Festivalul de Dramaturgie Contemporană Bv

m.vklvsk

Mîine va fi tîrziu…

„Dumnezeul de a doua zi” de Mimi Brănescu, regizată de Claudiu Goga la Teatrul ACT din Bucureşti e una din cele mai inspirate piese puse în scenă pe care le-am văzut în ultima vreme. Piesa are două personaje reale şi cîteva mai mult sau mai puţin imaginare, care, deşi nu apar pe scenă, sunt foarte puternice datorită jocului celor două personaje, numite simplu: el şi ea, interpretate cu un talent nemărginit de actorii Mirela Oprişor şi Vlad Zamfirescu. Piesa e scrisă sub forma unor monologuri, interpretate pe rînd de cei doi tineri actori, iar tema de bază a piesei este relaţia dintre părinţi şi copii, deşi textul are mai multe chei şi mai multe posibile interpretări, iubirea fiind o temă la fel de importantă ca şi relaţiile de familie de aici şi acum sau, dacă mă mai gîndesc un pic, tema piesei este iubirea.

(recenzia integrală a spectacolului - în nr. viitor Tiuk!)

Teatrul ACT, Bucureşti

„Dumnezeul de a doua zi” de Mimi Brănescu

Regia: Claudiu Goga

Scenografia: Ştefan Caragiu

Distribuția:

Ea: Mirela Oprişor

El: Vlad Zamfirescu

 

PREMIILE

ediţiei a XXII-a a

FESTIVALULUI DE DRAMATURGIE CONTEMPORANĂ, BRAŞOV

Juriul format din Florica Ichim (critic de teatru), Doina Papp (critic de teatru), Alexa Visarion (regizor), a acordat următoarele premii:

 

1. Premiul special de interpretare, ex aequo:

Iulia Popescu, pentru rolul din spectacolul Autostrada de Neil LaBute, regia Adrian Iclenzan (Teatrul „Sică Alexandrescu”, Braşov)

şi

Mirela Oprişor, pentru rolul din spectacolul Dumnezeul de a doua zi de Mimi Brănescu, regia Claudiu Goga (Teatrul ACT, Bucureşti)

 

2. Premiul pentru creativitate interpretativă lui:

Ştefan Bănică jr., pentru rolul George din spectacolul Cui i-e frică de Virginia Woolf de Edward Albee, regia Gelu Colceag (Teatrul de Comedie, Bucureşti)

 

3. Premiul pentru scenografie

Nu se acordă.

 

4. Premiul pentru regie (cu două voturi pentru şi un vot împotrivă) se acordă lui:

Radu Afrim, pentru regia spectacolului Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică de David Greig (Teatrul Naţional „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca)

 

5. Premiul pentru cel mai bun actor se acordă lui:

Vlad Zamfirescu, pentru rolurile:

El, din spectacolul Dumnezeul de a doua zi de Mimi Brănescu, regia Claudiu Goga (Teatrul ACT, Bucureşti)

şi

Marc, din spectacolul Artă de Yasmina Reza, regia Cristian Juncu (Teatrul „Bulandra”, Bucureşti)

 

6. Premiul pentru cea mai bună actriţă:

Emilia Popescu, pentru rolul Martha din spectacolul Cui i-e frică de Virginia Woolf de Edward Albee, regia Gelu Colceag (Teatrul de Comedie, Bucureşti)

 

7. Premiul special al Juriului se acordă spectacolului:

Dumnezeul de a doua zi de Mimi Brănescu, regia Claudiu Goga (Teatrul ACT, Bucureşti)

Juriul a hotărât în unanimitate ca Marele Premiu să devină Premiul de excelenţă.

 

8. Premiul de excelenţă se acordă, pentru rolul Francois din spectacolul Dineu cu proşti de Francis Veber,

în regia lui Ion Caramitru

(Teatrul Naţional Bucureşti) lui: Horaţiu Mălăele.

