.


E pentru ce din carnea corolii-ndurerate

Eu năzui să fac crinul Fecioarei Preacurate,

Damaschinat cu aur roșiatic, cu ivor,


Și cu,-mprejur, rubine, ca stelele-ntr-o salbă –

O carne biciuită, ce sângelui izvor

Îi este, Vulva-ți roșie și lilial de albă.



Branlaj mamar


Bietul ei sân pe care, dintr-un obscur impuls,

L-a frământat, i-atârnă până la brâu, iar sfârcu-i

Aduce cu un uger de capră, alb, prea muls,

Încât nici pic de lapte din el n-ai să mai spârcui.


Rotund, înțepenește-ntre degete, bălos

Mustind; un val de sânge îi face carnea dură

Și, gâdilându-i perii cu artă și folos,

Îl tot înalță, iată, către flămânda gură.


În ziua, însă,-n care după atâta spasm,

Când mătărângi și mitre-și pierd din entuziasm,

O scârbă se degajă din frământata țâță,


Carnația-i vestejește în alb, iar nici s-o muști,

Necum s-o mângâi, iată, nimic n-o mai ațâță,

Prelungă și subțire ca râma unui puști.

 

Giorgio Baffo

Erosonete

în transpunerea lui Șerban Foarță

Editura Adenium, 2014

Colecția: Universalis

Domeniu: Literatură universală

Erosonetele lui Giorgio Baffo sunt de o sinceritate dezarmantă. Mentor al lui Casanova, Baffo scrie într-un limbaj poetic picant, evocând imagini de un erotism pur. Sonetele palpită între copertele cărții ca într-un fierbinte festival al senzualității. Guillaume Apollinaire este foarte ferm în privința lui Baffo, considerând că, fără el, „n‑am avea idee de decadența voluptuoasă a Serenissimei Republici. Prin el, cunoaștem viața sexuală a Veneției, cu serbări, cu osterii, cu cazinouri, cu jocuri de noroc, cu dansatoare și cu călugărițe libertine”.


De-ar fi să plăsmui altă lume, una

Fără cusur, climatu-i ar fi cel

Nici rece, nici prea cald, ci căldicel,

Și pururea rotundă ar fi luna.


Nu ar ploua, dar solu-ar fi întruna

Fecund, și nicio floare fără țel,

Dihănii slute n-ar trăi pe el,

Nici n-ar cunoaște, cer și mări, furtuna.


Iar omu-ar fi bogat și zdravăn; lotul

I-ar fi ferit de gloata care fură,

De spaime – viitoru-i; iar nepotul,


Ca și unchiașu-i ăl cu barba sură,

Pentru a fute-oricând și-a fute totul,

Ar fi dotați cu-o pulă veșnic dură.

 


***

 

Cei care-ți meșteriră vulva,-s nouă.

Întâiu-i tăietorul cel de lemne,

Ce, fără a-ți lăsa și alte semne,

O despică, adânc-adânc, în două.


Ci lupul, lacom, el, de carne nouă,

Așijderi lui o va fi vrut, pesemne;

Binevoit-a ursul s-o îndemne

A-și îmblăni costișele-amândouă.


Ea-și are de la câine colții; cleștii

Avându-i de la crabul cel de mare;

De la scrumbii, ca și de la toți peștii


Sărați pe solzi și aripi, iz de sare;

Iar de la melci, o spumă ca a ceștii

În care s-au bătut albușe are.

 

Neil McCarthy


este un poet irlandez din Cork, care locuiește în prezent la Los Angles. Textele sale, cuprinse în trei volume de poezie, au fost publicate în mai mult de 30 de reviste internaționale, printre care: The New York Quarterly, The SHOp (Irlanda), Magma (UK), Poetry Salzburg Review (Austria) etc. A fost invitat în cadrul unui mare număr de lecturi publice, susținute în spații dintre cele mai diverse, de la librării la cafenele, ambasade, baruri și universități, în orașe din toată lumea. Poemele sale au fost traduse în sârbă și ungară. În anul 2013, a lansat un CD de spoken word, “Live in the Laden” (Preiser Records/Label08), înregistrat la Viena. Poate fi găsit pe site-ul www.neilmccarthypoetry.com.

