Show Recent Messages

Show Recent Messages

de Moni STĂNILĂ

cu Lucian Mîndruţă

 

Moni Stănilă: Dă semn când vrei să începem.

Lucian Mîndruţă: acum.

Moni Stănilă: călătorie

Lucian Mîndruţă: Nu are sens să călătoreşti. La capătul drumului, vei fi tot tu!

Moni Stănilă: București

Lucian Mîndruţă: Odată, demult, aici erau păduri şi-un rau. Asta se mai simte din când în când, în câte un parc, la sfârşit de toamna, când plouă şi-ţi vine să aştepţi lupii.

Moni Stănilă: metrou

Lucian Mîndruţă: Rame. Multe rame, grăbite. Iar noi călători pe ele, ca în Dune a lui Frank Herbert.

Moni Stănilă: Bicicletă

Lucian Mîndruţă: Everestul meu de fiecare zi.

Moni Stănilă: cal

Lucian Mîndruţă: Lasagna. Mmmm, acum se plâng, dar peste o lună o să ne-o ceară înapoi!

Moni Stănilă: ştiri

Lucian Mîndruţă: Oboseala fiecărei zile, adrenalina stătută, uitată pe guler, alături de fard, neputinţa de a schimba lumea şi de a o descrie.

Moni Stănilă: România

Lucian Mîndruţă: Surpriza de la naşterea mea. Fără baloane şi confetti.

Moni Stănilă: lapte

Lucian Mîndruţă: Un timid înlocuitor de bere.

Moni Stănilă: uniune

Lucian Mîndruţă: Diviziune.

Moni Stănilă: Facebook

Lucian Mîndruţă: Alergi după viaţa altora şi ţi-o pierzi pe a ta.

Moni Stănilă: Esca

Lucian Mîndruţă: Prieten.

Moni Stănilă: Andrei Gheorghe

Lucian Mîndruţă: Cel mai inteligent talk-show creat vreodată în România. Păcat că publicul lui a plecat din ţară, scârbit de celelalte!

Moni Stănilă: Public

Lucian Mîndruţă: Inchiziţie. Instituţia care vrea să-ţi impună valorile ei şi e suficient de subtilă să ştie când doar te prefaci.

Moni Stănilă: Chișinău

Lucian Mîndruţă: România.

Moni Stănilă: Proză

Lucian Mîndruţă: Refugiul poeţilor care ajung să cunoască mai bine femeile.

Moni Stănilă: Poeți

Lucian Mîndruţă: Oamenii în starea lor primară, de dinainte de a descoperi că ea vrea de fapt geantă şi ruj.

Moni Stănilă: Geantă

Lucian Mîndruţă: Explorare. Când eram mic, iubeam să cotrobăi prin genţile mătuşilor mele. A fost primul continent pe care l-am descoperit, dar am uitat să-i dau un nume...

Moni Stănilă: Punkt

Lucian Mîndruţă: Vogue + IQ

Moni Stănilă: Politică

Lucian Mîndruţă: Ce ar trebui să facă toți dacă şi-ar şti interesul!

Moni Stănilă: Minciună

Lucian Mîndruţă: Adevărul crezut de mai mult de 50% dintre cetăţeni.

Moni Stănilă: Adevărul

Lucian Mîndruţă: Îl obţii prin tragere la sorţi, dacă te grăbeşti. Aminteri, îl defineşti prin numărul de oameni dispuşi să creadă şi să convingă pe alţii să adere la o enormitate care îi face să se simtă bine. Adevarul e că ne şi place minciuna!

Moni Stănilă: Moș Gerilă

Lucian Mîndruţă: Naşterea Tovarăşului Iisus Hristos, membru supleant în Biroul Politic al Raiului.

Moni Stănilă: Seceră

Lucian Mîndruţă: Instrumentul care a tăiat 50 de ani din istoria ţării mele.

Moni Stănilă: Istorie

Lucian Mîndruţă: O poveste din care cei contemporani cu evenimentul descris n-ar înţelege nimic.

Moni Stănilă: Fabrica de tămâie

Lucian Mîndruţă: Uzina de hârtie îngălbenită şi inutilă.

Moni Stănilă: Lucian Mândruţă

Lucian Mîndruţă: N-am auzit de el în anul 2100.

Moni Stănilă: Mulțumesc

Lucian Mîndruţă: şi eu ţie!