 

Mihail Vakulovski

Dineu haios


Spectatorii braşoveni au putut vedea aseară o piesă pe care o cunoşteau deja, pentru că „Dineu cu proşti” de Francis Veber a fost jucată şi la Teatrul “Sică Alexandrescu”, cu Mihai Bica în rolul principal. O piesă care a avut un succes foarte mare sub Tîmpa, aşa că biletele s-au vîndut imediat, mai ales că şi Horaţiu Mălăele ne-a impresionat la fiecare ediţie a festivalului la care a participat. Deşi cunoşteam foarte bine subiectul şi replicile (şi chiar şi decorul mi-a amintit de cel de la Braşov), a fost o seară minunată! În primul rînd, în piesa pusă în scenă de Ion Caramitru la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti personajul principal n-a mai fost Pierre (interpretat foarte fain de Şerban Ionescu), ci Francois, jucat magistral de Horaţiu Mălăele. Pierre este un editor care, împreună cu prietenii săi, are o distracţie cam de mitocani, comparabilă cu cea a medicului său, care în tinereţe organiza dineu cu urîte. Ei, Pierre participă la un dineu cu proşti în fiecare miercuri şi se distrează pe seama lor, fiind şi o competiţie intensă, pentru că fiecare dintre prietenii lui aduce un prost care speră să fie cel mai prost dintre proştii invitaţi. Dar exact cînd crede că în sfîrşit va da lovitura cu prostul adus de el, e lovit de-o sciatică teribilă şi nu se mai poate duce la dineu, doar că prostul interpretat de Mălăele deja plecase de acasă, spre el, că dorise să-l studieze puţin înainte de distracţia oficială. Aşa că editorul va trebui să participe la o ciudată lecţie de viaţă chiar dinaintea apariţiei „prostului”, pentru că soţia sa pleacă de acasă şi-l anunţă că nu se mai întoarce, iar Francois îi întoarce viaţa pe dos (Francois care lucrează la fisc, hobby-ul şi obsesia sa fiind machetele din chibrituri): mai întîi greşeşte numărul de telefon al medicului şi îl nimereşte pe al amantei lui Pierre, apoi încearcă să-l ajute, să-i spună acesteia să nu-l deranjeze, doar că-i spune asta soţiei lui Pierre, care se întorsese acasă, apoi îl sună pe fostul ei iubit, fostul cel mai bun prieten al lui Pierre, căruia-i dă nr. de tel. al lui Pierre, apoi îl caută pe-un fustangiu la care bănuiesc că s-a dus soţia lui Pierre, doar că acela era cu soţia şefului de la fisc, care venise la Pierre ca să găsească adresa donjuanului ş.a.m.d. la nesfîrşit, un şir întreg de neplăceri pentru Pierre, distracţii pentru public. Horaţiu Mălăele îşi joacă atît de bine rolul încît oricît de supărat ai fi intrat în sala de spectacole uiţi de toate şi nu te poţi abţine să nu rîzi. O piesă la care vă recomand să vă duceţi cu încredere, o comedie haioasă şi inteligentă, care nu doar te face să rîzi, dar are şi text foarte mişto şi foarte bine scris, şi replici haioase, şi momente psihologice şi existenţiale, şi idei interesante, iar jocul actorilor este superb. Vizionare plăcută.

Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”, Bucureşti

„Dineu cu proşti” de Francis Veber

Distribuția: Horaţiu Mălăele, Şerban Ionescu, Medeea Marinescu, Alexandru Bindea, Costina Ciuciulică, Dorin Andone, Tomi Cristin, Alexandru Georgescu. Regia: Ion Caramitru. Scenografia: Florilena Popescu Fărcăşanu. Durata spectacolului: 1h 40’

