Articole: scriitor român expulzat din România

Ioan GROSAN

Pentru Alexandru Vakulovski


Cred ca nu multi cititori de ZIUA stiu cine e Alexandru Vaku­lovski: un tanar scriitor basarabean de 31 de ani, autor a sapte volume de proza, poezie si teatru, bine primite de critica si public, colaborator al celor mai importante reviste culturale de la noi si din stanga Prutului, absolvent al Facultatii de Litere din cadrul Universitatii "Babes-Bolyai"din Cluj-Napoca - pe scurt: o, deja, certitudine valorica a noii literaturi de dupa 2000.

Si cred ca de-aici, din scrisul sau sarcastic, inclement, "celineian", i se si trage, in sensul ca - asa cum am aflat din excelenta revista ieseana "Opi­nia veche" - a primit interdictie de a mai veni in tara timp de doi ani. Asta dupa ce cu mai bine de cinci ani in urma si depusese actele pentru cetatenia romana; asta in timp ce infractorii dovediti din auto-intitulata Republica Moldova se plimba nestingheriti prin Romania.

Poate ca autoritatile noastre au fost deranjate de titlul unuia din romanele sale: "Pizdet". Numai ca vorba respectiva nu inseamna ceea ce-am fi inclinati sa credem, la prima vedere, ca inseamna, ci e echivalentul de argou al cuvantului "misto". Ce-i drept, Vakulovski, mai ales in articolele sale, a facut deseori misto de multe din tarele postdecembriste ale societatii romanesti: dar pentru asta trebuia sa fie expulzat?! Pai atunci eu si alti colegi de breasla publicistica mai rai de scris (ca sa nu zic de gura) ar fi trebuit sa fim exilati de-a dreptul in Siberia.

1030 de români au semnat o petitie adresata presedintelui Traian Basescu si ministrilor Cristian Diaconescu si Toader Paleologu pentru repararea acestei injustitii. Ma alatur si eu lor, fie si numai pentru faptul ca, iata, "nasc si la Moldova oamenii de care avem nevoie.

Ana DRAGU

Petiţia Vakulovski 

 


Ati semnat petitia online pentru acordarea cetateniei romane scriitorului Alexandru Vakulovski? Va intrebati poate, unii dintre voi cine e Alexandru Vakulovski si de ce are nevoie de semnatura voastra? Dupa ce veti citi pana la capat va veti intreba, asa cum am facut si eu, altceva. Dar sa limpezim putin apele inainte.

Scriitorul roman Alexandru Vakulovski, nascut pe 9 aprilie 1978 in localitatea Antonesti (Suvorov) din Republica Moldova, a primit interdictie de a intra in Romania in urmatorii doi ani si jumatate pentru ca nu si-a innoit din timp permisul de sedere temporara pe frumoasele meleaguri mioritice. Acesta astepta de aproape cinci ani solutionarea cererii de dobandire a cetateniei romane. A locuit mai bine de un deceniu in Romania, timp in care a absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, a publicat sapte volume de proza, poezie si teatru, a tradus numeroase carti in limba romana, a colaborat cu cele mai prestigioase edituri si publicatii romanesti. Este co-fondatorul uneia dintre primele reviste culturale de limba romana din mediul online, Tiuk! Este evocat in numeroase antologii literare ca scriitor roman, fiind considerat unul dintre cei mai importanti autori ai noului val.

Ei bine, asa cum spune si textul petitiei, in ziua de 25 martie 2009 Sandu a fost obligat sa paraseasca Romania si s-a intors in comuna natala din Basarabia. La o zi dupa expulzarea sa, la Chisinau au izbucnit revolta. Presa romana are informatii dintr-o Basarabie in care Voronin incearca sa instaureze „Omerta", si de la Alexandru Vakulowski, care traieste pe viu revolutia moldoveneasca. Intre timp, in Romania, cei care il apreciaza au initiat o petitie online sperand sa determine autoritatile sa ii acorde cetatenia romana, asa cum au stiut sa faca in cazul fotbalistului Maximilian Nicu, nascut in Germania, care a primit cetatenia romana in 3 saptamani! Pentru ca era nevoie de el la Nationala. Asadar, fotbalul e infinit mai important in tara noastra decat un scriitor. Acum nu va intrebati, ca si mine, de fapt de ce are nevoie Alexandru Vakulovski de cetatenia romana? Raspunsul e relativ simplu: pentru ca e ROMAN.

