AncheTiuk!

AncheTiuk!

 

Cu cine dintre scriitori ai vrea să te îmbeţi de Anul Nou şi cu cine nu?

 

Cătălina Bălan

 

Una din părţile bune (sau nu neapărat bune) a relaţiei cu scriitorii patriei e că poţi să te îmbeţi cu ei oricând, oriunde şi nu neapărat de revelion. Dar probabil că de revelion beţia ar deveni, într-un fel, specială, ar fi ultima pe anul ăsta.

 

Eu ştiu 2 scriitori care şi-au lansat anul trecut volume de poezie cu care n-aş vrea să mă îmbăt vreodată. Sunt sigură că sentimentul e reciproc. Şi am o vagă bănuială că, în cazul în care, prin absurd, ne-am îmbăta în acelaşi perimetru, aş fi trimisă po dalyşe urgent. După, am trece peste fără prea mult tam-tam.

 

Oricum, băutul la bruderschaft cu un celebru scriitor nu ar fi un scop în sine pentru mine. Sunt scriitori de la care poţi afla o grămadă de lucruri numai atunci când sunt lucizi, pe când alţii pot fi coerenţi şi simpatici numai dacă au tras o duşcă-două. Eu prefer prima variantă, când scriitorul nu expiră vapori de coniac, whiskey, ţuică, bere etc. ca să mă adoarmă sau să-mi provoace un oareşce disconfort olfactiv. Scriitori cu aromă de rom, diverse sortimente - ăştia ar trebui să se vândă la bucată în mega image.

Emilian GALAICU-PĂUN

 

un metru de vodcă la cub

cinstindu-i memoria lui ioan flora

 

cînd ne-am luat fraţi de cruce cu flora, în loc să schimbăm, cum se face, cămăşile, noi ne-am schimbat paşapoartele:

iugoslav pe sovietic – la ora aceea şi unul şi altul al unei ţări ce nu există, dar unde urma să ne-ntoarcem

după „zilele blaga” din cluj – alba-iulia. el în belgrad, eu în ch-ău, fiecare sub numele celuilalt, la adăpost de bătaia

artileriei ruse/ de bombardamentele nato. „poştaşul, am rîs într-un glas, sună întotdeauna de două ori.”

(ca şi cum moartea vine prin corespondenţă şi dacă nu dă de-adresant, face cale întoarsă şi nu te aşteaptă la

post-restant.) după care-am băut o tărie la bruderşaft. scurt. cît s-o facem pe vasele comunicante.

torna fratre!” şi am. şi el a. şi ne-am. neamul nevoii! ca unda pe apă spărgînd primul cerc creştea gura paharului; noi

doi eram pe aceeaşi lungime de undă. iar ca înfrăţirea să fie deplină, a zis: „hai să-ţi spun cum beau sîrbii mei.

intră unul în bar şi comandă un metru de vodcă, la care barmanul îi toarnă – la ochi! – pe tejgheaua

lustruită de coatele cui nu i-i lene o dîră de-un cot şi o palmă, la fix. etalonul etilic se cheamă

de-atunci barul. şi ruşii tăi?...” „duc la ureche!” şi i-am povestit cum tot rusul e-n stare să toarne –

la auz! – în pahare de 0,2 l, şlefuite-n faţete, o sticlă de vodcă la trei.

            

ah! ţuica e băută şi alcooluri scrise!

