MăşTiuk

Mihail Vakulovski

„Jack şi femeile lui”

 

„Jack şi femeile lui” de Neil Simon e cel mai recent spectacol pus în scenă la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov, precedentul fiind „Un cuplu ciudat”, altă super piesă de Neil Simon. „Jack şi femeile lui” e o piesă care permite oricărui spectator să intre în lumea interioară miraculoasă a unui creator, scriitorul interpretat genial de Mihai Bica. Acţiunea are loc în apartamentul newyorkez al celebrului scriitor, unde acesta mixează periculos realitatea cu imaginaţia, realul cu fictivul, lumea de aici şi acum cu universul din capul său, combină trăirile sale alături de regretata soţie cu viaţa cu actuala soţie, jucată veridic & artistic în acelaşi timp de tînăra Oana Hodade, o actriţă de la Tîrgu Mureş care s-a adaptat perfect în trupa de la Braşov, jucînd deja în a doua piesă, de data asta într-un rol principal (de fapt, ca şi în cealaltă piesă, „Autostrada”, unde toţi actorii au roluri principale). Celelalte femei din viaţa scriitorului sînt fiica, sora, amanta şi psiholoaga, doar că toate sînt şi imaginare şi reale, iar fiica apare la vîrste diferite, în copilărie fiind jucată foarte, foarte fain de Andreea Bocskor, care debutează impresionant cu această ocazie! Regia îi aparţine lui Petre Bokor, iar scenografia – Clarei Labancz (asistent scenografie: Eliza Labancz). Scriitorul face, reface şi desface în imaginaţie şi pe hîrtie pînă la un moment dat nici nu mai ştie ce face, deşi de cele mai multe ori e conştient de lumile pe care le trăieşte. La un moment dat, însă, totul devine atît de primejdios, încît soţia propune o separare… pentru o vreme. Din acest moment imaginarul ia faţa realului şi toate combinaţiile interioare pot fi văzute pe scenă, fiica sa întîlnindu-se la ambele vîrste cu mama ei decedată, mai tînără decît e acum fiica lor, chestii de Dostoevski, să zic aşa… Ce se întîmplă cu viaţa scriitorului lui Neil Simon şi cu scrierile lui – dar şi cu femeile lui Jack – aflaţi doar dacă vă duceţi la teatru. Vizionare plăcută şi utilă!

 

 

„Jack şi femeile lui” de Neil Simon

Regia: Petre Bokor

Scenografia: Clara Labancz

Asistent scenografie: Eliza Labancz

Cu: Mihai Bica, Oana Hodade, Viorica Geantă Chelbea,

Maria Gârbovan, Cristina Florea, Carmen Moruz,

Mirela Borş, Andreea Bocskor / Tania Radu

Teatrul „Sică Alexandrescu” Braşov

Marius CISAR, actor în “Un cuplu ciudat”,

despre piesa lui Neil Simon

 

Neil Simon e un scriitor urias. Asta numai daca am lua in considerare nominalizarile si premiile dobandite de-a lungul carierei (Tony Award, Pulitzer Prize for Drama, American Comedy Award, Golden Globe,etc ). Sa nu mai vorbim de adaptarile dupa textele sale pentru cinema (Descult in parc, Morocanosii, Biloxi Blues, etc.). “Un cuplu ciudat”- The Odd Couple, scrisa initial pentru o distributie masculina, a avut premiera pe Broadway in anul 1965. Succesul repurtat l-a determinat pe Neil Simon sa scrie si o varianta pentru femei a acestei piese, in 1985. “Un cuplu ciudat” este o comedie amara, inteligenta si spumoasa. Povestea ar fi urmatoarea: Olive, "stirista" la un post TV, isi primeste prietenele, Renee, Sylvie, Vera si Mickey la un joc de societate. Florence "are carduri de la patruzeci si sapte de magazine" si daca in opt ore nu face o cumparatura, "New Yorkul isi inchide portile". Olive o gazduieste pe Florence la ea, in urma despartirii de sotul ei. “Burlacia” Oliviei ia sfirsit din clipa in care Florence, o maniaca a curateniei si o impatimita a artei culinare, ia in stapanire “gospodaria”. Are loc o intilnire romantica, “aranjata” de Olive, cu doi frati spanioli, Jesus si Manolo, care esueaza din cauza sentimentalismului Florencei. Cele doua “divorteaza”, iar Florence este nevoita sa accepte sa se mute... in apartamentul celor doi. “Un cuplu ciudat” este gandit ca un succes de casa, o comedie veritabila pentru marele public, fiind accesibila oricui. Din punctul de vedere al (copacilor…) echipei de actori, s-a muncit mult, cu o dedicare demna de anii studentiei, rezolvand in echipa aceasta matematica complicata a comediei, asa incat din toata ecuatia psihologiilor personajelor plasate pe un background cultural american sa ajunga la spectator doar munca de dincolo de semnul =(egal). Adica o posibila intamplare privita pe gaura cheii… sincera, spontana, cu masura si cu har.

