Pagini basa

Gheorghe Erizanu

Fotbal și rugby

Echipa feminină de rugby a Moldovei domină net campionatul României. Unde joacă ca invitate. Moldovencele obțin puncte fără a intra în clasamentul oficial. Campionatul României este condus oficial de moldovencele din Iași.

Echipa de rugby a Moldovei a învins Polonia, a învins Ucraina. Rugbyștii noștri răzbună pierderile fotbaliștilor.

Georgienii, care au avut în anii 80 celebra echipă de fotbal Dinamo Tbilisi, cu Kipiani, Civadze, deținătoare a Cupei Europei, au lăsat fotbalul pe tușă și au declarat rugby-ul sport național. Ei sunt acu în compania naționalelor din Țara Galilor, Africa de Sud, Franța, Anglia, Noua Zeelandă.

Moldovenii se tem de mingea rotundă, de jocul cu capul, de poarta aia mică.

Moldovenii sunt oameni de pământ. Pot face grămezi. Când știu că trebuie să pună mâna pe ceva. Încă de la Ștefan cel Mare.

Nimeresc cadrul porții. Au libertatea cerului.

Sunt iuți la picior. Când au ce strânge în brațe.

Știu ce înseamnă un eseu. Când cazi peste ceva ce e al tău.

Moldovenii mai știu că traiectoria mingii ovale este imprevizibilă. Când se lovește de gazon.

 

Moldovenii sunt rugbyști buni. Dar joacă, totuși, fotbal.

Lina Vdovîi

Ce-ți doresc eu ție, dulce Basarabie


Pentru că eu cred că ziua ta e pe 27 martie, nu în august, așa cum îți cântă pompos patrioții de la Chișinău și-ți flutură drapelul cu emfază. Ziua ta ar trebui să fie cea în care, după mai bine de o sută de ani de ocupație străină, te-ai întors la vatra părintească, te-ai așezat cumințică pe laviță, ți-ai strâns poalele înflorate și ne-ai anunțat că gata, rămâi acasă. Asta, bineînțeles, dacă ai fi fost suficient de mare și n-ar fi existat doi gospodari aleși – Ribbentrop și Molotov – care te-au măritat mai târziu fără știrea ta.

E ziua ta pentru că începând cu 27 martie 1918 bunicii noștri au avut șansa de a țopăi, de a se naște și de a nunti pe pământ românesc, iar noi, în calitate de urmași, avem astăzi niște prețioase pașapoarte. E ziua ta pentru că în preajma ei, sute de tineri înflăcărați  și dornici de a repara istoria mărșăluiesc frenetic pe străzi, îți strigă adevăratul nume și-ți cântă așa cum probabil n-o fac nici în duș, de rușine.

Dar nu și acum. Acum se împletesc în hore mari și gălăgioase și chiuie de fericire când ies românii la geamuri și flutură tricoloruri. Sunt tinerii pe care i-ai trimis de acasă să se școlească peste Prut, să învețe să vorbească frumos – „cultural”, cum se spune în casa ta :) – și să-și acopere lacunele.

Îmi amintesc de un fost coleg de facultate care mi-a zis că noi, basarabenii, nu știm cu-adevărat nici rusa, nici româna. Că suntem ambițioși și ne dorim multe, dar că ne-am născut cu un handicap, ca niște pui de bogdaproste abandonați la capătul lumii. Că am fi generația dezavantajată care nu s-a pupat cu marea cultură rusească și nici nu a avut deschiderea tinerilor din România de după ‘89. Niște amărâți crescuți în umbra marilor puteri.

Ceea ce nu este fals, desigur, dar aș mai face niște completări. Sigur, pentru că și eu fac parte din această generație dar, mai mult decât atât, pentru că ceea ce par a fi dezavantajele noastre, ale tuturor moldovenilor de pe malul stâng al Prutului, sunt, de fapt,marile noastre calități.

Umorul nostru e distinct și proaspăt tocmai pentru că s-a mulat pe cel rusesc, iar din această contopire a rezultat asta, sau asta.