 

rînd pe rînd s-au dus unii şi alţii pe gura paharului să împlinească(-se voia Ta!) cercul poeţilor

dispăruţi: cei rămaşi răsucesc păhăruţul în palmă cum s-ar acorda pe aceeaşi lungime de undă. în spirtul şi litra.

cînd odată cu aburii de alcool se ridică-n tării o elită etilică – mady, emil, ioan (lista rămîne deschisă) – ca o auroră

boreală ce arde cu pară albastră, iar zilele noastre aduc tot mai mult a nopţi albe. din bufniţe tinere

am ajuns, iată, priveghetori, după cîţi comeseni (de scris) am privegheat. pe nepusă

masă (de pomenire), la fel cum, pornit să te dregi, nici nu ştii de cînd iarăşi te-ai pus pe băut, antumnalele

se întorc în postume. ţărîna-n pămînt. şi paharul la gură. pe cerc. nu şi mortul

de la groapă. degeaba l-am plînge – regretele sunt rîgîielile spiritului! –; nu au cum se preface în moare, oricît de sărate

ar fi, lacrimile. mai degrabă dregîndu-ne glasul să spunem, pe două voci (eu şi vitalie), despre isprava – asemănătoare

unor fapte de arme, cu singura deosebire că nu a curs sînge, ci vodcă – a unor soldaţi ai armatei sovietice

prinşi c-o ladă de vodcă-n cazarmă, cărora li s-a confiscat băutura, iar sticlele-au fost încuiate în seif.

şi aşa, înainte s-ajungă mireasa de-o noapte-a soldaţilor, vodca era (să rămînă)-o fecioară de fier.

 

cîntă, o! muză, asaltul de noapte al unui pluton de soldaţi ruşi asupra, -ntărită la cub, bateriei de sticle.

 

cum luau seifu-n braţe, cum îl zgîlţîiau – în dorinţa lor de-a se-ameţi – ca pe un cetăţean turmentat.

cum dădeau marea spargere, pe dinăuntru, în sensul în care făceau cioburi sticlele. cum, strecurată

printr-o faţă de pernă întoarsă pe dos, băutura umplea ochi ligheanul de rufe („băga-mi-aş picioarele!

nu credeam să învăţ a bea vodcă cu vadra...”). cum, spre dimineaţă, cazarma visa

l’eau-de-vie en rose. cum, la trezire, mai mulţi au vărsat în ligheanul din care-au băut. cum au fost fugăriţi

toată ziua, cu masca de gaze pe faţă, încît – „алкоголь, выходи! никотин, выходи!”* – vai, în loc să le treacă

i-a ajuns ameţeala... păzeşte-ne, doamne, de ejacularea precoce şi replica întîrziată!

ce-nfrăţire pe cinste-ar fi fost dacă metrul de vodcă (-al lui flora) l-aş fi ridicat (eu) la cub, tot atunci.  

să fi fost străveziu (ca-n poemul lui blaga) pămîntul, ciocneam negreşit, cum văzduhu-i tăiat în faţete. atîta tovarăş

de pahar am avut eu la viaţa mea – moartea lui ca pe-o cinzeacă m-a dat peste cap.

(paranteză deschisă: decembrie 1950 –

februarie 2005, paranteză închisă.) cît linia de orizont este gura paharului. nimeni nu

toarnă, frate?

 

 

*(rus.) „alcool, ieşi afară! nicotină, ieşi afară!”

AncheTiuk!

 

Cu cine dintre scriitori ai vrea să te îmbeţi de Anul Nou şi cu cine nu?

 

Mihnea Blidariu

Acuma nu că e revista voastră cea care face ancheta... dar cu fraţii Vakulovski!=))

Şi n-aş vrea cu Michel Houellebecq... e genial omul, dar cred că m-ar deprima groaznic!...

 

Virgiliu Maltese

M-aş îmbăta cu o shedintză comună a USR şi USM:))) PEN Moldova şi PEN România, adunată la Bolta Rece:))) Cu cîteva exceptzii, sunt printre "membri" şi cîtziva indivizi pe cît de agresivi, pe atît de nuli:))) Dar asta nu e poveste de Crăciun:))

 

Mihai Rogobete

Dacă-mi umplu, vreodată, boilerul cu Vakulovski, pân-om rămâne în sticla goală, mă şi las de beute.