 

Eva, la distanţă sigură

 

Eva stă întotdeauna la o distanţă sigură, trei rânduri mai în spate,

cu mâinile sub masă şi cu umerii împinşi în faţă

ca o şcolăriţă cu mintea în altă parte.


Când i se cere, vorbeşte pe nerăsuflate, cu câteva

greșeli gramaticale, ici și colo, dar altfel guralivă –

încurajată de semnele mele cu capul, de un fals interes.


Mă simt vinovat pentru gesturile astea, punând perdele între mintea mea

și divagaţiile ei inofensive, încercând să-mi croiesc drum

până la sfârşitul orei pe care o ţin, cu întrebări pe care

probabil că le-am mai pus cu câteva săptămâni înainte.


Eva stă ca un crainic TV, citind prompterul aflat

imediat la stânga mea; nu pierde un cuvânt, păstrează

acelaşi tempo şi, fie că e vorba de un câştig la loto sau de explozia unui automobil,

cu tot măcelul care decurge de aici, dicţiunea ei e constantă.


Probabil că ei îi par inexpresiv, ca unul dintre grănicerii sovietici

rigizi cu care a flirtat în tinereţe; o figură ca o

prognoză meteo care anunţă şase zile de ploaie.

 

 

Pe un pod din Regensburg

 

Să-mi aud numele strigat peste pietrele romane, pe un

pod din Regensburg, prin burniţa slabă de martie,

a fost ca şi cum aş fi respirat din nou, scoţând capul de sub apă.


Doi îndrăgostiţi, într-un colţ al cafenelei Black Bean, se mozoleau

cu limbile pline de cafea şi îi ignorau pe spectatorii severi;

trecând pe lângă ei, am simțit o săgetare invidioasă, fusesem în pielea lor.


De prea mult timp fac autostopul în direcţia opusă

faţă de cea în care merge lumea, prefăcându-mă rănit

ca să ajung în paturile altora, dar cel mai des pe canapelele lor.


Această călătorire continuă, aceste poze care dovedesc

vârstele chipului meu amăgitor, această lumină sfâșiată, neagră ca piperul,

pe pielea mea, noaptea, nu e decât un farmec trecător.


Pe un pod din Regensburg, mi-am ridicat brusc capul când am fost strigat

şi, timp de o secundă, am fost din nou acasă; chemarea unei mame, din

uşa bucătăriei, către un băiat şi căţeii lui, la doar două ogoare depărtare.

 

Traducere și prezentare de Denisa Duran

(Denisa Mirena Pișcu)

 

Venedikt EROFEEV

Jurnalul unui psihopat

(fragment)

 

29 octombrie

Şi acum ce facem?

Stăm aşa toată noaptea?

Păi... de ce nu?

Mai ales că ai în buzunar o chestie atât de drăguţă şi rece. E drăguţă, se pare, doar pentru că n-ai bănuit nici o clipă de existenţa ei... Iar dacă ai scoate-o la lumină - ce mişto ar străluci în mâinile tale; probabil că ar străluci mai orbitor decât lumina de pe întunecata Iauza...

Astfel că, poate...

Astfel că, poate, să mă plimb cu chestia asta prin camerele căminului? Să le tai gâtul tuturor antipaticilor?

Ei, cu cuţitul – aşa ceva e prea romantic... Doar din acest motiv nu voi tăia gâturile cele mai nesuferite...

Să lovesc pe cineva cu ceainicul în cap?

Pe cine?

Hm. Cum pe cine?

Pe Antonina.

Oare merită să deteriorezi ceainice obşteşti?

Să le deteriorezi?

Nu, de ce „să le deteriorezi?” Cred că n-o să i se întâmple nimic ceainicului, dacă vei lovi cu el o fizionomie atât de grasă....

