TiuKestionar

tiuKestionar

Moni STĂNILĂ

 

 

- Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

- Cînd eram foarte mică îmi plăcea să mă joc de-a războiul. În casă era mai complicat. Puneam un papuc rău sub un scaun răsturnat şi fără spătar, mă băgam în el şi ţinînd de picioarele scaunului mă legănam violent. Asta era fuga de moarte cu căruţa. Afară era mai simplu: colibe pe post de refugiu, arc de alun cu săgeţi elastice de corn, sabie din lemn de brad, praştie cu gloanţe de sîrmă şi, bineînţeles, undiţă pentru supravieţuire. În adolescenţă jucam poker pe bani la şcoală să îmi fac bani de langoşi. Venea o femeie de la fabrică cu langoşi buni şi calzi în pauza mare.

 

- Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

- Depinde de prieteni. Cu cei cu care pot discuta despre prezent, asta fac. Există însă şi prieteni din copilărie, de care nu mă leagă ocupaţiile actuale, atunci nu avem de ales. Depănăm trecutul în hohote de rîs.

 

- Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

- Cînd eram mică voiam să fiu gimnastă. Apoi am vrut să fiu fotbalistă. Apoi am alergat spre sporturile de iarnă. Acum nu urmăresc nici un sport la Tv. Dar îmi place să merg pe munte, să înot şi să bag ture cu biţicla.

 

- Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

- Nu aş face avort, dar cred că aş putea să îl silesc pe un personaj de-al meu, mai ales dacă asta m-ar ajuta să evidenţiez motivul pentru care eu nu aş face aşa ceva.

 

- Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericită?

- Important e să lucrez de acasă şi să trăiesc din scris. Dar nu înseamnă că m-ar face fericită. Pentru mine fericirea ţine de altceva decît de job, deşi aş putea să fac o carte cu profesiile care m-ar face nefericită.

 

- Ce sentimente/stări te enervează?

- Mă enervează să beau cafeaua singură. Şi mă  enervează să mă enerveze cineva :D

 

- O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

- Cred că părinţii mei au fost foarte fericiţi cînd am renunţat să mă cred rockeriţă şi am ales să studiez teologia. Cît despre copii... ohohooo! M-aş lăuda cu toate aventurile copilăriei. Munţi escaladaţi fără echipament, bătăile pe trupe de la blocurile din Tomeşti, săniuşul pe cele mai riscante pîrtii, săritul de la trambulină pe patine. Muuulte. Mai ales cînd am convins tot Tomeştiul că au venit extratereştrii deasupra de gunoaie.

Dincolo de lucrurile astea, părinţii mei sigur că nu vor fi niciodată atît de mîndri ca atunci cînd am sărit să-l pocnesc pe doctorul din Lugoj care nu voia să facă nimic pentru tatăl meu foarte bolnav. Am făcut un scandal monstru şi am stat zile şi nopţi la căpătîiul tatălui meu. Deşi asta nu se cheamă neapărat „eveniment”.

 

- Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

- Cred că nu aş accepta prea multe. Cînd eram de 10 ani citeam Dumas şi voiam să îmi însuşesc morala de acolo. Exerciţiul cel mai stupid era să arunc banii pe Bega ca să îmi demonstrez că nu sunt legată de ei. Cred că m-a ajutat. Nu prea mă interesează agonisirile excesive. Sunt mulţumită să nu am datorii.

 

- Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

- Cred că nu m-aş gîndi că nu îl merit. Sunt destul de încrezută încît să îmi imaginez că sigur am fost mai bună. Deşi a existat în adolescenţă un astfel de moment. Eram convinsă că sunt mai bună, dar îmi părea rău să o las în urmă pe o prietenă despre care eram convinsă că ar suferi. Am cerut să fim nominalizate împreună şi am împărţit premiul cu ea.

 

- Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

- M-am născut ceea ce sunt. Un om cu caracterul meu, cu modul meu de a privi lumea. Dar mi-am influenţat de multe ori cursul vieţii. Cînd am ales ce să studiez, ce să lucrez. Cînd m-am căsătorit şi am ales să trăiesc unde trăiesc. Mediul îţi influenţează cursul vieţii. Cam asta e. Dar nu cred că sunt ceva special. Sunt specială doar pentru cei care mă iubesc. În rest, sunt un om deosebit între 6 miliarde de oameni deosebiţi.