Mihail VAKULOVSKI

Un cuplu ciudat

 

Cea mai recentă piesă pusă în scenă de actorii Teatrului „Sică Alexandrescu” este o comedie bulevardieră: „Un cuplu ciudat” de Neil Simon, regizată de Adrian Iclenzan, care a montat la Braşov şi „Autostrada” altui american, alt Neil – Neil LaBute. Acţiunea are loc în apartamentul Olivei, unde ea şi prietenele ei joacă „Ştii şi cîştigi” şi se distrează, bîrfind (fireşte). Între timp fetele află că una dintre prietenele lor, Florence, a fost părăsită de soţul de 1,50 m (cu cizme de cowboy şi cuşmă de două ori mai mare decît capu’) şi s-a dus să se sinucidă… de jale. Dar lupul despre care se vorbeşte apare la uşă, ca-n proverb. Olive (Ligia Stan) o convinge pe Florence (Bianca Zurovski) să se mute la ea, astfel formînd acel cuplu ciudat din titlu. Din acest moment totul se schimbă, Florence încercînd imediat să rearanjeze totul, fiind obsedată de curăţenie şi de ordine. Prietenele lor (interpretate de Iulia Popescu, Viorica Geantă Chelbea, Maria Gârbovan şi Mirela Borş) reacţionează comic la situaţie şi de aici apare şi rîsul din sală, care nu se mai termină pînă la sfîrşitul piesei. Alte momente haioase sînt provocate de încercarea eşuată de a lega o relaţie cu doi spanioli din bloc (o altă pereche foarte ciudată, ca şi absolut restul perechilor din piesă), jucaţi (foarte profi) de Marius Cisar şi Demis Muraru. Dacă vreţi să vă distraţi sau să vă odihniţi util după o zi sau o săptămînă de muncă, „Un cuplu ciudat” e o alegere excelentă.

 

 

„Un cuplu ciudat” de Neil Simon, regia: Adrian Iclenzan

Cu: Ligia Stan, Bianca Zurovski, Iulia Popescu, Viorica Geantă Chelbea,

Maria Gârbovan, Mirela Borş, Marius Cisar, Demis Muraru

Teatrului „Sică Alexandrescu”, 13.03.2011, ora 19.00

 

Veronica D. NICULESCU

 

„D'ale Carnavalului”, o enigmă matematică

 

Regizorul Silviu Purcărete a revenit la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, pentru a monta un al şaptelea spectacol cu artiştii de aici: „D’ale Carnavalului”. Premiera a avut loc pe 1 aprilie, fiind al cincilea text românesc montat în această stagiune la teatrul sibian.

Montare fidelă a textului lui Ion Luca Caragiale, spectacolul cu o lungime de aproape două ore aduce pe scenă lumea carnavalului şi a bîlciului într-o viziune originală, dar avînd ca literă de lege textul, din care absolut nici un cuvînt nu a fost omis. Practic, textul este cel care, analizat, disecat, interpretat şi reinterpretat, a dictat nu doar jocul actorilor, dar şi cele mai mici detalii, ale decorului sau sonore. Silviu Purcărete consideră textul lui Caragiale o enigmă matematică, demnă de o deosebită precizie a punerii în scenă.

Ingeniozitatea montării este potenţată de jocul de lumini creat de regizor împreună cu scenograful Dragoş Buhagiar, realizatorul costumelor şi decorului, precum şi de muzica originală compusă de Vasile Şirli şi interpretată live de nouă actori.