Dar, de fapt, asta nu e nici măcar indiferenţă prefăcută.

Ura?

Ură reciprocă cu atracţie clară spre obiectul urii?

Exact.

Hm?

Fără „hm”! Cu toată sinceritatea.

Ha-ha-ha-ha-ha-ha!

Ce te-a apucat... Nu poţi să mori de râs de tine însuţi?... Toată lumea doarme...

Mai încet... Mai încet...

Mai încet, mai încet scoateţi hainele de pe vechii idoli...

Şi, totuşi, ce îmbietor străluceşte Iauza... Hm, Iauza... Ce nume indecent, aş zice; un nume ce-ţi trezeşte simţămintele. Şi doar din cauza asta, s-ar putea, acesta e sfârşitul meu... Dar, de fapt, filoslav convins, de ce să-ţi placă această sonoritate străină? Cum adică străină? Oare m-am gândit vreodată... la... străinisme...

Ha-ha! Şi el spune asta cu o aşa moacă, de parcă într-adevăr ar medita! Să atârni de pe pod şi să te uiţi la Iauza cu o privire sălbatică!..

De ce să gândeşti? Eu într-adevăr...

Nu, dar uitaţi-vă la el... El, într-adevăr!.. Interesant, cu ce te-au prins într-o astfel de insensibilitate aceste pete idioate de lumină?

Dar doar petele de lumină, oare doar petele de lumină?

Pentru că, poate, uite la acele cercuri din stânga care se desfac...

Cercuri?.. Nu văd...

El nu vede! Şi asta spune un om care a zis că a băut doar două sute de grame. Oare chiar un om otrăvit de alcool primeşte inevitabil de la natură cercuri sub ochi şi pierde pentru totdeauna simţul tuturor celorlalte cercuri?

He-he-he-he-he, iubitor al singurătăţii întunecoase, dar tu chiar devii un psihopat...

Ţi-e frig?..

Nu, deloc! Nişte frisoane obişnuite...

Sau, poate, ar trebui să te îmbraci mai bine... Dragă băiete, nu ai nici măcar un fular. Ce prosteşte ai declarat atunci, că ai avea chiar două fulare! Căci ea ar fi dorit...

Ar fi dorit... Dar şi tu ai început să sari cu vorba, dragul meu... Aşa că i-am tăiat gâtul... Cum se poate „să doreşti”?..

Asta?

Nu, de ce asta? Nu sunt chiar atât de beat încât să uit că e vorba de fular...

Eu nu despre gât... Dar, iarăşi, asta e romantic,... – iar dumneata, tinere, se pare că ai prefera ceainicul... O alegere nu prea lucidă, aş spune...

...Hm... Dar eu mă plimb chiar prin faţa ferestrelor poştei... Poate că vreţi să spuneţi că sunt doar o pre-vestire beată...

Ha-ha-ha! Dar sunteţi un glumeţ isteţ, tinere..

Glumeţ?.. Dar deloc nu mi-e mai cald, nici de la glumele mele, nici de la complimentele dumitale...

Frisoane?

Mda... aproape de febră... Doar că, vă rog tare mult, nu mai insistaţi nici cu fularul, nici cu îmbrăcatul mai bine... Iată, chiar am să mă închei la impermeabil...

Dumnezeule! Ce isteţ prost sunteţi...

...şi fricos...

Fricos?..

Mda!.. Vă temeţi de banalitate ca de foc... Vă plimbaţi nopţile doar pentru că toţi ceilalţi dorm; îi urâţi pe toţi cei care vă plac, pentru că vă pare că e trivial să-i iubeşti pe cei pe care-i iubeşti şi să-i urăşti pe cei pe care-i urăşti... iată, acum v-aţi dezlegat prosteşte la impermeabil...

Şi asta în timp ce oricine altcineva în locul meu s-ar fi legat...