Tiuk & Biblioteca de Poezie 

 

 

TiuKestionar

Mihai CURTEAN

 

 

Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

cam jucăuşă întrebarea asta. poate copilăria unor oameni e tristă, nu? dacă încerc să răspund serios, cred că jocurile preferate, fără a le fi numit aşa, erau jocurile imaginaţiei, care nu se opreau aproape niciodată. mai departe – şi nu vreau să sune pompos –, în adolescenţă, am cam trecut de la cărţi la un fel de citire a oamenilor, care uneori era ca un joc.

Când te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

nu am prieteni. am avut mai demult şi chiar de curând m-am reîntâlnit cu un fost bun prieten din liceu. mă sunase să ne întâlnim, să mai povestim. io, naiv fiind, i-am dus cea mai nouă carte a mea. el, poate la fel de naiv fiind, încerca să mă convingă să îmi fac un card la banca la care lucrează. cam atât.

Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

acum nu practic niciun sport. în copilărie şi adolescenţă am făcut mai multe, în special atletism. fugeam repede. şi acum fug la fel de repede, doar că din alte motive. îmi mai plăcea să joc tenis. acum, referitor la sport în sine, orice trece strict de menţinerea sănătăţii mi se pare o pierdere de vreme.

Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

păi, dacă respectiva chestie o face un personaj de-al tău, atunci sigur ai face-o şi tu. adică ai vrea să faci asta, într-un colţ al unei încăperi din subconştient. în mod conştient, spun că n-aş face nimic care să rănească un alt om. oricum, problema-i că oamenii nu ştiu ce vor cu adevărat. „călăuza” e un film celebru pe tema asta, nu?

Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

m-am gândit de câteva ori cum ar fi să mă fac pietrar. mi se pare o chestie care te apropie de esenţa lucrurilor. am aflat după aia că unii pietrari câştigă chiar foarte mult, deşi nu mă gândisem la partea financiară.

Ce sentimente/stări te enervează?

enervarea în sine. nu-mi place să mă enervez. lipsa autocontrolului din unele momente, lipsa echilibrului.

O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

ăstea-s chestii minore, nu te supăra. orice chestie care are de-a face cu gonflarea egoului e lipsită de importanţă şi de substanţă. ba e chiar nocivă pentru esenţa individului. mai multă decenţă – chiar smerenie – şi mai puţină laudă n-ar strica.

Dacă ai cânta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cânţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

io chiar cânt nişte... chestii. un fel de rock, să zicem. n-am prejudecăţi legate de manele. dacă aud aşa ceva, ascult muzica, ascult cuvintele şi după aia văd dacă-mi place sau nu. m-am uitat într-o seară, de curiozitate, pe un post de gen. cam într-o oră, am auzit vreo 2-3 manele. atât. celelalte nu erau manele. văd că acum sunt diversificate, multe nu mai au ritmurile ălea orientale. mie îmi place mult, de exemplu, aia cu „buzele tale”. pot demonstra oricui, cu argumente, că nu-i manea, aşa cum nici altele nu-s. ălea cu duşmanii şi cu cine-i nambăr uan sau cu bani-bani etc. mă scârbesc. aşa cum mă scârbesc şi unele piese hip-hop care au aceleaşi subiecte, pe când altele îmi plac. să fim fără prejudecăţi zic. (aşadar, manele nu aş cânta, aş cânta din ălea... care nu-s manele.)

Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

l-aş refuza dacă aş crede că-l merită mai mult sau l-aş da mai departe, persoanei respective. nu-mi place chestia asta cu strângerea de premii şi confecţionarea unei vitrine-altar acasă, pentru un cult propriu.

Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

o întrebare esenţială. am devenit ce sunt acum, încercând să devin om. după cum se poate vedea, încă n-am terminat de devenit.

 

Tiuk & Biblioteca de Poezie