CenaKLUb TIUK!

Sever Gulea

Rockman în Rockstadt!

 


 

Nu prea des se întâmplă ca ambianţa lansării unei cărţi să oglindească atât de bine atmosfera regăsită în volumul lansat. Ieri, însă, am trăit una din acele rare ocazii când nu doar prezentatorii au vorbit explicit despre cartea adusă în atenţia publicului, cât mai ales ambianţa în care a avut loc lansarea a reuşit să ne introducă perfect în atmosfera paginilor. Volumul lui Mihail Vakulovski vorbeşte despre tinereţe şi viaţa în studenţie… e un rockman care şi-a aflat de minune locul printre feţele zâmbitoare, sticlele de băutură şi muzica bună din proaspăta reşedinţă a rockerilor braşoveni (chiar şi filmările şi pozele mele au fost mai… studenţeşti…).

Joi, 29 iunie, la clubul ROCKSTADT din Braşov, am lansat cartea TOVARĂŞI DE CAMERĂ (Cartea Românească, 2011), semnată Mihail Vakulovski, între două-trei beri şi câteva pasaje despre viaţa în Republică (Moldova, uei!).

Evenimentul a fost moderat de Adrian Lăcătuş, decanul Facultăţii de Litere de la Universitatea Transilvania din Braşov, care a remarcat de la început condiţiile superioare de organizare ale evenimentului (la câte lansări poţi să vorbeşti deschis şi să mai bei şi o bere?). Fără să mai facă o prezentare pe larg a autorului, în fond Mihail Vakulovski este deja un cunoscut poet, publicist şi critic literar al generaţiei tinere, Adrian Lăcătuş a prezentat în linii mari volumul lansat, un volum care inaugurează un gen literar: rockmanul. În spatele titulaturii abrupte şi inedite se ascunde o scriitură vie, ameţitoare, cu puternică încărcătură autobiografică. TOVARĂŞI DE CAMERĂ vorbeşte pe de o parte despre viaţa la cămin în vremuri istorice tulburi: dezgheţul de la finalul anilor ’80, de la finalul agoniei regimurilor comuniste (urmate, evident, de o altă agonie… a tranziţiei). Aşa cum a surprins Adrian Lăcătuş, romanul lui Mihail Vakulovski, chiar dacă e proiectat într-un cadru destul de sumbru, vorbeşte despre oamenii care au ales să-şi trăiască viaţa. Performanţa stilistică a lucrării este dată tocmai de reuşita de a reface, într-o manieră aproape torenţială, haosul unei lumi, prin nenumăratele poveşti, adesea fragmentare, ale tuturor celor adunaţi de împrejurări să-şi trăiască viaţa în cămin. Viaţa în cămin – cu siguranţă o experienţă semicarcerală, în care intimitatea şi proprietatea devin nişte noţiuni foarte abstracte, nu reprezintă însă în volumul lui Mihail Vakulovski pretext de lamentaţie, mai degrabă de celebrare. Căci toate realităţile, cât de tragice, la care iau parte studenţii (şi vorbim de ignoranţă universitară, de condiţii locative execrabile, de discursuri apăsător de lemnoase) sunt întâmpinate cu umor şi ironie cât se poate de crude. Romanul oferă acces cititorilor, în acelaşi timp, la viaţa Chişinăului în tranziţie, o viaţă nelipsită de familiarul comun tuturor ţărilor postcomuniste, presărată însă şi cu exotismele inedite ale obiceiurilor şi desigur a limbii moldoveneşti. Adrian Lăcătuş a apreciat în final romanul lui Vakulovski drept o reuşită încercare de recuperare a unei lumi (şi e de abia prima dintr-o trilogie) – o lume care, iată, am putea adăuga că se poate vedea şi în culori cât se poate de vii, nu doar în alb-negru.

Actriţa Iulia Popescu a citit, în reprize, pasaje bine alese din lucrare, care au ilustrat atât accentele ceva mai grave, cât şi cele de un umor exploziv ale romanului TOVARĂŞI DE CAMERĂ.

A vorbit şi Mihail Vakulovski, care a mărturisit că personajele pe care le-a creat sunt atât de vii probabil şi datorită faptului că împrumută destul de mult din trăsăturile oamenilor pe care i-a cunoscut în experienţa căministă (eu unul mă declar copleşit de numărul lor… cred că Mihail Vakulovski rivalizează probabil lejer cu orice campion facebookist în ceea ce priveşte numărul de prieteni… doar că autorul volumului lansat face performanţă prin memoria reală şi nu virtuală). Mihail Vakulovski ne-a vorbit şi despre proiectul său viitor, de a alcătui o trilogie a experienţei de cămin care va cuprinde şi viaţa doctoranzilor basarabeni în Bucureşti.

