Bun de tipar

Mihail Vakulovski

 

OCS & „Nişte băieţi” retro

 

 

S-a întîmplat să avem la Rockstadt două concerte consecutive cu două formaţii faine, dar care au venit să lanseze două albume retro. Chiar aşa se şi numeşte noul album al celor de la Omul cu Şobolani, „Retro”, şi conţine şase piese româneşti mai vechi, reinterpretate mai în maniera Omul cu Şobolani, dar… nu prea: „De va veni la tine vîntul” de Mondial, „Pseudofabula” de Roşu şi Negru, „Lasă, lasă” de Phoenix, „Tristeţi provinciale” de Mircea Baniciu, „Cea mai frumoasă zi” de Alexandru Andrieş şi „Anotimpuri” de Valeriu Sterian. „Am ales ce muzică ne-a plăcut din acea perioadă şi am cîntat piesele cum am ştiut noi mai bine. Nu e vreun demers academic sau vreo judecată de valoare. E doar un "mulţumim" respectuos pentru cîţiva oameni mari, care ne-au inspirat. Nu trebuie să fii vreun geniu ca să-ţi dai seama că un Alexandru Andrieş, un Mircea Baniciu sau Phoenix nu se vor mai întîmpla prea curînd în muzica din România. Pe domnii de mai sus suntem norocoşi să-i avem. Şi n-avem voie să-i uităm. Au meritat aplauzele publicului lor de atunci şi merită în continuare aplauzele publicului nostru mai tînăr de acum”, spun cei de la OCS. Demersul lor e nobil şi frumos, doar că reinterpretarea acestor piese nu prea distrează pe nimeni, s-a văzut şi-n concert, toată lumea înveselindu-se brusc cînd cei de la OCS au terminat de cîntat cele şase piese şi au trecut la propriile piese, mult mai reuşite decît reinterpretarea dinainte.  

 

 

Şi Nişte Băieţi sunt într-un turneu de lansare, şi ei lansează un album retro, numit ironic (sau doar haios?) „Fără muzichie, viaţa e pustiu!”, pornind de la celebra replică a lui Ştefan Mihăilescu-Brăila din filmul „Secretul lui Bachus”: „Fără poezie… viaţa e pustiu!”. Albumul conţine şlagăre ultracunoscute ca „Deschideți poarta soarelui”, „Harap Alb”, „Să te gândești din cînd în cînd la mine”, „La fereastra ta”, „Vitezomanul Gică”, „Cele mai frumoase flori” sau „Sandy Bell”, cîntate în stilul punk Nişte Băieţi – şi trebuie să ne bucurăm că varianta asta „cu mult distors şi final glorios” a ieşit foarte bine. Albert (voce), Barbu (bas), Gabi (chitară) și Icsu’ (tobe) formează această trupă punk care e în stare să sensibilizeze orice public, concertele lor fiind explozive şi transmiţînd multă, multă forţă, chiar dacă uneori comentariile lui Barbu nu prea au legătură cu ce se întîmplă pe scenă şi în faţa lor. Pentru ei, însă, importantă rămîne muzica, domeniu unde se simt ca un peşte punk în apa tulbure a tranziţiei româneşti, a cărei luminiţă de la capătul tunelului aproape că nu se mai vede.

Aşteptăm următoarele albume ale celor de la OCS & Nişte Băieţi şi sperăm că ele nu vor mai fi retro, totuşi, ci vor avea un mesaj propriu, cu texte proprii.