 

Diana Iepure

Cu Florin Hălălău. Nu l-am văzut niciodată beat:))

 

Florin Hălălău

Mie mi-ar fi ruşine de Diana Iepure, cu Marx s-a îmbătat Dinescu, aşa că mă mai gîndesc...

 

Mihail Gălăţanu

Cu Nichita Stănescu.

 

Dumitru Ungureanu

Păi, cu Dumitru Augustin Doman, Nicolae Oprea, Mircea Bârsilă şi cine se mai nimereşte în preajmă beau frecvent, iar cu Ion Mureşan şi mulţi alţii încă n-am ajuns să beau! (Păcat că Al. Cistelecan a fost obligat de medici să nu mai bea... mult!). Cît despre cei cu care nu pot să beau... N-am antipatii, dar sigur voi refuza să beau cu turnatorii dovediţi de CNSAS. Cu vreo doi am băut, iar acum regret că trebuie să mărturisesc - vomit! Iar zeama de varză acră nu-mi vindecă oroarea!

 

Richard Constantinidi

mi-aş dori să mă îmbăt cu Nostradamus.
cu Agatha Christie – nu.

 

George Chiriac

Eu mă îmbăt cu: Nora Iuga, Ştefan Manasia şi Gellu Naum. 

Nu mă îmbăt cu: Adrian Diniş, Ofelia Prodan şi Aida Hancer. 

 

Alexandru Petria

Cu Radu Ţuculescu. Nu ne-am îmbătat împreună de când eram elev la Cluj. Nu ştiu dacă mai bea ca altădată, însă scrie proză la fel de bine, dacă nu mai bine. Este unul dintre marii prozatori ai acestei ţărişoare, căruia critica îi este datoare. Ştiu că trebuie să-i apară un roman cu care cred că o să dea lovitura. Deşi nu-mi surâde, ca altădată, perspectiva de a-mi bea minţile, cu Radu aş face o excepție. Este generos, are simţul umorului. Altfel, prefer un coniac lejer alături de un prieten care n-are treabă cu literatura.

 

Monica Piper

Cu Lev Tolstoi ...categoric!

 

Dan Iancu

1. Păi lista ar fi lungă și nu înseamnă neapărat că am merge pînă la beție, ci doar pînă la acea stare unde să stăm de vorbă ca prietenii vechi întru vorbe bine montate în bijuteria de metal scump a brațelor ce cuprind. O să vă spun de Paul Vinicius, Gheorghe Crăciun, Marian Drăghici, Dana Banu, frații Vakulovski, Sorin Dinco, Constantin Stan, Cosmin Perța, George Vasilievici, Mircea Țuglea, Mugur Grosu, Ioan Flora, Mariana Marin, Eugen Suciu, Ioan Es. Pop și mulți alții ce nu-mi mai vin acum în cap și cărora le cer scuze, dar pe care-i salut cu toată căldura cînd îi văd. Mai mult. Dacă aș putea, i-aș lua cu mine undeva unde să fie o bucătărie mare în care să gătim cu toții mîncăruri gustoase și unde ne-am putea auzi unul pe altul rîzînd și scriind. Sunt de fapt oamenii ce zemuiesc povești frumoase.

2. Lista asta e mult mai scurtă și cuprinde oameni pe care îi ocolesc pentru că nu avem nici cea mai mică urmă de compatibilitate umană. Să-i pomenesc? Ce rost are? Prea uscați ca să-i mai bag în seamă.