(Zile şi Nopţi)

Chris Tănăsescu 

Cuvânt pentru Alexandru Vakulovski

 

 

e-o ţâră de ţară
cu-o bucată rămasă
pe-afară
aşa c-afară veneticul Va
kulovski din judeţ într-alt pizdeţ,
blea!

Boii cu vaca-n
cap sub scalp
de caca
or făcură pe gură de-ură durii
lu’ peşte pulişţişti sugaci la deşte:
-afarrrr’!

Clica din Cluj
la cur iar uzi
fuck sluj
ş-asuzi sug fluieru’ cu floci în flean
că că drepţi! S’ trăiţ’ în târtiţ’! ’ş-trag basca
că Basa-i başca!

Bă boule bălos de stat constipat care-ai stat sistat şi-ai asistat cum ne-omoară ruşii! Cum ne-omori mă moară stricată stirpe turpă de cârpă curvă văzând cum ne-omoar-ai noştri-ai voştri-n troaşc-ai’ hoaşc-a spărţii-n bucăţi de patria-mpetrit’ a lu’ trac-tu!
n-auzi, găoz lăuz? Uită-te bă bine la Vakulovski că de la el o să ţi se tragă bă valu’ până-n chiloţii mă-ti-napoi de-unde-ai iţit iţa aia de sfeclă steclă goală, bă boule şi boală de labă ce eşti!

Mihai, ia sticla aia de votcă şi hai după frat-tu, cu cântec înainte marş:
A Va, Avva!
A Va, Avva!
A Va, Avva Vakulovki!
A Va, Avva!
A Va, Avva!
A Va, Avva Vakulovki!

e-o gară de ţară
cu-o gură
din care limba se cară
aici curcanii cu capu-n cur din anii
de aur fac cârrr să dea afară poeţii,
pizdeţii!
Cu ţârul de ţară din ea însăşi afară!

Bă politicianu’ pâlniei! Bă pocitania bucilor de scârbă, bă! Bă, banii mă-tii, l-au bătut de l-au omorât pe Valeriu Boboc, bă Boc de boacănă, bă preşedinte de tras preşuri de pe sub craci, ce faci? Ştiu c-ai stră-strâmbat şi c-ai stră-lătrat, tră-lă-lă, plin cu pilde, da’ copilul lui Boboc rămâne nemâncat, nemângâiat, neascultat! Ce faceţi bă, sugeţi ţeava ţiuind plină de gaze zânga-zânga din curtea lu’ tătunca? Ş-încă? Bă politicianu’ pulii! E vai de voi dacă nu-l ascultaţi pe Baştovoi! Bă politician batracian, să-ţi dea Dumnezeu să mănânci bombeu şi să te fută futbolistul care ia viza-n trei zile când ai tăi o visează de-un trai hău şi-o viaţă de milă! Hai dă-te-n prut că-mi faci silă!

Ia vinul, toţi cânii, şi-un căţelandru, şi hai! Hai după Alexandru!
A Va, Avva!
A Va, Avva!
A Va, Avva Vakulovki!
A Va, Avva!
A Va, Avva!
A Va, Avva Vakulovki!

Avva: cool, love, sky!

De horror vacui, vade mecum, devus:
O gară de ţară, o ţâră de ţară, ţară
rămasă pe-afară, ţară rămasă ca-n gară

Petiţie pentru acordarea cetăţeniei române scriitorului Alexandru Vakulovski

29/03/2009 05:40

destinatar: Domnului Preşedinte al României, Traian Băsescu * Domnului Ministru al Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu * Domnului Ministru al Culturii şi Cultelor, Theodor Paleologu * Domnului Ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu

 

Scriitorul român Alexandru Vakulovski, născut pe 9 aprilie 1978 în localitatea Antoneşti (Suvorov) din Republica Moldova, a primit interdicţie de a intra în România în următorii doi ani şi jumătate pentru că nu-şi înnoise din timp permisul de şedere temporară în ţara “noastră”. Scriitorul aştepta de aproape 5 ani soluţionarea cererii de dobândire a cetăţeniei române. A locuit mai bine de un deceniu în România, timp în care a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, a publicat şapte volume de proză, poezie şi teatru, a tradus numeroase cărţi în limba română, a colaborat cu cele mai prestigioase edituri şi publicaţii româneşti, a activat ca jurnalist la ziarul Clujeanul şi a fost co-fondatorul uneia dintre primele reviste culturale de limbă română din mediul online, Tiuk! Este evocat în numeroase antologii literare ca scriitor român, şi unul dintre cei mai importanţi autori ai noului val.
În ziua de 25 martie 2009 a fost obligat să părăsească România şi s-a întors în comuna natală din Basarabia, unde va locui chiar pe strada numită Vakulovski, după numele tatălui său, care i-a învăţat limba română pe majoritatea locuitorilor comunei basarabene.