Ha-ha-ha-ha-ha-ha! Dar continuaţi s-o faceţi pe şmecherul. Nu înţeleg de ce strălucirea Iauzei de noapte vă impune să faceţi glumiţe ieftine şi să vă jucaţi cu cuvintele...

Oare doar asta?

Da, bineînţeles, bineînţeles că n-aţi fi împotrivă să transformaţi faldurile geniale ale rochiei într-un obiect al contemplaţiei dumitale... Poate că doar din cauza asta aţi protestat atât de gelos împotriva fularului... Nu v-aş sfătui să protestaţi...

Acum?

Ei, chiar şi în acest moment! Poate că vă temeţi că fularul îmbibat cu apă vă va trage la fund?

Dar oare puteţi să vă udaţi doar faldurile impermeabilului, aruncându-vă de pe pod?.. Şi chiar dacă nu intenţionaţi să vă aruncaţi de pe pod, s-ar putea să cădeţi întâmplător, şi atunci la fel - fularul n-o să fie chiar atât de greu...

Da... doar că eu, se pare, nu mă pregătesc nici să mă arunc de pe pod, nici să cad întâmplător...

Cum? Nici măcar nu aveţi de gând? Vă temeţi de frisoane?! Ha-ha-ha-ha! Sau poate că asta vă pare ceva banal?.. În acest caz, scuzaţi-mă de curiozitate, ce aveţi de gând să faceţi?.. Poate că vă pare ceva banal să fii tu cel care eşti...

Da, doar că nu mă plâng...

Asta e foarte bine! Doar că le faceţi viaţa mai grea altora, nu mai bine aţi fi un „altul” şi v-aţi face viaţa mai grea sieşi?..

O idee minunată, aş zice... dar „cine” să fiu?

Cine? Oho-ho! Dar văd că vă e cald şi aţi început să vă bucuraţi din obişnuinţă de ce nu vă place... Poate că vreţi să vi se dăruiască păr roşcat, ochelari plus poftă de muncă şi lenjerie curată şi proaspătă în al doilea pat de la geam?

Poate că aşteptaţi să vi se dăruiască nişte bicepşi puternici, origini ruseşti nobile şi dispreţul faţă de arta internaţională?

Nu vrei? Hm! De fapt, prima oară întâlnesc un om aşa încăpăţânat...

Nu vrei să-ţi deschid un pic ochii, îţi voi înviora şi-ţi voi face mersul mai sigur, îţi voi povesti dinainte subiectele tuturor romanelor lui Huxley şi Aldington şi-l voi schimba pe Balmont cu Pasternak...

Iarăşi răspunsul e „nu”?

Hm, dar gândeşte-te ce posibilitate îţi alunecă din mâini... Îl vei putea vrăji pe orice iubitor de poezie cu un refren destul de isteţ:

 

Nu ţi-e soţ?

Nu.

Crezi în reîncarnare?

Nu.

Îţi place?

Nu.

Crr-rr-retinule!

 

Cum? Iar dai din cap? Apropo, te-aş sfătui să dai mai atent din cap. Pentru că îţi poate zbura şapca în apă... Da! O idee genială!

Am pierdut din vedere să vă propun să vă transformaţi într-o fiinţă feminină!.. Oare e atât de complicat să-l scurtezi pe om, să-i vopseşti ochii, să-i mai lăţeşti corpul cu şunculiţă fină şi să-i lipeşti în spate două cosiţe mizerabile... Vă imaginaţi cu ce jind se vor uita la piersicile dumitale melancolice cei pe care vi i-am recomandat înainte... Şi vă veţi duce, acum fără nici o jenă, în camerele lor pentru a le destăinui tainele suferinţelor vieţii dumitale intime... Dumneata ai să treci pe lângă buncăr cu o indiferenţă prefăcută pentru ca, aruncând în trecere o privire spre formele dumitale, să le număraţi şi să vă convingeţi cu mulţumire că toate patru sunt la locul lor şi progresează intens în sensul împlinirii... N-o să vă ameninţaţi atunci pe sine însuşi nici cu cuţitul, nici cu ceainicul şi vă veţi asigura fizionomia dolofană, aşa cum e şi gâtul, împotriva loviturilor romantice şi neoromantice... Atunci o să vă puteţi dărui un fular – să vă apăraţi de frisoane şi...