 


 

Înainte de final a luat cuvântul (din sală de data aceasta), profesorul Caius Dobrescu, cel care a ţinut să sublinieze cât de binevenită este apariţia romanului TOVARĂŞI DE CAMERĂ. În opinia profesorului Dobrescu, Mihail Vakulovski poate fi inclus în acea categorie de autori din Republica Moldova care fac ce trebuie, anume construiesc un discurs nou şi viu al intelectualilor, un discurs care vine să înlocuiască defunctele accese naţionaliste naive, în linia celor ilustrate de Adrian Păunescu, Leonida Lari sau Grigore Vieru.

O bere rece, o carte bună, tovarăşi de nădejde. Cine mai are nevoie de poduri de flori idealiste, când la petrecerea din cămin îi simţi pe moldoveni mai apropiaţi ca niciodată?

Si voi puteți să îi aveți alături, să deveniţi tovarăşi de cameră: volumul lui Mihail Vakulovski este disponibil şi pe www.libris.ro, şi la Librăria Şt.O.Iosif din Braşov.

Cristian Robu-CORCAN


Timpul pe care-l trăim

Student la Chişinău este primul rockman dintr-o trilogie anunţată – Tovarăşi de cameră. Ce este un rockman? Orice doriţi, dar linia de sugestie principală trimite la o viziune anti-sistem despre viaţă şi, implicit, despre literatură. Avem de-a face, într-o primă consideraţie, cu ceea ce, de regulă, numim a fi un reacţionar. Pe fondul transformărilor social-politice ale Europei de Est, Mihail Vakulovski îşi concentrează toată energia pe realitatea imediată şi în plină alergare, pe „scenă”, pe puterea de seducţie a „minorului”, pe ceea ce Iulian Ciocan numea „realitatea cu amănuntul”. Altfel spus, pe anti-istorie. Reflexul de anti-dialectician al lui Mihail Vakulovski pare a veni de departe, încă din perioada lui poetică. Spre deosebire de colegii lui basarabeni - marcaţi de eveniment şi atenţi nu atât la idei, cât la modul cum pică ideile în ei -, Mihail Vakulovski opune ideologiei forţa de persuasiune a vieţii brute, neprelucrate. Relaţia interumană capătă valenţe nebănuite. Eliberată de „politic”, vieţuirea devine, aşa cum anunţă pe ultima copertă Constantin Cheianu (un alt excelent prozator basarabean), un act de celebrare a vieţii. Etica şi morala se dezintegrează spectaculos sub imperiul unei urgenţe a vieţii care stinge sub imensa ei expresie vitală orice nuanţă a sensului fix. Totul se află într-o continuă transformare şi nici o combinaţie nu poate fi monstruoasă. Conceptualismul nu poate exista în afara generalizării, iar Mihail Vakulovski - unul dintre puţinii care intră în „teorie” înainte de se lăsa pradă „plăcerii” scrisului - toacă mărunt orice concept prin absenţa ideii. Senzaţia de vid existenţial e compensată printr-un paradox: cu cât „nimicul” e mai acaparator, cu atât dorinţa personajelor de a se trăi pe ele însele e mai puternică. Forţa regeneratoare a ironiei, farsa limbajului – idiomul moldovenesc este, pur şi simplu, ridiculizat (e drept, cu duioşie) – şi accentele post-naturaliste aduc în faţa spaţiului istoric o generaţie care, în pofida unei puteri de judecată remarcabile, redescoperă, nu cu naivitate, instinctele omului primar. Doar că lumea din faţa ei nu mai e „mister ce se vrea cucerit”, ci ruina unei civilizaţii alienate în gânduri nebuneşti.