Excesul de zel al autorităţilor române care-au dispus această interdicţie e disproporţionat în raport cu lentoarea dovedită de aparatul birocratic al statului în privinţa soluţionării cererii scriitorului de a-i fi restituită cetăţenia română, în condiţiile în care strămoşilor români ai lui Alexandru Vakulovski nu le-a fost niciodată retrasă această demnitate. Alexandru Vakulovski nu e un străin. E un conaţional care a avut ghinionul să se nască de cealaltă parte a Prutului, unde familia sa a fost abandonată de statul român, odată cu cedarea Basarabiei în faţa Uniunii Sovietice.

Incidentul e cu atât mai regretabil cu cât fotbalistului Maximilian Nicu, născut în Germania, i-a fost acordată cetăţenia română în 3 săptămâni! Considerăm că România şi-a ales un destin periculos dacă-şi permite, în schimb, să alunge peste graniţe un om de cultură, după ce aproape 5 ani l-a lăsat să aştepte fără să-i dea nici măcar un răspuns.

Vă rugăm să faceţi tot ce vă stă în puteri pentru repararea acestei ruşini naţionale, prin soluţionarea în regim de urgenţă a cererii scriitorului Alexandru Vakulovski de dobândire a cetăţeniei române.

Vă rugăm să faceţi eforturi notabile pentru asigurarea unui cadru legislativ decent, pentru ca toţi conaţionalii noştri să fie trataţi cu demnitate egală şi să beneficieze de acelaşi respect, fie că vin din Basarabia sau din Germania.

petiţie online

Cosmin Perţa

Cântec pentru Sandu

 


Mergeam cu tata să culegem flori de tei
şi tăiam crengile cu ciutura
şi-mi spunea tata
floarea de tei e una dintre cele mai bune
dar unde tăiem noi nu va mai creşte,
aşa că la anul mergem în alt loc
şi apoi tot aşa
până când n-om mai găsi
şi dacă n-om mai găsi şi n-om mai găsi
o să rămânem cu amintirea florii de tei
şi asta-i tot bine.

Pe Sandu l-am văzut rareori
şi rareori ne-am întâlnit şi-am băut,
însă de fiecare dată am simţit ceva,
aşa, ca o boare,
şi ştiam că el este bun şi ştiam că el e cuminte,
deşi noi beam
şi nu ne vorbeam
pentru că era un exces de pudoare
şi mereu el a fost mai bun decât mine.

Astăzi pe Sandu l-au expatriat
pentru că a uitat, pentru că era beţiv
şi uneori a băut chiar şi cu mine,
pentru că era inadaptat
şi asta nu făcea în general bine.
Dar Sandu era mereu vânăt ca iarba de toamnă,
limba lui vorbea pe limba noastră limbile lor,
(limbile animalelor
care am vrea să fim).

Ultima oară îi murise tatăl,
ne-am întâlnit, am băut, ne-am salutat.
De departe, din turnuri, o chiciură grea
se lăsa peste case şi le acoperea
cu o substanţă vâscoasă, greu mirositoare,
ca un căcat.

Ici-colo, câte un cerşetor, doi, se ghemuiau
în câte o cutie de tablă. Din mâinile lor
picura o iarbă jilavă, caldă. Şi
eu ştiam pentru ce este tot şi nu întrebam.

Astăzi, adică ieri, adică oricând,
l-au expatriat pe Sandu din lume
pentru că era neatent,
pentru că voia să trăiască aici,
pentru că scria pornografic
şi fără de înţeles pentru ei,
pentru că voia să se liniştească,
pentru că a fost mereu un străin,
pentru că acolo unde l-au dus e mai rău.

În Cluj ploua ultima dată când l-am văzut,
ploua chiar din cer şi aveam mâinile reci.
Sub arborii de pe Horia creşteau doar
lăstari şi ciuperci.

Floarea de tei, îmi spunea tata, este foarte precară
chiar de e deasă,
uneori nu o mai găseşti aproape de casă.