 

Andra Rotaru

Mă amuză întrebarea asta, pentru că din ultima parte a întrebării se poate înţelege că primii, cei cu care te poţi îmbăta, ar fi mai plăcuţi decât ultimii. Dacă îmi aduc bine aminte, una dintre cele mai plăcute "beţii" a fost cu pepsi, râdeam cu mai multă poftă decât cei care băuseră alcool. Unul dintre cei mai inteligenţi scriitori, atât pe vreme rece, cât şi caldă, ar fi Soviany. Are nişte tonalităţi frumoase şi ştie colinde... din acelea cu ho-ho-ho, e cald şi i se luminează chipul la orice "prostioară" spui. Un alt scriitor ar fi Moni Stănilă, care te poate complimenta cât pentru toata viaţa. Şi, la fel, cântă de toate, în mai multe limbi, dansează şi te face să râzi. Mai e interesantă Domnica Drumea, care râde foarte frumos mereu, cu o naivitate rar întâlnită de mine. Te face să-ţi doreşti să stai ore întregi lângă ea, să îi studiezi gesturile şi mimica atunci când se bucură.

Cu cine nu aş vrea să mă îmbăt? Cu aceia care devin libidinoşi şi uită de anumite limite verbale. Uneori te fac să te simţi o oiţă în mijlocul haitei de lupi hămesiţi. Dar în stare normală, pot fi foarte drăguţi... Din păcate, în ultima vreme, cele mai tentante băuturi pentru mine sunt pepsi-ul... sau cola, una din două.

 

Mihai Mărgineanu

Cu Eugen Barbu şi cu Păstorel Teodoreanu m-aş îmbăta.

N-aş bea cu Sartre.

 

Dumitru Crudu

Nu aş vrea să mă îmbăt, dar aş vrea să petrec revelionul împreună cu scriitorii timişoreni. Cu cine nu? Nici nu le mai spun numele, că nu merită.

 

Veronica D. Niculescu

Ce păcat că nu beau. Dar dacă aş fi suficient de beată încît măcar să am impresia că stau la bar, pe un scaun foarte înalt, cu cerc de pus picioarele de asemenea foarte înalt, alături de scriitorul la care mă gîndesc neîncetat, atunci deodată mi-aş înălţa privirea spre el şi aş îndrăzni să-l întreb fără nici o introducere: „Why did the barmaid champagne?”. Şi m-aş ruga să-l aud cum după o clipă de mirare pufneşte, şi apoi, hohotele fiind cît de cît potolite şi şterse lacrimile din ochiul drept, răspunzînd-mi: „Because the stout porter bitter”. Apoi ne-am tăvăli pe jos de rîs, ne-am ţine cu mîinile de burtă, am zace în cele din urmă aşa, gîfîind şi privind în tavan, storşi, fericiţi, şi poate că am băga deodată de seamă că pe jos e un linoleum amintind de Braque. Că doar asta nu e altă poveste. Apoi ne-am aduna şi l-aş întreba ce mai face bunul nostru prieten, Cioran. Ce păcat că nu beau.

 

Marius Ştefan Aldea

Dacă mi-ar permite buzunarul şi istoria (literaturii) aş trage o beţie cu Şerban Foarţă şi Emil Brumaru. Cu o ureche aş sorbi digresiunile literare ale unuia, iar cu cealaltă ureche aş asculta poveştile pline de umor şi farmec ale altuia; după o noapte ca asta, oricât aş bea, sunt sigur că a doua zi nu aş fi deloc mahmur.

 

 

Oana Emerich

Buna ziua din nou!

Spun 'da' pentru domnul A.R. Deleanu.

N-as vrea sa mă îmbăt, dar recunosc că aş vrea să-l cunosc.

p.s.: n-am şi voturi negative.

 

 

Iulian Sîrbu,

cu căldură:

Comică întrebare, îmi permit să spun. Acum, să vă spun drept, eu nu prea mă îmbăt. Şi să mă explic puţin: nu mă îmbăt pentru că ţin la băutură şi nici nu-mi place să fiu beat.

Aşa că răspunsul ar fi că nu m-aş îmbăta cu niciun scriitor. Dar mi-ar place să stau la un pahar de vorbă cu mai mulţi scriitori. Şi cu unii chiar am avut ocazia să discut cu un pahar (sau mai multe) în faţă, e drept că nu de Anul Nou.