 

O maşină de gunoi, un CD player, un cîine

 

„D'ale Carnavalului” poate fi considerat cel mai important eveniment cultural care a avut loc pînă acum în Sibiu în acest an, avanpremiera şi premiera bucurîndu-se şi de un mare succes la public.

Spectacolul îi reuneşte pe scenă pe Ofelia Popii (Miţa Baston), Nicu Mihoc (Nae Girimea), Constantin Chiriac (Iancu Pampon), Adrian Matioc (Mache Răzăchescu, "Crăcănel"), Marius Turdeanu (Iordache, calfă la Girimea), Liviu Pancu (Catindatul), iar electrizantei Miţa i s-au opus trei Didine, interpretate de Cristina Ragos, Raluca Iani şi Serenela Mureşan. Actorii evoluează pe scena acoperită integral de pietriş şi dominată de la bun început de un camion de gunoi, căruţa cu paiaţe din vremurile noastre. Plus un CD player cu năbădăi, plus un cîine, fum şi ceapă verde, plus numeroase alte surprize, întotdeauna justificate de replici.

Cu tot succesul, directorul teatrului sibian, Constantin Chiriac, precum şi regizorul Silviu Purcărete, au uimit a doua zi după avanpremieră spunîndu-le criticilor şi jurnaliştilor că spectacolul nu este deocamdată definitivat. „Nu este o premieră, va fi o perioadă de lucru, e un spectacol care mai are mult pînă se va definitiva. Am ieşit la public fiindcă fiecare dintre aceşti colaboratori are un calendar foarte încărcat. S-a convenit că vor fi cinci-şase spectacole de lucru. Aseară, chiar cu vreo douăzeci de minute înainte de a intra publicul, domnul Purcărete încă schimba unele lucruri”, a spus Constantin Chiriac.

 

„O enigmă matematică”

 

Regizorul Silviu Purcărete a explicat, aducînd firescul în casa uimirii: „Un spectacol nu e niciodată definitivat. Sigur că el este rezultatul unei munci într-o anumită condiţie. E rezultatul aventurii noastre comune, cu această trupă. Fiind vorba de o comedie, şi încă de o comedie esenţială, şi pentru literatura noastră, şi pentru ideea de teatru, fiind o enigmă  dramaturgică, o enigmă matematică atît de precisă şi atît de savantă, cred că ea merită mai multă atenţie, mai multă precizie. Or, timpul de repetiţii nu ne-a permis. Spectacolul e în faza unei schiţe, sper ca într-un timp relativ scurt să îl punem într-o formă mai riguroasă. Dar nu se pune problema că vom schimba spectacolul. Nu vom avea şaizeci de Didine sau doisprezece Nae!”

Totodată, Silviu Purcărete a explicat şi cum a ales să monteze „D'ale Carnavalului”: „N-am căutat mult. Voiam ceva comic, aşa şi fusese comanda. M-am tot întrebat ce. Mi-am adus aminte că ştiam o comedie foarte bună. De ce să n-o facem? Eu n-am prea făcut Caragiale, într-o carieră destul de lungă. Un singur spectacol am mai făcut.”

 

Textul, literă de lege

 

Directorul teatrului, interpretul lui Iancu Pampon, a mărturisit că în cele două luni în care au lucrat pe acest text au constatat cu toţii că nu se poate schimba nimic. „În condiţiile în care nu avem texte foarte bune în dramaturgia română, cînd avem o astfel de scriitură e important să revenim asupra sa, cu o cercetare profundă”, a explicat Constantin Chiriac. De-a lungul lunilor de lucru s-au purtat discuţii înfocate, s-a discutat de exemplu despre influenţele muzicale produse de cînd există acest text, ce înseamnă mahalaua, felul în care se pronunţă fiecare cuvînt. Iar dacă Miţa Baston spune „vermult”, atunci „vermult” spune şi Ofelia Popii. Iar dacă Nae zice despre ea: „Electrică ploieşteanca”, într-o replică ce ar fi avut mai mult sens în momentul scrierii piesei, atunci se explică de ce Purcărete alege ca Miţa Baston să atragă tunete şi fulgere şi să scoată scîntei. Totul, absolut totul, au explicat realizatorii spectacolului, a pornit de la text.

