Show Recent Messages

Show Recent Messages

de Moni STĂNILĂ

Alexandru Cosmescu

Andrei Mocuța

Alex Condrache

 

Show Recent Messages

de Moni STĂNILĂ

cu Alex Condrache

Moni Stanila: Ești?

Alex Condrache: Sunt.

Moni Stanila: Eee, ne apucam?

Alex Condrache: Bun. Dacă mai sar câte un p sau b e pentru ca nu îmi merg cum trebuie.

Moni Stanila: Ok. Începem?

Alex Condrache: Da.

Moni Stanila: Lacuri

Alex Condrache: Baie. Nu am apucat niciunul astă vară. Cianură.

Moni Stanila: Cianură

Alex Condrache: Roşia Montană. Ar trebui să fim uniţi! Oleacă de paranoia colectivă. Dar, din nou, ar trebui să fim uniţi.

Moni Stanila: Cimitir

Alex Condrache: Colivă, bunica (e încă vie, dar mergeam cu ea). Îmi doresc tare mult să împlinesc clişeul de a trage o beţie într-unul, dar mi-e frică.

Moni Stanila: Proză

Alex Condrache: Musai scurtă!

Moni Stanila: Prozator

Alex Condrache: Pe lângă poet, ar trebui să arate anost ca un inginer. Greşit! Una peste alta, cert este că are măcar 35 de ani.

Moni Stanila: Tomberon

Alex Condrache: Doctorat. În sensul că intră în sfera ocupaţiei. Apropo. Ştiai că blocurile de 10 etaje au ghenă? Tu arunci gunoaiele într-o gaură din care vine mirosul specific, dar nu vezi adunătura. Are ceva suprarealist gaura aia.

Moni Stanila: Basarabia

Alex Condrache: Pfuai! De-ai noştri, dar nu de-ai noştri. Pare-se că de-ai noştri, dar fără viză (sa sperăm!).

Moni Stanila: Timișoara

Alex Condrache: De cinci ani aici. Am ajuns să fiu dominat de un soi de patriotism local ce duce ruşinos de mult a fală specific bănăţeană (am, totuşi, origini moldoveneşti). Una peste alta, un oraş cu o atmosferă fantastică. E absolut încântător cum descoperi un detaliu la orice nouă plimbare. Şi, desigur, noul primar şi gusturile sale căcăcioase.

Moni Stanila: Căcăcios

Alex Condrache: Pentru mine e, fără îndoială, un concept (categoric concept) construit cu pricepere şi inspiraţie în Moldova (mă refer la cea de dincoace de Prut).

Moni Stanila: Bani

Alex Condrache: = mâncare, vin, compot de piersici, îngheţată din centru; mâncare înseamnă friptură, nu covrigi.

Moni Stanila: Foame

Alex Condrache: Fără îndoială tema cea mai importantă a omenirii. Ar mai fi şi moartea, iubirea, fiinţa ori te miri ce, dar foamea mă face să îmi imaginez apropiaţii dezbrăcaţi, epilaţi şi unşi cu unt şi usturoi.

Moni Stanila: Frunză (eu mănânc covrigi acum)

Alex Condrache: (Am servit şi eu unul.) Ca să fiu patetic, mormane de frunze de pe marginea drumului în care, împreună cu Paula, să dăm cu picioarele ori aprindem. Uneori mai ajunge şi printre blocuri mirosul de frunze arse.

Moni Stanila: Taine

Alex Condrache: Ca să evităm te miri ce scufundări metafizice, este acel bar în care eu nu mai merg din cauza unui paznic afurisit şi băgăcios.

Moni Stanila: Criză

Alex Condrache: Din nou, paranoia colectivă şi deosebita experienţă să văd că un ou poate costa un leu. În locul găinilor aş începe să fiu extrem de arogant, chiar mai arogant ca porcul. Dar nu la fel de arogant ca curca (nici că am evitat cacofonia) care este fenomenal de proastă. Serios vorbind, este înduioşător de proastă. Aşadar criză...

Moni Stanila: Real

Alex Condrache: Sunt un adept al relativismului. Acum să nu îmi săriţi în cap, nu unul absolut. Cert e că îmi place mult mai mult cuvântul "fantastic".

Moni Stanila: Prieteni despre care nu mai știi nimic

Alex Condrache: Ana Puşcaşu şi antologia Pavel Dan.

Moni Stanila: Alex Condrache

Alex Condrache: M-am tuns ieri. Îmi stă tare bine. Poate că de asta am căpătat un măr la şcoală.

Moni Stanila: Buuun, mulțam!

Show Recent Messages

de Moni STĂNILĂ

cu Alexandru Cosmescu


Moni Stanila: : Începem?

Alex Cosmescu: : Hai

Moni Stanila: Casă

Alex Cosmescu: Loc în care poți sta mult timp tăcut - ghemuit - unde te retragi când nu vrei să vezi pe nimeni și nimeni nu te afectează.