Unul dintre aceştia ar fi Liviu Antonesei, cu care am avut ocazia să mă întâlnesc în repetate rânduri în anul ce a trecut. De fiecare dată am purtat discuţii foarte plăcute şi interesante. Alt scriitor cu care mi-ar face plăcere să stau la un pahar de vorbă este Lucian Dan Teodorovici. 

Şi pentru că am nominalizat doi scriitori ieşeni, am să-l mai adaug şi pe Alexandru Petria, ca să am şi un ardelean în panoplia mea de scriitori. Cu acesta am discutat numai în mediul virtual, dar trag speranţă că în anul ce abia a început  ne vom întâlni şi în realitate, cu un pahar de vin în faţă. Dar nu-i obligatoriu să fie neapărat cu vin (se acceptă şi palincă sau bere, după caz).

Mă opresc aici, nu vreau să vă ocup spaţiul cu o listă interminabilă de scriitori... pentru că ar mai fi şi alţii. Să-i lăsăm pentru altă ocazie.

 

Liviu Ioan Stoiciu

Întrebarea e derutantă, venind după ce a trecut Anul Nou 2012 din România. Eu răspund la întrebare pe 11 ianuarie 2012. Probabil întrebarea anchetei se referă la anul nou al revistei Tiuk! (al 10-lea de când apare), an nou care intră în funcțiune pe stil vechi ortodox (Revelionul e pe 14 spre 15 ianuarie) sau intră în funcțiune de anul nou chinezesc – anul acesta el cade pe 23 ianuarie (anul trecut anul nou la chinezi a fost pe 3 februarie). Eu de regulă, din 1975 încoace, nu mă îmbăt (nu mai beau alcool de la 25 de ani, când mi s-a născut copilul și, fiind extrem de strâmtorat, am hotărât să mă las de băut, de fumat și de… femei; m-am lăsat de atunci cu adevărat de băut și de fumat). Fiind în anul Apocalipsei 2012, probabil sunt dispus să mă îmbăt, la despărțirea de această dimensiune, dacă tot nu mai contează și se alege praful, „pe bune”. Cu cine m-aș îmbăta, dintre scriitori? Probabil tot cu soția, prozatoarea Doina Popa – ea oricum mă îmbată de cap din 1975, de când m-am lăsat de băut… Sau m-aș îmbăta cu scriitori moldoveni sufletiști. Nu m-aș îmbăta cu scriitorii cu funcții (mai ales dacă fac politică), să fiu sigur că nu mă trezesc în spate cu un cuțit, din dragoste pentru literatura română.

 

Marius Conkan

De Anul Nou n-aș vrea să mă îmbăt cu scriitorii care fac pe ei. Aș bea câteva beri (dar nu votcă) cu Nichita Stănescu și o juma de bere cu Ion Mureșan, că oricum e beat tot timpul și nu mai știe cât am băut io. Aș mai bea cu Angela Marinescu ca să-i arăt cât de frumoasă-i poezia fără nevroză și sânge, aș mai bea cu Ștefan Manasia ca să-i explic că trebuie să mă salute și, în primul rând, aș bea cu tata care e anti-alcool de 20 de ani și nu e scriitor. 

 

Anca Mizumschi

1. Mi-ar plăcea să beau în noaptea de Anul Nou cu Omar Khayyam şi Ion Mureşan, cu Serghei Esenin şi Pablo Neruda, cu Mircea Ivănescu şi Nichita, dar mai ales cu Francois Villon, pentru că  mi se pare un bețiv serios care ştie să trateze cârciumarii cu profesionalism: De suliţă, de lance aruncată,/de ghioagă şi de buzdugan strunjit,/de bardă, de săgeată ferecată,/de paloş, de baltag şi de cuţit,/de ţeapă şi de furcă otrăvită,/de iatagan, de cange, de custură/şi de bandiţi pândind la cotitură/să fie daţi grămadă la pământ,/străpunşi în inimi, sfârtecaţi pe rând,/tăiaţi la beregăţi să-i rupă chinul/şi-n fund de iad să stea cât mai curând/crâşmarii care ne botează vinul.

