Muzon

Mihail VAKULOVSKI

 

Vasya Oblomov, „Povestiri şi naraţiuni”

(Вася Обломов – «Повести и рассказы»),

Studioul Monolit, 2011

 

Vasya Oblomov este pseudonimul tînărului Vasilie Goncyarov (Василий Гончаров, 27 de ani), liderul formaţiei rock „Cheboza”/«Чебоза», care prin acest pseudonim a pornit un proiect de autor foarte îndrăzneţ, stil Vladimir Vîsoţki sau Bulat Okudjava, doar că periculos de critic, ironic şi deosebit de actual, transmis publicului printr-o cheie ironică şi destul de populară, combinaţia dintre rap şi şanson ţintind la sufletul oricărui cetăţean actual. Albumul poate fi salvat de pe site-ul proiectului: http://www.vasyaoblomov.ru/, în trei variante, la alegere: să-l cumperi, să-l downloadezi şi să plăteşti cît vrei sau să-l salvezi moca. CD-ul are 13 piese („C чего начинается Родина”, „Кто хочет стать милиционером?”, „Магадан” (TV Version), „Одноклассники”, „Между небом и землей” - Feat. "Торба-на-Круче", „УГ”, „Ритмы окон” - Feat. Павел Чехов, „Письмо счастья”, „Думай о хорошем”, „Начальник”), trei dintre care fiind interpretate împreună cu alte vedete actuale din muzica rusească. Piesele sunt foarte dure, despre degradarea şi marasmul societăţii moderne, corupţie, armată, patriotismul absurd, visele părinţilor pe care trebuie să le realizeze copiii lor, internet, reţelele de socializare, munca de birou, conducerea actuală a Rusiei, dar şi despre noile direcţii muziCALe, făcînd mişto chiar şi de cel mai mare hit al albumului, pe care cred că-l cunoaşte orice cetăţean rus, „Magadan”, piesă pe care o cîntă şi cu „Leningrad-ul” lui Shnur). Melodiile-s în special o combinaţie dintre rap & şansonul rusesc, combinaţie ironică, fireşte, iar versurile sunt poeme directe, cam anarhiste, foarte bine scrise şi interpretate, care critică dur sistemul politic şi starea jalnică în care se bălăceşte societatea actuală (rusească, dar se potriveşte cu oricare alt sistem politic de la începutul mileniului III). Piesele sunt astfel făcute încât nu m-aş mira dacă cei criticaţi direct prin ironii şi mişto-uri ar asculta pe „repeat” piesa în care-s făcuţi varză. Parcă văd că „Cine vrea să devină miliţioner?”, piesa cu un poliţist ca eu poetic, va deveni imnul neoficial al poliţiştilor ruşi. Un album deosebit, inteligent şi bine realizat, cu versuri mai mult decît îndrăzneţe (fireşte că ar trebui traduse!), al unui muzician din generaţia oamenilor neînfricaţi şi liberi, inclusiv de (auto)cenzură. Hai, două-trei: Ascultăm MA-GA-DAN! Audiţie utilă, prieteni!

 

 

George DURBĂLĂU

Kate Bush

50 Words For Snow

First People/Epitaph

Kate Bush este o artistă ce nu ar mai trebui să necesite nicio prezentare. De aceea nu e locul să dezvoltăm. Kate Bush este la al zecelea efort discografic și la al doilea într-un singur an – un record personal al artistei. Mai mult de atât, este al doilea album lansat la propria-i casă de discuri. Fiind un nume deja consacrat, nu te aștepți ca al zecelea album să mai surprindă cu ceva. De obicei, fără lipsă de respect, artiștii mari se retrag la un moment dat sub cupola propriei lor celebrități și propriului stil, unde stau feriți de riscuri și experimentări. Cu toate astea, Bush nu stă locului și s-a pus la treabă înercând să exploreze noi direcții. Ideea albumului, declară artista, a venit de la mitul ce spune că eschimoșii au cincizeci de cuvinte pentru zăpadă. Despre asta vorbește și piesa care dă titlul albumului, artista mergând până acolo încât inventează singură câteva cuvinte pe care vă las să le analizați singuri. Discul are 8 piese lunguiețe, cu o atmosferă de jazzy-piano, balade inspirate de căderea fulgilor de nea și respirând, în egală măsură, un aer ciudat, de thriller lynch-ian, cu subtile note de light-electronica. Un album de stare, care e musai să fie degustat într-o atmosferă îmbietoare la povești, caldă și în semi-întuneric. Bush has done it again!

Mihail VAKULOVSKI

 

Bravo – Moda

(Браво – Мода)

Studio Soyuz, 2011

 

Formaţiile rock din timpul URSS erau de obicei trupe care cîntau o muzică dură şi de cele mai multe ori pesimistă, cu versuri foarte bune, dar cam interzisă la TV & radio, cu unele excepţii, fireşte. Una din puţinele formaţii de rock „pozitiv”, să zic aşa, care transmitea mereu bucurie şi veselie, era BRAVO, care – orcîţi vocalişti ar fi schimbat, fie bărbaţi, fie femei (Jana Aguzarova-Jana Aguzarova!) – îşi păstrau (aproape neverosimil) stilul şi linia melodică.

„Moda” este un album nou al formaţiei Bravo, condusă de Evgheni Havtan, care apare în faţă după o pauză foarte lungă, de vreo 10 ani, dar sună… exact ca-n copilăria mea, ceva incredibil, frate! În acest sens, „Moda” e un album de 12 piese care te unge la suflet, dacă ai locuit în URSS, numa’ bun pentru a-ţi trezi puţină nostalgie, dar care s-ar putea să prindă la fel de bine şi la publicul foarte tînăr, care poate că nici nu ştie ce e aia rock-n-roll. Apropo, albumul e înregistrat cu aparatură din anii ’70, fără computere şi sintetizatoare, de aceea simţi imediat respiraţia şi căldura aia magică a instrumentelor încălzite de rockerii fierbinţi şi plini de energie, iar pe coperta albumului e un cadru dintr-un film vechi, „Vacanţă la Roma”. Cu toate acestea, „Moda” este un album actual şi – ce e şi mai important – care nu poate fi comparat cu nici un alt proiect muzical rusesc din ultima vreme. O muzică frumoasă şi caldă de care aveam nevoie. Bravo, „Bravo”!

Mihail VAKULOVSKI

 

Pietre în alb

 

Am scris – încîntat – despre toate albumele formaţiei Luna Amară, de la primul la penultimul apărut, analizîndu-le şi povestind despre ele, iar cînd şi-au refăcut site-ul, prietenii de la Luna Amară au ţinut să menţioneze că de cînd cîntă doar nu ştiu cine de la nu ştiu ce revistă a scris OK despre ei. Nu zic acum doar de cronicile mele, că erau „de întîmpinare” şi făţiş pozitive, ca şi celelalte analize LA publicate la Tiuk, dar citisem şi alte cronici foarte bune, aşa că – citind acea menţiune a formaţiei – am hotărît să nu mai scriu despre „Pietre în alb”, noul album al formaţiei mele preferate din România. Am să spun doar că e un album care-mi place foarte mult şi că-l recomand din suflet – şi pentru linia melodică, şi pentru texte, şi pentru spirit şi atitudine. Un album pe care îl mai am în MP3 şi îl mai ascult şi acum, deşi îl am de la lansarea de la Rockstadt, de pe 14 octombrie.

Un interviu cu Mihnea Blidariu despre acest nou album Luna Amară puteţi citi în Tiuk! de toamnă, aici.

 

Luna Amară, „Pietre în alb”,

2011, A&A Music