Muzica are versuri uneori ciudate, cu rusisme, arhaisme și expresii pe alocuri ciuntite deoarece a fost izolată de româna pură, dar conține condimentele necesare pentru a prinde la publicul de aici sau chiar de mai departe. Începând cu O-Zone, Gândul Mâţei, Alternosfera și, mai nou, Carla’s Dreams, toate proiectele muzicale din Moldova au venit cu o altă forță.

În ceea ce privește condeiele literare, Diana Iepure, Alexandru și Mihai Vakulovski, Vasile Ernu, Mitoș Micleușanu sau Savatie Baștovoi sunt doar câțiva dintre reprezentanții mișto ai acestui val diferit apreciat (și pentru) noutatea stilistică.

Să nu fii tristă că te-au lăsat în afara granițelor UE, Basarabie, pentru că oamenii tăi sunt demult în interiorul Uniunii și te ajută să crești și să-ți revii după șocul înstrăinării. Moldovenii îți scot în lume colinele, satele mici cu ulițe prăfuite, cele două Crăciunuri și chiar limba mușcată de ruși. Ești peste tot, să știi. Ești în Europa, dar și în Rusia.

Ai și tu metehne, ca noi toți, dar nimeni nu te va contrazice vreodată dacă vei spune că fetele tale sunt frumoase foc, vinul e dulce, iar capitala ți-e verde și chiar cosmopolită cu amestecul ăsta de limbi și culturi care uneori se ciondănesc, iar alteori obosesc și se împacă. Cu „rutierele” tale, cu gropile, cu Voronin și șleahta lui de comuniști wannabe, cu compoturile și mâncarea ta bună, ești o țărișoară tare simpatică, să știi.

Iar azi, de ziua ta, mă voi gândi și la unire. Nu cred că e reală, dar noi visăm, că nu costă. Politicienii moldoveni nu vor renunța niciodată, probabil, la bucata lor de mămăligă, dar poporului nu-i pasă. Poporul are pașapoarte, e atât de simplu.:)

 

Azi, de ziua ta, voi reflecta și la ceea ce a însemnat pentru mine să mă stabilesc în România. N-a fost ușor, dar nici foarte greu. Unii m-au făcut kaghebistă, cei mai mulți însă mi-au admirat accentul, m-au discriminat pozitiv și mi-au spus că sunt o curajoasă. Above all, un lucru e cert: a fost frumos și va mai fi, iar pentru asta îți mulțumesc.

Moni Stănilă

Deviza noastră, orbirea voastră

Muschetarii se conduceau după deviza: „Toţi pentru unu, unul pentru toţi”. Musulmanii se axează pe: „Allah e unul singur, iar…” (mai departe e despre Mohamed, dar nu e treaba mea). Romanii ţineau cont de: „Dezbină şi vei conduce”. Eu până acum nu am înţeles după ce se conduc moldovenii, dar recent m-am lămurit: „Nicio minune nu ţine mai mult de trei zile”.

Ca exemplu pot spune că, dacă minunea e una, oamenii se concentrează mai mult asupra ei. Cum s-a întâmplat cu meteoritul în Rusia. Dacă minunile se ţin lanţ, lumea se obişnuieşte cu ele, aşa cum evreilor li s-a părut că minunile făcute de Iisus Hristos nu sunt suficiente ca să susţină dumnezeirea Lui.

Uite că în Moldova există un punct comun, deşi scopurile sunt diametral opuse faţă de cele care vizau mântuirea omului, salvarea lui. În Moldova tot la trei zile se întâmplă câte o… hai totuşi să îi spunem mirare, nu minune. Aşadar, se întâmplă câte o mirare, care o trece în conul de umbră pe precedenta. Şi cred că toţi conducătorii noştri mizează pe asta. Acesta e motivul pentru care Chirtoacă îşi pierde popularitatea. Anul trecut, imediat după alegeri, când Chirtoacă a ieşit la curăţenie generală cu angajaţii primăriei, a fost distractiv şi ne-a atras atenţia, însă repetiţia nu e atributul minunilor. Aşa că acum, când Chirtoacă a ieşit iar la curăţenie, ne-am întrebat: chiar nu poate angaja o firmă care să se ocupe de treaba asta?