Mihail Vakulovski

Autostrada

După ce i s-a jucat pe scena Teatrului „Sică Alexandrescu” din Braşov piesa „Forma lucrurilor”, dramaturgul american Neil LaBute vine în faţa noastră şi cu „Autostrada”, piesa aleasă să reprezinte Teatrul „Sică Alexandrescu” la ediţia a XXII-a a Festivalului de Dramaturgie Contemporană. „Autostrada” a fost montată la Braşov de către Adrian Iclenzan, rolurile fiind jucate de actorii Ciprian Mistreanu şi Oana Hodade, Mircea Andreescu şi Carmen Moruz, Iulia Popescu şi Demis Muraru, Gabriel Costea şi Mirela Borş. I-am numit cîte doi, legaţi de „şi”, pentru că piesa e formată din 4 întîmplări diferite cu 4 perechi diferite, acţiunea avînd loc în maşină, pe autostradă, cum vedem şi din titlu. Neil LaBute spune că el locuieşte într-o ţară în care oamenii îşi trăiesc o mare parte din viaţă în maşină, aşa că în maşină se întîmplă tot felul de chestii, mai ales dacă oamenii nu circulă singuri. În maşină au loc şi discuţii liniştite, dar şi certuri ocazionale sau întîmplări şi dezvăluiri furtunoase. În maşină oamenii se iubesc şi se despart, îşi clarifică relaţiile, îşi fac dezvăluiri şocante, se revoltă, tac (două personaje nu scot nici un cuvînt pe tot parcursul piesei)… Nu neapărat temele, majoritatea psihologice, fac piesa faină, ci şi cum îşi vorbesc personajele, ce îşi spun, cum reacţionează, adică actorii au un rol foarte important, nu doar autorul & regizorul. Iar actorii din Braşov au fost mereu în formă, personal mă bucur că Ciprian Mistreanu de la Tg Mureş a ajuns la Braşov şi că s-a întors Iulia Popescu. Vizionare plăcută.

SÂMBĂTĂ, 20 NOIEMBRIE

Sala Studio, ora 11.00 / Spectacol lectură

Aniversarea de Jeroen van den Berg

Regia: Cristi Dumitru

Foaier Sala Mare, ora 18.30 / Lansare de carte și vernisaj

Reşedinţe şi familii aristocrate din România/ Residences and Families of the Nobility in Romania de Narcis Dorin Ion

și

La mémoire des murs. L’esprit français dans l’architecture roumaine de Iulian Capsali

(Editura ICR)

Vernisajul expoziţie de fotografie Oraşul interior, semnată Zomir Dimovici

Spectacol lectură

Aniversarea

de Jeroen van den Berg

În Aniversarea. Comedie amară pentru toate vârstele, Jeroen van den Berg schițează portretul nemilos al unei familii „cumsecade“: mama, tata și cei doi copii adolescenți, un băiat și o fată. Pornind de la un eveniment benign – sărbătorirea zilei de naștere a mamei –, acțiunea escaladează până la răbufnirea ultimă a acestei gherile domestice: cvasidespărțirea părinților și plecarea copiilor din casă. Această temă recurentă din literatura olandeză – o familie subminată de conflicte nedeclarate – Jeroen o introduce întro structură teatrală suplă, cu accente suprarealiste (prima scenă se repetă, exasperant, de trei ori, aproape identic). O metaforă ionesciană (vezi Setea și Foamea) la un moment dat pare o subtilă trimitere la „teatrul absurdului“: ca semn material al acestei descompuneri a familiei, din tavan începe să cadă tencuiala, apoi se prăbușește lustra”. (Liliana Alexandrescu)

Născut în 1966, dramaturg, regizor şi profesor de regie la Academia de Teatru din Amsterdam, Jeroen van den Berg a debutat în 1993 cu piesa Bosch International, premiată în același an. Împreună cu actorul și regizorul Ivar van Urk, a înființat în 1993 Fundaţia Het Oranjehotel, pentru care a pus în scenă mai multe texte proprii, dar şi adaptări ale unor piese de Odön von Horvath, A. P. Cehov, Henrik Ibsen, Harold Pinter, Samuel Beckett ș.a. Aniversarea (Blowing) i-a adus importantul Premiu Taalunie Toneelschrijfprijs în 2003; a avut premiera la Teatrul Het Laagland, în regia lui Bas Zuyderland. Ulterior, a fost produs de diferite companii de teatru olandeze, iar în 2007, și în Germania. Jeroen van den Berg a participat la The Lark Theatre Playwrights Workshop din New York (2006–2007), piesa Polaroid fiindu-I montată de Lark Theatre Studio Retreat. Spectacolul Vielfalt, creat de Jakop Ahlbom, dar beneficiind de regia sa, a fost prezentat la Teatrul Odeon din București în noiembrie 2007, cu ocazia Săptămânii Culturii Olandeze (eveniment organizat de Teatrul Odeon, TIN Amsterdam și Ambasada Regatului Țărilor de Jos la București). În cadrul aceluiași eveniment, Blowing a fost prezentat publicului român într-o lectură la Teatrul Odeon, în regia Anei Mărgineanu.