Show Recent Messages

de Moni STĂNILĂ

cu Victor Tzvetov

 

Moni Stănilă: începem?

Victor Tzvetov: da, putem să începem

Moni Stănilă: gălbenuş

Victor Tzvetov: aşa numita ,,iama, pe la 16 ani. bere ieftină, fum mult. after party

Moni Stănilă: viză

Victor Tzvetov: o hârtie foarte necesară ca să treci vama. cum zice buzu: e mai uşor să-mi obţin viza în Romania, decât să vin în Chișinău.

Moni Stănilă: munte

Victor Tzvetov: acolo unde nu am fost niciodată. RM nu are munte. nu cred că mă stresează tare

Moni Stănilă: mare

Victor Tzvetov: doar de 2 ori: 96 - Ukraina, 98 - Ukraina, nu prea ţin minte mare brânză. poate adun bani şi merg într-o vară. la fel - RM nu are mare.

Moni Stănilă: Chişinău

Victor Tzvetov: câţiva prieteni, prima bere, beţii, fete, universitate, poezie. îmi place foarte mult Chişinăul, chiar dacă de multe ori îmi este greaţă de el. Chişinău, te iubesc...

Moni Stănilă: poezie

Victor Tzvetov: p.o.e.z.i.e. nu ştiu dacă fac asta

Moni Stănilă: valea morilor

Victor Tzvetov: neformali, bătrâni, oamenii ce plimbă câinii, studenţi, sportivi, poliţişti îndrăgostiţi. un loc drăguţ.

Moni Stănilă: îndrăgostiţi

Victor Tzvetov: ceva ce vine de sus, de la Dumnezeu. noi nu înţelegem ce e asta, de aceea fiecare se descurcă cum poate.

Moni Stănilă: lume literară

Victor Tzvetov: toată Moldova

Moni Stănilă: bere

Victor Tzvetov: cea mai populară prin baruri (cine o mai scos-o în faţa mea!?). nimic nu se întâmplă fără bere, discuţii cu bere, dragoste cu bere, certuri cu bere, bătaie cu bere, sânge cu bere. poate seara ies la o bere...

Moni Stănilă: fată mare

Victor Tzvetov: cea de care am vrut mereu să-mi placă. un fel de luptă cu stereotipuri. frumos sună, aşa e corect să fie, aşa aş vrea eu să fie. un vers dintr-o poezie

Moni Stănilă: război

Victor Tzvetov: străbunica avea aşa ceva... război de ţesut (varianta bună). tata a luptat în Transnistria (varianta rea).

Moni Stănilă: variante

Victor Tzvetov: un test cu 50 de întrebări, fiecare întrebare are câte 4 variante, doar o varianta e corectă. dacă răspunzi la 40 de întrebări treci testul. eu nu l-am trecut.

Moni Stănilă: premii

Victor Tzvetov: am luat unul, vreo 2000 de lei. au fost băuţi în două zile. aştept alte premii...

Moni Stănilă: cenacluri

Victor Tzvetov: la început pe la uniune... nu înţelegeam jumătate din neologismele şi termenii cu care vorbeau cei de acolo. îmi ziceam ,,ce caut eu aici”?. apoi a fost mult mai bine: cenaclul de la litere. acuma şi mai: ,,Republica. toate m-au ajutat în felul lor.

Moni Stănilă: Orhei

Victor Tzvetov: localitate din nordul RM. anul acesta am fost prima dată prin acea regiune, la o tabără de creative writing, tare fine, de altfel.

Moni Stănilă: tânăr

Victor Tzvetov: ,,tânăr şi neliniştit. atunci când nu te doare nimic, când încă dinţii îs ok, când vrei să faci multe, dar nu faci nimic, când stai cu părinţii şi îţi dai seama că trebuie să pleci, să lucrezi, când nu poţi să-ţi achiţi internetul, când stai cu un monitor stricat, când încă nu ai burtă de la bere. ca la 20 de ani, fără griji şi fără bani, vorba cântecului.

Moni Stănilă: bătrân

Victor Tzvetov: dacă ajung... îţi zic cu cea mai mare plăcere.

Moni Stănilă: nimic nu se spune

Victor Tzvetov: în cel mai bun caz un volum de poezie, în cel mai rău caz - nimic. aştept editura...