Vă amintiţi de 7 aprilie 2009? Cât de uimiţi eram toţi, cât de înflăcăraţi… Apoi lucrurile s-au schimbat, a început campania electorală şi alte mirări s-au perindat înaintea ochilor noştri. AIE se desface şi se face, ca un descântec; nu avem sau avem preşedinte; povestea cu păpuşarul etc. Ce să spun? Cine îşi mai aminteşte de atacurile raider? Parcă ne-am crucit până la următoarea minune, apoi ne-am crucit de vânătoarea ilegală, de moartea lui Paciu, de demiterea lui Plahotniuc, de căderea guvernului.

Uite aşa, de la o poveste la alta, noi întoarcem fila, iar problemele rămân nerezolvate. Cine să-şi mai bată capul cu atacurile raider, dacă nu mai avem premier? Dosarele pentru 7 aprilie încă se judecă, hoţii de acţiuni sunt nepedepsiţi, încă nu cunoaștem cine a ştiut de moartea lui Paciu şi cine l-a împuşcat.

 

Cunoaşteţi expresia carteziană: „În univers nimic nu se pierde, totul se transformă”. Ei bine, în Moldova nimic nu se rezolvă, totul se transferă. La dosare nefinalizate. Pe modelul: avem o nouă veste, o nouă capcană pentru atenţia dumneavoastră. Cei care ne mint au înţeles lucrul acesta şi profită. Cu cât mai multe minuni, cu atât mai puţin durează. Noapte bună, vigilenţă, mâine veţi uita că au existat atacurile raider, vânătoarea ilegală şi aşa mai departe.

Emilian Galaicu-Păun

Cronica Basarabiei 1918-1944

În cel de-al 22-lea an de suveranitate a Republicii Moldova, mitul „vârstei de aur” (alias al celor 22 de ani ai perioadei interbelice) este bine prezent în conştiinţa basarabenilor, astfel că apariţia masivului tom de mărturii din presa timpului şi imagini de epocă, Cronica Basarabiei 1918-1944, de Vlad Darie (text) şi Mihai Potârniche (imagini), Agenţia Moldpres, 2012, pică la fix – atât pentru cei care-şi reglează ceasul după ora Bucureştilor, cât şi pentru cei de-o fac după ora Moscovei, şi unii şi alţii pretinzând că trăiesc după ora locală.

Alcătuită „cu largul concurs al instituţiilor de specialitate din România şi din Republica Moldova”, Cronica… înglobează „ştiri, reportaje şi comentarii fascinante din presa vremii de la Bucureşti, Iaşi, Chişinău, Balta, Tiraspol, Moscova, Leningrad…”, cu indicarea sursei – de ex., Плугарул рош, sau Aurora –, fără alte comentarii, la care se adaugă 3 „caiete” cu fotografii de epocă. De bună seamă, textele sunt atât de grăitoare, încât este suficient să pui pe două coloane reflectarea aceluiaşi eveniment pentru a vedea că, dincolo de viziunea diametral opusă a unor publicaţii, însăşi limba (ar trebui să zic „limbile”, într-atât de diferit sună „moldoveneasca” de Tiraspol!) desparte cele două maluri, dacă nu chiar cele două lumi. Citez din Плугарул рош, 16 Декабрь 1927: „Ын легэтуры ку ачея, кы’н луна январь сэ’мплинеск 10 ань дила зыуа ди апукаря Басарабией боерий ромынешть стэруинчос сэ гэтеск ди сэрбари. (…) Да сэрбаря официалы с’а питречи ла 27 март – зыуа, кынд Сфату Цэрий о публикат деклараря диспри униря сфыршытоари а Басарабией ди Ромыния фэры токмель.” Şi acum deschid Univers-ul, din 10 aprilie 1933 şi – ia ascultaţi: „Despărţită vreme de 106 ani de patria-mamă, Basarabia românească, rupând lanţurile grele şi umilitoare ce o ţineau legată de trupul monstruos al Rusiei, şi-a recâştigat libertatea în timpul fierberei revoluţionare din 1917. (…) Entuziasmul de nedescris cu care românii de peste Prut au salutat actul mântuitor al unirii etc., etc.”

 

…Iar când mă gândesc că, din p.d.v. al dreptului internaţional, R. Moldova se trage de la RASSM, parcă încep să înţeleg de ce se vorbeşte atât de prost limba noastră în Basarabia anului 2013…