Moni Stanila: Retragere

Alex Cosmescu: 10 zile de vipassana în tăcere, urmărind respirația și senzațiile corporale. Ceea ce fac o dată pe an.

Moni Stanila: Cuțit

Alex Cosmescu: La festivalul Art Labyrinth, un cosor vechi pe care îl folosea un tip ca să deschidă o cutie cu lapte condensat.

Moni Stanila: Semințe

Alex Cosmescu: Carnetele lui Alexandru Dragomir, care se cheamă 'Semințe' și cred că-s cele mai tari notițe ale vreunui filosof român.

Moni Stanila: Poezie

Alex Cosmescu: Nopți lungi cu drone în căști și cu laptopul în brațe, citind și scriind și prelucrând.

Moni Stanila: Drum

Alex Cosmescu: Timp pe care îl simți ca fiind pierdut, dar în care îți dai seama că nu aparții de fapt de niciun spațiu și că te-ai putea simți bine oriunde - chiar și în tren - chiar și în autobuz - deci nu e pierdut. Și plin de așteptări.

Moni Stanila: Timișoara

Alex Cosmescu: Câțiva oameni dragi, care sunt acolo, câțiva oameni dragi, cu care am fost acolo, plimbări lungi prin cele 3 piețe, una în continuarea celeilalte.

Moni Stanila: Basarabia

Alex Cosmescu: Lume care nu știe ce e și crede că e ceva, în timp ce alții cred că e altceva, și nu-și dau seama că identitatea nu e decât un construct discursiv - un loc în care oamenii se urăsc unii pe alții pentru ceea ce sunt.

Moni Stanila: Foamete

Alex Cosmescu: Oameni care devin brusc conștienți de stratul lor trupesc, nevoia le amintește de propriul trup, și deja trupul dictează și determină acțiunile pentru supraviețuire.

Moni Stanila: Istorie

Alex Cosmescu: Povești pe care și le spun oamenii despre ceea ce a fost. Pe care unii le ascultă și le cred adevărate, iar alții au dubii.

Moni Stanila: Ceai

Alex Cosmescu: Barurile în care barmanii nu știu să facă ceai, și-l pun cu țârâita. Ceaiul negru trebuie să fie tare, și-mi vine să mă duc să-i învăț eu cum se face.

Moni Stanila: Tare

Alex Cosmescu: Paturile pentru copii dintr-o grădiniță dintr-un sat în care am fost cazați, odată, când am făcut parte dintr-un proiect de promovare a artei contemporane.

Moni Stanila: Soare

Alex Cosmescu: Nevoia de a merge cu ochii mijiți pe stradă, fără să vezi pe nimeni.

Moni Stanila: Politică

Alex Cosmescu: Oameni care vor puterea fără să-și dea seama că asta o să-i transforme, și cu cât mai tare îi transformă, cu atât o vor mai tare.

Moni Stanila: Important

Alex Cosmescu: "pe care ți l-ai tatua pe partea dinăuntru a pleoapei", ca să-l vezi de fiecare dată când închizi ochii - cred că asta e cea mai frumoasă frază din 1001 de nopți.

Moni Stanila: Tiuk

Alex Cosmescu: Locul unde am citit pentru prima dată un interviu cu ruxandra novac.

Moni Stanila: Capăt

Alex Cosmescu: Locul unde te poți așeza și să stai liniștit - cu senzația că nu mai e nimic de făcut.

Moni Stanila: Durere

Alex Cosmescu: Uleiul eteric de mentă cu care mă dau pe tâmple când mă doare capul și stau ghemuit într-un colt, așteptând să-mi treacă.

Moni Stanila: Michel Henry

Alex Cosmescu: Viața care se simte pe sine, se suferă pe sine până la capăt, și atunci se transformă în bucurie, sinele pe care nu-l vede nimeni, pentru că nu se proiectează în spațiul vizibilului, sinele care nu e altceva decât trupul. "A nu putea să fii altceva decât ești".

Moni Stanila: Cărţi

Alex Cosmescu: Cele câte vreo 5-6 pe care le purtam prin geantă înainte de a-mi cumpăra kindle. Pentru că nu știam pe care o să vreau s-o citesc mai tare.

Moni Stanila: Kindle

Alex Cosmescu: Un alt mod al lecturii - total diferit de felul în care ai citi o carte. îmi sugerează mai mult un sul de papirus, pe care-l înfășori și-l desfășori, nu o carte pe care o răsfoiești. De când îl am, citesc de vreo 4 ori mai mult.

Moni Stanila: Un spaţiu blând, care mă primeşte cum m-ar îmbrăţişa

Alex Cosmescu: Bucuria pe care am avut-o când am simțit că e gata și l-am trimis.

Moni Stanila: Alexandru Cosmescu

Alex Cosmescu: Taică-meu, care fuma în casă și mie îmi plăcea să suflu în norii de fum ca să-i destram, și el zâmbea.