... să asiguraţi o intensitate mare a mişcării spre fund...

Ha-ha-ha-ha-ha-ha! V-am mişcat şi, se vede, degeaba... Cât v-am făcut propuneri, aruncând cuvintele în vânt, v-aţi gândit la una şi aceeaşi dorinţă, fără să vă gândiţi nici o clipă să vă abandonaţi această dorinţă imbecilă... Interesant, ce metodă de „abandon” veţi inventa, tinere?... Sau poate aşteptaţi ca să urce ea la dumitale...

Cine ea?

Ia-u-za!!

Iauza? He! Scuzaţi pentru întrebarea nu prea modestă, dar nu vă pare că şi fără asta ea se va ridica?..

Ce-e-e? Iauza?!!

Ha-ha-ha-ha-ha-ha! Oh-ho-ho-ho-ho!

Nu, ascultaţi-l doar un pic... ha-ha-ha... pe acest psihopat... ha-ha-ha-ha-ha!

Nu, nu râdeţi! Eu vorbesc cât se poate de serios... Vă amintiţi, spuneaţi de cercurile care se desfac? Vă amintiţi?! Eu le văd! Le văd! Le voi urmări când se vor ridica mai sus...

Nu, astea nu sunt cercuri!.. Astea-s doar nişte insecte care înoată... Mă auziţi? Nu, astea nu sunt cercuri... sunt doar nişte insecte micuţe şi jalnice...

...iată, uitaţi-vă la ele, ce drăguţe sunt când se plimbă pe mâinile mele... Doar vă povestesc că astea nu sunt cercuri... Unde aţi dispărut? Monsieur Rassudock[1], unde aţi plecat?

Ah, acum vă înţeleg... V-aţi aruncat în Iauza... Ih-hi-hi-hi-hi... Şi, totuşi, sunt mai original decât dumneata...

...şi, totuşi, mi-e milă de dumneavoastră, vă e atât de frig... aveţi frisoane şi nici măcar n-aţi primit un fular ca şi cadou... mai ales că o greutate în plus v-ar fi fost de mare folos acum... o greutate în plus v-ar fi micşorat suferinţele...

Ah, mi-e tare milă de dumneavoastră! Nici măcar n-aţi văzut aceste insecte drăguţe şi minuscule... Dacă le-aţi fi văzut!..

...O, dacă le-aţi fi văzut!.. Atunci aţi fi înţeles, dragă decedatule, în ce încurcătură eraţi când le luaţi drept cercuri şi cât de brutal aţi fost cu ele, jignindu-le cu încurcătura în care vă aflaţi... Ele nu vă vor ierta niciodată pentru asta...

Niciodată... nu vă vor ierta...

Şi doar sunt atât de moi, puhave... şi-s atât de gingaşe...

Ah, dacă V-aţi fi uitat, dragă decedatule, dacă aţi vedea cum se lipesc de mine, cum mă iubesc... ce păcat că aţi intrat în mormânt fără să descoperiţi toate tainele acestor animale drăguţe, care cu gingăşia lor mă fac să uit chiar şi de faptul că apa mă îneacă...

Nu, doar priviţi-le cu câtă atenţie mă gâdilă... cât de îndrăzneţe şi neprincipiale sunt, ce drăguţ se mişcă deja în nasul meu şi, din acest motiv, probabil, îl iubesc atât de gingaş pe Belmont...

A-a-a-a-a-a...

...ptiu!!

(Traducere din limba rusă de Mihail şi Alexandru VAKULOVSKI)

 

Carte apărută la ART:

http://www.editura-art.ro/carte/jurnalul-unui-psihopat



[1] Rassudock – de la rusescul „rassujdati”: a gândi, a judeca.