Hai, personajul principal, are parte de o ucenicie bizară într-o vreme bizară. În timp ce Hai se dezvoltă sub presiunea unei modernităţi invadatoare, „tutorii” sunt pierduţi în himerele înspăimântătoare ale unui orizont apus care încă le mai suceşte minţile şi-i determină să acţioneze ca nişte păpuşi dezarticulate, dar nu mai puţin periculoase. De aceea, fără dorinţa de a replica, Hai se angajează într-o lume confecţionată după reguli ce derivă dintr-un singur principiu: totul e posibil. Libertatea în acest spaţiu „ilicit” devine fatală, astfel încât cel mai mic gest captează aparenţa eroismului. Epoca descrisă are trei repere inconturnabile: trecerea de la socialismul vag la comunismul dement, trecerea de la apartenenţa la o grozăvie ca URSS la independenţă şi trecerea de la moldovenism la românism. Ca şi de istorie, Hai pare detaşat şi de determinările epocii, dar undeva, în zona lui privată şi inatacabilă, îşi concesionează trăirile consemnării scrupuloase. Hai este scriitor, dar trăieşte ca un anti-scriitor. Hai este intelectual, dar detestă intelectualul neputincios. Hai gândeşte pentru o lume întreagă, dar îi face scârbă simpla ideea de a-şi asuma întreaga umanitate. Hai „vede” lucrurile, dar n-are de gând să le „explice” lumii întregi. Hai răspunde în dreptul lui, dar nu dă socoteală nimănui. Citit şi trecut prin toate avatarurile academice, bun cunoscător al sexului intempestiv, relaxat şi amuzat faţă de ameninţarea fizică, Hai este anti-eroul care face din propriul eroism prilej de distracţie. Distracţie amară, fără îndoială, dar cu atât mai semnificativă.

Strict sub aspect tehnic, Student la Chişinău conţine elemente proprii prozei lui Radu Aldulescu, ceea ce nu-i puţin lucru. Epicul extrem de dens şi verbiajul ameţitor te conectează instantaneu la universul narativ. Elementele de oralitate sunt savuroase, dând autenticitate limbajului viu, de o realitate extremă. O stilistică provocatoare, care cere participare şi pe tot atât de mult curaj pe cât a revendicat conceperea ei. Momentele de respiro, rare şi atent strecurate, sunt adevărate probe de reverie captivă în aceeaşi ironie ucigătoare. „Visez rar, dar epopeic, visez epopei”, spune un alt personaj. Schelele pe care umanitatea s-a înălţat pot încăpea şi-ntr-un teatru. Iată un manifest care absolutizează, cu umor, reducţionismul. De unde şi precizarea: rockman.

Mihail Vakulovski, încă de la Student la Chişinău, pare a fi martorul ideal al generaţiei pe care o reprezintă. Aştept cu interes nedisimulat celelalte două „bucăţi” ale trilogiei, cu presimţirea că Tovarăşi de cameră va fi romanul-epopee al unei generaţii basarabene care a impresionat prin curajul ei de a se exprima cu un curaj şi o sinceritate nebune, potrivite timpului pe care-l trăim.

CenaKLUb TIUK!

 

Start

cu m.vklvsk/„Tovarăşi de cameră”

Despre cenaKLUb (Sever Gulea)

Cristian Robu-Corcan despre "Tovarăşi de cameră"

A.R. Deleanu despre „Tovarăşi de cameră”

Fragmente: aici, aici, aici

 

Nr. 02, cu Doru Ionescu/Timpul Chitarelor & Un Cristian

Întîlnirea

Despre cenaKLUb

 

Fragment

 

Nr. 03, cu Andrei Dosa & m.vklvsk

Despre cenaKLUb

Interviu cu Andrei Dosa

 

Cronică m.vklvsk 

Despre 10 basa (Raluca Dună)

Fragmente Andrei Dosa

Fragment 10 basa (Octavian Ţîcu)

Prezentare 10 basa

 

Nr. 04, cu Ruxandra Cesereanu & Marius Conkan

Despre (Sever Gulea)

Interviu cu Ruxandra Cesereanu & Marius Conkan

 

m. vklvsk despre „Ţinutul celălalt”

Fragmente

Manuscris ExclusivTiuk 

 

Nr. 05, cu Moni Stănilă & Alexandru Vakulovski

Întîlnirea

Despre (Sever Gulea)

A.R. Deleanu despre „157 de trepte…”

Igor Mocanu despre „157 de trepte…” 

m.vklvsk despre „Postoi paravoz”

Cristina Ispas despre „Postoi paravoz” 

Fragmente „157 de trepte…”: aici şi aici

Texte din Postoi paravoz

Interviu cu Moni Stănilă

 

Nr. 06, cu Mugur Grosu, Cosmin Perţa & Teodor Dună

Despre cenaKLUb

m.vklvsk despre MG

m.vklvsk despre CP

 

Nr. 07, cu Andrei Dosa & A.R.Deleanu

 

 Despre cenaKLUb

A.R. Deleanu: Sînul 

m.vklvsk despre „Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit”

 
a