Moni Stanila: Mulțam!

Show Recent Messages

de Moni STĂNILĂ

cu Andrei Mocuța

Moni Stanila: Ai jumătate de oră?

Mocuta Andrei Lucian: Acum?

Moni Stanila: Să facem un interviu pentru Tiuk. E unul spontan, așa trebuie. Pe loc. Regula

Mocuta Andrei Lucian: Bun

Moni Stanila: Eu îți dau câte un cuvânt, iar tu îmi spui ce îți trece prin minte.

Mocuta Andrei Lucian: Ok, sper să iasă.

Moni Stanila: Buuuun, cât vrei de mare răspunsul. Începem?

Mocuta Andrei Lucian: Începem.

Moni Stanila: Cărți

Mocuta Andrei Lucian: Salinger, Brautigan și Pynchon. Ţi-am zis autori, dar nu cred să existe vreo carte scrisă de cei 3 care să nu-mi placă.

Moni Stanila: Autori

Mocuta Andrei Lucian: Haha, acu vrei să mă încui. Bine, hai să jucăm fazan, îți zic un autor al cărui nume începe cu ultimele 2 litere din cuvântul pe care l-ai spus tu: Rimbaud. E rândul tău!

Moni Stanila: Pufuleți

Mocuta Andrei Lucian: Nu mă pot gândi când văd cuvântul ăsta decât la cea mai cretină traducere în română a desenului animat „the powerpuff girls”, de când cu noul cartoon network: „puterea fetițelor pufulețe”.

Moni Stanila: Arad

Mocuta Andrei Lucian: Îmi amintește de expoziția de designuri interioare ale artistului evreu Ron Arad, pe care am văzut-o într-una din peregrinările mele pariziene la Centru Pompidou. Îți dai seama ce mândru m-am simțit să vad scris „Arad” cu litere de-o șchioapă la intrarea în muzeu!

Moni Stanila: România

Mocuta Andrei Lucian: Cursul de geografie literară al lui Cornel Ungureanu.

Moni Stanila: Proză

Mocuta Andrei Lucian: Profesoara mea de română din liceu mi-a spus, când am făcut genul epic, că proză poate fi și discursul unui elev, adică ceva în afara literaturii. După ce am publicat prima carte de proză și i-am înmânat-o, i-am spus că și discursul unui elev poate fi/deveni literatură.

Moni Stanila: Studii

Mocuta Andrei Lucian: Mult prea multe și am de gând să închei cu ele cât de curând. Totuși, când zici studii, zici Timișoara, am fost și voi rămâne mereu studentul, masterandul, doctorandul adoptat al Timișoarei!

Moni Stanila: Premii

Mocuta Andrei Lucian: Succese pur conjuncturale și compensatorii.

Moni Stanila: Papioane

Mocuta Andrei Lucian: Humphrey Bogart, Sean Connery, gala premiilor Oscar.

Moni Stanila: Lampioane

Mocuta Andrei Lucian: Licurici în baloane zburătoare ce vor să facă înconjurul lumii.

Moni Stanila: Basarabia

Mocuta Andrei Lucian: Lecțiile de istorie pe care le detestam și întrebările părinților, despre anii de domnie ai voievozilor și principilor, de-a lungul road trip-urilor din primele 10-15 veri ale tinereții mele, pe traseul Curtici-Eforie.

Moni Stanila: București

Mocuta Andrei Lucian: Orașul pe care-l vizitez doar cu ocazia târgurilor de carte Gaudeamus și când mi se face dor de cele 2 nepoțele, Dara și Miruna.

Moni Stanila: Imposibil

Mocuta Andrei Lucian: Să-mi reprim vreodată actul de a-mi roade unghiile, drept pentru care mă declar poeto-prozatorul-onicofag.

Moni Stanila: Cenușă

Mocuta Andrei Lucian: Gustav von Aschenbach.

Moni Stanila: Paris

Mocuta Andrei Lucian: V. Leac, adică Von Leac, pentru că acolo mi-am găsit atât leacul fizic, cât și pe cel scriitoricesc.

Moni Stanila: Poezie

Mocuta Andrei Lucian: Un teritoriu virgin, o descoperire nouă, un loc unde nu mi-aș fi imaginat că voi păși vreodată, ca și cum n-ai citi Lolita, ci ai trăi Lolita.

Moni Stanila: Nu există cuvinte magice

Mocuta Andrei Lucian: Nu există cuvinte magice.

Te iubesc

nu are destulă

forță magică

nici cât s-aprindă

un chibrit,

atunci când dragostea

e pipa pescarului

umplută cu

alge marine uscate.

Se-aprinde

ca un candelabru

de cristal,

din care căldura

iese brusc

și pentru totdeauna.

Moni Stanila: Andrei Mocuța

Mocuta Andrei Lucian: Două treimi din numele meu complet: Andrei Lucian Mocuța.

Moni Stanila: Na mulțam, asta a fost!