 

Trei Didine la o Miţă

 

Şi definitivarea distribuţiei a durat mai mult ca de obicei, cam o lună. „Ca să fac Pampon, am trecut întîi prin Crăcănel şi apoi prin Nae”, a mărturisit Constantin Chiriac.

Silviu Purcărete a explicat de ce a optat pentru ca rolul Didina să fie interpretat de trei actriţe, simultan: „În procesul evocat de Constantin Chiriac, a apărut această oportunitate, care mi s-a părut potrivită şi am zis să încercăm să o exploatăm. Aşa cum este scrisă piesa, personajul Didinei are mult mai puţine puncte de sprijin şi apare un dezechilibru. Cu distribuţia, pînă să ajungem la formula asta am făcut tot felul de mişcări, ca să găsim un echilibru, şi de energie, şi de talent. Aveam trei actriţe pentru rolul Didinei şi nu ştiam care dintre ele poate să meargă mai departe. Fiecare avea o anumită calitate. S-a constatat că toate trei reuşeau să întrunească un personaj care să facă o oarecare balanţă cu personajul Miţei. L-aţi văzut şi pe domnul Chiriac cum arată ca Pampon; nu s-ar fi mulţumit cu o singură Didină!”

 

Sunet şi spaţiu

 

Vasile Şirli şi Dragoş Buhagiar au dat şi ei ce au avut mai bun pentru „D'ale Carnavalului”.

Pe lîngă muzica scrisă anume pentru spectacol, care decupează şi încadrează foarte reuşit scenele, Vasile Şirli, director muzical la Euro Disneyland Paris, bun colaborator cu Silviu Purcărete, este responsabil pentru tot ce înseamnă sunet: a propus zeci de variante pentru sunetul de pornire a maşinii de gunoi, pentru tunete. Iar munca sa cu actorii care alcătuiesc ansamblul muzical a început încă din ianuarie. „Ideea era ca acea muzică să devină obsedantă, să transmită în public acel delir, acea nebunie de petrecere, dar să nu fie plictisitoare”. A scris o muzică în care alternează momente perfect armonice şi momente disoante. „Actorii s-au întrecut pe sine, şi-au folosit la maximum capacităţile; sînt încă nişte mugurei, vor avansa şi mai mult”, a spus Vasile Şirli.

Iar Dragoş Buhagiar a declarat că acest spectacol a fost pentru el un adevărat master, care i-a schimbat felul de a gîndi teatrul: „De obicei lucrez un pic altfel, vin cu părerile mele despre spectacol; în acest caz semnez scenografia, dar în absolut aceeaşi măsură este şi scenografia lui Silviu. Este clar că regizorul şi-a pus amprenta şi în zona asta, plastică. Lucrul la spectacolul ăsta a fost deosebit: odată că n-a fost o luptă, apoi că spaţiul a rezultat dintr-o necesitate a textului.”

„D'ale Carnavalului” se va juca şi în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (27 mai-5 iunie).

 

***

 

Distribuţia: Nicu Mihoc (Nae Grimea), Constantin Chiriac (Iancu Pampon), Adrian Matioc (Mache Răzăchescu, "Crăcănel"), Marius Turdeanu (Iordache, calfă la Girimea), Liviu Pancu (Catindatul), Cristian Stanca (Ipistatul), Cristina Ragos (Didina Mazu), Raluca Iani (Didina Mazu), Serenela Mureşan (Didina Mazu), Ofelia Popii (Miţa Baston), Pali Vecsei (un chelner)

precum şi Mihai Coman, Florin Coşuleţ, Adrian Neacşu, Cătălin Pătru, Edi Pătraşcu, Viorel Raţă, Cristina Stoleriu.

Ansamblul muzical: Ema Veţean (sax alto), Veronica Arizancu (sax alto), Codruţa Vasiu (acordeon), Emöke Boldizsar (flaut), Eva Ungvari (flaut), Vlad Robaş (vioară),Tomohiko Kogi (vioară), Claudiu Fălămaş (trompetă) şi Liviu Vlad (tobe).

 

Foto: Sebastian Marcovici