Moni Stănilă: victor ţvetov

Victor Tzvetov: un pseudonim de râs, găsit de către mine şi Hose. aşa am rămas ,,Ţvetov”, nu ştiu dacă e de bine sau de rău, mai văd ce urmează. am 23 ani, dau la găini, fac vin, niciodată bani. ioi, 22 de ani!

Moni Stănilă: mulţam fain!

Victor Tzvetov: ţie îţi mulţumesc

Show Recent Messages

de Moni STĂNILĂ

cu Cătălina George

 

Moni Stănilă: eu îți voi da câte un cuvânt, iar tu îmi scrii gândurile tale legate de el.

Cătălina George: a, ok, e fun.

Moni Stănilă: Timişoara

Cătălina George: Primul lucru care-mi vine în minte e Catedrala Mitropolitană din centrul oraşului, din buricul târgului, cum s-ar zice. Acuma cu mândrie bănățeană aş zice că, din câte ştiu, s-ar putea să fie cea mai mare construcție de acest tip. Prin anii 80 se zvonea că Ceauşescu ar veni la Timişoara să țină un discurs din balconul Operei, dar ar acoperi imaginea catedralei, din punctul opus, cu un panou imens, ca să nu-l deranjeze. Apoi, dacă m-am gândit la catedrală, mi-am amintit cum, într-unul dintre turnurile ei mici era atelierul de pictură de icoane, şi cum se vedea priveliştea de jos de la geamul atelierului. Era amețitoare senzația, dar şi plăcută, o imagine printre crengi de brad către trotuarul pe care treceau oameni în plin soare. Timişoara este, până la urmă, acasă, am trăit acolo 20 şi ceva de ani. Piața Unirii, Complexul Studențesc, gaşca de la Pavel Dan, Piața Iosefin, de unde cumpăram peşti pentru acvariu şi papagali în copilărie, câte şi mai câte, locuri care aduc după ele bucăți din viața pe care am trăit-o acolo.

Moni Stănilă: Bucureşti

Cătălina George: E simpatică cumva reacția mea când mi-ai scris Bucureşti. Mi-au apărut în minte două lucruri care parcă se băteau cap în cap, de fapt concurând pentru întâietate, adică oraşul bunicului meu (născut şi crescut în Bucureşti) şi presa. Povestea cu jurnalismul chiar a însemnat ceva pentru mine, totul a fost foarte dinamic, însă îmi dau seama că eu sunt şi am fost mai degrabă genul de jurnalistă selectivă. Adică nu mi-a plăcut să scriu despre orice şi nu mi-a plăcut orice tip de jurnalism. Dar cam atât despre asta. Oraşul bunicului meu a fost Bucureştiul interbelic, şi cumva printre straturile metropolei el stă ca o comoară ascunsă, ca o cutie antică plină de daruri pe care nimeni nu a deschis-o cu adevărat pe de-a întregul, ci doar cu teamă, doar aşa, un centimetru-doi acolo, cât să tragă cu ochiul, închizând apoi cu teamă capacul ca nu cumva să poarte responsabilitatea acelor daruri.

Moni Stănilă: tren

Cătălina George: Când mă gândesc la tren văd cumva România de sus. Haios, pentru că asta ar presupune mai degrabă privitul din avion, şi totuşi nu e din avion, pentru că detaliile nu se văd de acolo de sus: dealuri, văi, păduri, casele de la țară cu câinii lătrând în ogradă. Şi apoi trenurile m-au dus mereu spre stațiuni, un fel de teritoriu magic, unde se adună toate bunătățile naturii, plus timp, care nu e atribuit nici unui lucru în special, ci în care toate încap exact aşa cum vin.

Moni Stănilă: bere

Cătălina George: Hahaha, da, balonare. Ăsta e motivul pentru care nu mai beau bere de ani buni, plus că gustul amar n-a fost niciodată printre preferatele mele. Aici am descoperit ginger beer şi e cu totul altă mâncare de... orz? Puii mei, din ce se distiliează berea? Bun, bere mai înseamnă şi terasele din Bucureşti, unde ne lungeam în nopțile de vară în care era prea sufocant să mergi acasă să dormi. Şi Cargo din Timişoara, un bar rock unde topeam câte 2-3 beri cu Alex Potcoavă în câte o seară, două pe săptămână, la întoarcerea mea din America.