2. Nu m-aş îmbăta niciodată cu cei care pun apă în vin, cu cei care nu înţeleg de ce aş bea eu cu sus-numiţii poeţi, şi mai ales cu cei care nu au aflat că,  în caz de poezie, sfânta beţie nu se trage de la vin.

 

Nora Iuga:

Am făcut deja o beţie de revelion acum vreo sase ani, la telefon. Cu Octavian Soviany, fratele meu de poezie, fiecare singur, într-o cameră de bloc, unul în Rahova, altul în Titan, cu o sticlă de vin la piciorul mesei, cântând într-un glas până la ziuă „Tristă Duminică”... Numai cu Octavian aş relua oricând acel revelion la telefon, fiindcă, în afară de mine, e singurul care se poate îmbăta fără să bea.

 

Cristina Nemerovschi:

Aş vrea să mă îmbăt de Anul Nou cu toţi autorii marfă de la Herg Benet şi cu toţi scriitorii irlandezi mişto. N-aş vrea să mă îmbăt, nici de Anul Nou şi nici cu altă ocazie, cu vreo scriitoare feministă.

 

 

AncheTiuk

Cu cine dintre scriitori ai vrea să te îmbeţi de Anul Nou şi cu cine nu?

Viorel Padina

Mi-ar fi plăcut, da, să-l aud acum pe my friend Nichita, zicându-ne în timp ce ne cerceta pe fiecare cu ochii ăia ca de phaun martelat: „Ai, bre, n-nu vreţi să mergem la m-mine (în ultima vreme se bâlbâia destul de tare) să b-bem un s-s-fert de votkă demagogică?” După care mi-ar fi plăcut să mergem cu toţii la Nichita, cei din gaşca tinerimii corespondentă epocii în care l-am cunoscut (1976-1983), deci cu Vlasie, T. T. Coşovei, Vişniec, Iaru, Ştefoi, Mady Marin, Augustin Frăţilă, Nino Stratan, Suciu, Magda Cârneci, Romulus Brâncoveanu, Ghiu et aliis ejusdem farinae, dintre poeţi, sau cu prietenii mei mireni, cum ar veni Petre Dincă, Marin Gheorghe, Marieta Tismănaru, Tatiana Licsandru, Sorin Cismaru, Bebe Apostol s.a., iar acolo, în faimosu-i apartament din Piaţa Amzei nr.7-9, observaţi de copacul Gică de vis-a-vis, dar şi de pretinii securişti, păi cum dreaq, să bem nu o sticlă de votcă "Wyborowa", ci nouă, prelungind cântările şi recitările o zi şi chiar doo – aşa cum s-a întâmplat nu doar o dată -, iar în dimineaţa străluminată de făptura ca un anger de vată a poetului, ce părea c-ar fi dormit noaptea toată, să facem o chetă, iar unul dintre noi să scoboare la brutăria alăturată şi să revină c-un teanc de merdenele şi, evident, cu o nouă sticla de tărie brumată, laolaltă cu pachetele de „Torch” sau de „Golden Deer”, hăt din China îndepărtată...

Nu cred ca există scriitori - fie ei şi duşmani sadea - cu care n-aş vrea să mă îmbăt în vremea asta de Criză grea, când bate vântu’ de Siberia prin leafa mea de şomer ca drea... oops. Oricine mă invită la o tărie şi-o clătită e binevenit, tită. Cu condiţia, biensur, să găsesc bănuţi de deplasare din provincia-mi de poesel chiaur la Madame Candrea-Pompadour şi să-mi cârpesc şi nădragii rupţi în tur, ca să pot da tinerelor auctoare cu bonjour... oops. Sau te pomeneşti că nici n-o mai fi cool, a...? :roll: Hai pa.