Piese traduse în alte limbi: Polaroid (engleză, germană, bulgară), Blowing (engleză, germană), De vrouw van Schopenhauer (cehă), Blessuretijd (engleză).

Reşedinţe şi familii aristocrate din România/ Residences and Families of the Nobility in Romania de Narcis Dorin Ion

(cu o prefaţă semnată de Constantin Bălăceanu-Stolnici).

Publicat în două versiuni, în limba română şi în limba engleză, albumul prezintă o galerie de case, conace şi castele boiereşti apărute în spaţiul românesc încă din secolul al XVI-lea. În prefaţa albumului, Constantin Bălăceanu-Stolnici subliniază că „Nu este vorba de un inventar sec, ci de adevărate micromonografii ale locuinţelor respective – prezentate împreună cu fotografii de epocă (unele din ele executate de marii fotografi ai vremurilor) – de studii genealogice referitoare la proprietarii lor şi de observaţii critice şi evocări. Această carte este o reconstituire a unei lumi elegante, rafinate, cultivate, ce a pierit sub tăvălugul care, cu furie proletară, a nimicit-o alături de alte valori ale acestei ţări.”

Volum editat de Editura ICR.

La mémoire des murs. L’esprit français dans l’architecture roumaine

de Iulian Capsali

Albumul La mémoire des murs. L’esprit français dans l’architecture roumaine (director artistic: Iulian Capsali, fotografii: Daniel Constantinescu, texte : Ioana Popescu, Irina Popescu-Criveanu, Toader Popescu, Mihaela Criticos, Anamaria Zahariade) urmărește impactul modelului francez asupra arhitecturii României moderne: „Poate că «Micul Paris» nu a existat niciodată, iar formula nu este altceva decât un mit identitar modern, expresie a speranțelor și frustrărilor geopolitice sau culturale. Și totuși, pe stradă, Parisul ni se dezvăluie la fiecare pas: grandios, de-a lungul bulevardelor, luxos, altădată, prin cartierele cândva opulente, desuet, cel mai adesea, în inima orașului comercial sau în vechile zone rezidențiale.” (Irina Popescu-Criveanu)

Volum editat de Editura ICR.

Expoziţie de fotografie

Oraşul interior

Expoziţie de fotografie semnată Zomir Dimovici

Născut din peregrinări, Oraşul interior al artistului fotograf Zomir Dimovici este alcătuit din străzi, cotloane, fragmente de clădiri, ziduri sau poduri din Praga, Sighişoara, Grenoble, Bucureşti, Montréal, Reims, Budapesta, Besançon, Chamonix… Un unic oraş revelat, purtând cu sine o sumă de imagini, stări, trăiri, înţelesuri, frînturi. Privirea artistului s-a oprit asupra detaliului care însufleţeşte și transformă în eveniment întâlnirea sa cu un colţ de lume.

Intrând pe porţile televiziunii în 1990, primul an al noii epoci media din România, Zomir Dimovici s-a format ca director de imagine, dar a lucrat şi ca regizor, producător, copywriter, în diferite etape, la Tele7 ABC, PRO TV şi TVR. Interesul său constant pentru lumea spectacolului şi preocuparea pentru exerciţiul creării de imagini sunt vădite de cele două expoziţii de fotografie inspirate de mirajul teatrului de păpuşi şi expoziţia-eseu „Chipuri – Timpuri", dar şi de rubrica „Întâlniri virtuale”, pe care o deţine în revista Teatrul Azi. Plecat de doi ani din România, Zomir Dimovici se întoarce pentru a vorbi, vizual, despre un Oraş interior.

Eu cred în poveşti. Şi mai cred în copilul din noi! Cred că, atât timp cât putem crea şi asculta aceste poveşti, trăim într-o lume bună. Uneori, ele se derulează în jurul nostru. Dar, prea preocupaţi de mărunţişul existenţei de zi cu zi, nu avea timp să ascultăm ce ne poate povesti o lucarnă, un zid crăpat, o lumina care cade pe un colţ de fereastră, pe un om... Născut şi crescut «la oraş», eu sunt un martor al poveştilor citadine. Azi, nu fac altceva decât să va solicit o clipire de atenţie: ochii dumneavoastră vă vor povesti mai târziu, restul...(Zomir Dimovici)