Moni Stănilă: Anglia

Cătălina George: Ceață? Da, ceață, şi nu din cauza vremii, că acum e soare afară. Ci din cauză că e un teritoriul nou, că adaptarea nu e doar o treabă despre care vorbesc nişte psihologi şi sociologi, ca să mai aibă ei pe ce teoretiza. Da, vii aici cu nişte intenții, dar ştii că trebuie să fii flexibil şi deschis ca să te îndrepți în direcția propusă. Pentru noi, asta înseamnă să rămânem aici şi să ne găsim un făgaş prin care să ne susținem planurile de a avea o familie. Anglia mai înseamnă şi English countryside, mare cu faleze înalte, lebedele pe care le găseşti pe râuri şi pe lacuri, prin orăşele istorice ca ăsta în care locuiesc acum.

Moni Stănilă: Republica Moldova

Cătălina George: Ştiu nişte oameni grozavi care au venit de acolo. Mă gândesc la frații Vakulovski, şi-mi aduc aminte de toată povestea cu deportarea şi petiția şi nebunia care a fost atunci. Îmi doream să ajung la Chişinău, s-o întâmpla şi asta cândva, dar cred că gândul ăsta este acum la fel de îndepărtat cum a rămas vechea mea convingere că nu, eu nu voi pleca niciodată din țară. România, şi Republica Moldova ca teritoriu românesc, au rămas pentru mine un fel de vis îndepărtat, care cine ştie când, cum...

Moni Stănilă: poezie

Cătălina George: Acum. Punctul în care toate există şi toate gândurile nebune ca nişte morişti mişcate de vânt se opresc, cam asta este poezia. Este prezent continuu, iar prezentul continuu este singurul timp în care chiar existăm. Restul e doar pulbere, proiecție, închipuire, interpretare.

Moni Stănilă: Urmuz

Cătălina George: Nu l-am citit, asta-mi vine imediat în gând cu zâmbet rânjit. Am citit despre el, dar nu e ca şi cum chiar aş putea spune ceva despre Urmuz, nu?

Moni Stănilă: cafea

Cătălina George: Deliciu, unul de care m-am ferit ani de zile, din cauza problemelor cu tensiunea şi stomacul. Apoi am descoperit că de fapt doar cafeaua solubilă îmi ridică tensiunea. Din păcate, stomacul meu încă nu se împacă cu ea, dar tot îl mai „torturez” cu ea măcar o dată pe săptămână. Cafeaua dă şi răgazul pentru o vorbă cu prietenii sau pur şi simplu pentru a opri gândurile şi a savura momentul, cu gustul dulce-amărui şi învăluitor al cafelei cu lapte.

Moni Stănilă: Sora de război

Cătălina George: Sora de război e un fel de avatar feminin în luptă cu zombi, cu mutanții, cu demonii şi toate drăcoveniile imaginarului colectiv, ăla sumbru, supărat, conflictual, negativ. Prima oară am scris despre sora de război uitându-mă la Resident Evil cu Milla Jovovich, o actriță care a dat un chip foarte bun şi Joanei D’Arc. Sora de război e mai degrabă cea care inspiră, într-o lume conflictuală, supărată, agitată, mereu în luptă cu propriii demoni.

Moni Stănilă: Cătălina George

Cătălina George: Numele meu? Oare ce-o spune numele meu, în afară de moştenirea de familie şi de faptul că am semnat cu el ce-am scris de-a lungul timpului? Cătălina mi-a fost dat de mama, cu gândul la Luceafărul lui Eminescu, pe care ea mi-l cânta în copilăria fragedă, când nu puteam să adorm şi mă legăna întinsă pe picioarele ei. Cătălina George, chiar, ce înseamnă un nume, o semnătură, o aprentă? Suma tuturor lucrurilor pe care le-am trăit sub numele ăsta? Dar cele pe care nu le-am trăit sub nici un nume, ele unde încap?

Moni Stănilă: mersi mult.

Cătălina George: cu plăcere, Moni, a fost reconfortant exercițiul ăsta.

Show Recent Messages

de Moni STĂNILĂ

cu Ana-Maria Caia

 

Ana-Maria Caia: zi-mi ce trebui să fac, regulile jocului.

Moni Stănilă: la fiecare cuvânt dat de mine, scrii ce vrei şi cât vrei, ce îţi vine în minte.

Ana-Maria Caia: ok.

Moni Stănilă: primul e Bucureşti

Ana-Maria Caia: vitalitate, încăpăţânare, dorinţe, păcate capitale, îndârjire.

Moni Stănilă: veselie

Ana-Maria Caia: joacă cu Anais, cântece într-o pădure, să stai să te gândeşti, să călătoreşti într-un loc absolut nou şi surprinzător, să bei cu prietenii.

Moni Stănilă: proză

Ana-Maria Caia: senzaţional, incredibil, nemaipomenit, nespusele care se spun, amăgire.

Moni Stănilă: călătorii

Ana-Maria Caia: viciul meu cel mai mare şi de care nu pot scăpa, stimulent pentru imaginaţie, ceva ce te poate ţine şi viu şi în viaţă, drumul cel mai lung, povestea cea mai ascunsă, întâlnirile cele mai ciudate şi uneori preţioase, un moft al omului contemporan, mirosul de aeroport, de avion, aglomeraţie, cele 7 miliarde de oameni pe care nu i-am întâlnit, desertul în care m-am prins cum cineva prima oară l-a visat pe Dumnezeu, o formă de agresiune către culturile cele mai primitive, gata, mă opresc, la călătorii pot scrie o carte.

Moni Stănilă: Chişinău

Ana-Maria Caia: californication, prietenie, nocturn, verdeaţă, gara centrală, bunăvoinţă, sexism, România cea veche, terase, paradis artificial, filme rusești, emisiuni tv, muncă, frustrare, încântare, cântece, ha-ha, jocul Mafia, casa mea numărul 2.

Moni Stănilă: burrito

Ana-Maria Caia: ceva ce eu nu mănânc.

Moni Stănilă: lapte

Ana-Maria Caia: cu griş şi zahăr vanilat, comfort food, copilăria, mătuşa mea bună, portocala mecanică, moloko, milk, ciocolată, îngheţată făcută de mine, bebeluş, mamă de doar o lună de zile, râuri de lapte şi miere.

Moni Stănilă: vin

Ana-Maria Caia: viciul meu cel mai mic, hrană pentru nervi întinşi, inspiraţie, dezinhibare, Chişinău, Paris, Chile, Noua Zeelandă, podgorii primăvara, beţie, miros de flori de viţă de vie, roşu, pete pe rochie, nebunie, şampanie moldovenească, şampanie băută dimineaţa, poezii, tâmpeală, mahmureală, râsete, hohote, petreceri, poftă, degustare, Brunello di Montalcino, Merlot, Sauvignon Blanc neozeelandez, flori şi fructe, imaginaţie.

Moni Stănilă: familie

Ana-Maria Caia: Anais şi Iulian, iubire, dimineaţă, tandreţe, dezmierdat, vis, aşteptări, dorinţe, linişte, sanctuar, putere, inimă, creier, alertă, spaime, frici, anxietate.

Moni Stănilă: Ion Creangă

Ana-Maria Caia: străbunicul, obligaţie de familie, cool, veselie, dragoste de viaţă, Ivan Turbincă, verde-n faţă, excese, talent, poveşti, aspiraţie, amintiri, Ozana, admiraţie.

Moni Stănilă: India

Ana-Maria Caia: mama, mirosuri înţepătoare, culoare, abandon, muson, umezeală, ape nesfârşite, reîncarnare, parfum, ceai Masala, tigri, umanitate, zei, Ganesh şi trompa lui, bunii elefanţi, dans, eros, templu, descoperire, revelaţie, Buddha, vaci sfinte, sari, henna, vindecare.

Moni Stănilă: pastă de susan

Ana-Maria Caia: humus, prăjitură la un restaurant de fiţe din Ierusalim, bucătărie orientală, gătit, Liban, cedri, Byblos, cofetăria din Tripoli, bătrânul Zamir, Hannadi cântăreaţa, orientul mijlociu, o seară de vară fierbinte într-o grădină orientală parfumată, kibbutz-ul de lângă râul Iordan.

Moni Stănilă: cool publika

Ana-Maria Caia: Vakulovski, Voloc, încăpăţânare, marfă, cu Dragoș Bucur, cultură urbană, muncă, frig, repetiţii, mândrie, meseria mea, culori şi sunete, talent moldovenesc.

Moni Stănilă: Ana-Maria Caia

Ana-Maria Caia: numai eu, singură, împreună, acasă, plecată, televiziune, călătorii, lene, linişte, anxioasă, scriu, visez, dorm, vicioasă, curioasă, neliniştită, neacomodată încă la starea de a vorbi public despre mine însămi.

Moni Stănilă: mersi mult!