Revista la Plic

A apărut

Revista la PLIC #3

din cuprins:

 

DOSAR: Rolul banilor în literatura, arta & atitudinea contemporană

cu: Igor Mocanu, Alex Cistelecan, Constantin Vică, Andreiana Mihail, Alexandru Matei, Francisc Ormeny, Mariana Ţîbuleac

 

Lustraţia – încotro?

răspund: Nicolae Negru, Constantin Cheianu, Petru Bogatu, Teodor Mărieş

 

Teatru documentar: în rolurile principale, mineri şi poliţişti

Mihaela Michailov despre „Capete înfierbântate”, Mihai Fusu despre „Am ce am cu poliţiştii

 

Zilele Literaturii Române la Chişinău

Până la şi după cu Vasile Ernu

 

ChişinEU – intervenţii poetice

Răzvan Ţupa cartografiază poetic Chişinăul iar Alex Cosmescu povesteşte despre conceptul de slow poetry

 

Artă

REMODERN - O poveste despre modernitate şi istorie recentă

 

Manifestele avangardei ruse

Luciştii şi viitoriştii, rubrică de Leo Butnaru

 

Poezie în dialog

Aurelia Borzin, Ştefan Bolea, Diana Iepure, Alexandru Potcoavă, S.G.B., Radu Vancu

 

Proză

Venedikt Erofeev – Jurnalul unui psihopat

 

Cronică de carte

citesc şi comentează: Cătălina Bălan, Leo Butnaru, Cristina Ispas, Ivan Pilchin, Mihail Vakulovski

 

Film

Interviu cu Florin ŞERBAN

(regizorul filmului „Eu cînd vreau să fluier, fluier”)

realizat de Mihail VAKULOVSKI

 

SUPLIMENTE:

 

AREA Chicago / ChisinEU / Curaj / HZ poftă bună! HZ Mulţumesc / Oberliht / PLIC international / Studentul din PLIC/ TIUK!

 

EXPO la PLIC

 

JEREMIC Vladan [RS]

OBOROC Dumitru [MD]

SCERBINA Igor [RU]

NAUDY Jean Baptiste si GROF Ferenc Csaba (Societe Realiste) [FR]

TUPA Razvan [RO]

 

DVD la PLIC

 

RUSU Stefan [MD] – curator

 

CÂRNU Andreea [RO]

5 ani / 5 years   |   2007   |   video, 3’18”

 

FIODOROVA Tatiana [MD]

DA și NU / YES&NO   |   2007   |   6’28”

 

POPESCU Ghenadie [MD]

mea / my   |   2009   |   23’47”

SCERBINA Igor [RU]

Harey killin   |   2005   |

 

VERLAN Mark [MD]

Gomenidan este în viață / Gomenidan is alive   |   2009   |   60”

show recent messages

 

Moni Stanila: sal

Moni Stanila: ce faci poetule?

Moni Stanila: am o treaba cu tine

stoian george-bogdan: buna moni

stoian george-bogdan: ce să fac

stoian george-bogdan: la birou

stoian george-bogdan: zi

Moni Stanila: facem o discutie pe mess. eu iti dau cate un cuvant, iar tu imi scrii tot ce iti trece prin cap legat de cuvantul ala. apoi publicam in revista la plic

stoian george-bogdan: ok

stoian george-bogdan: hai

Moni Stanila: ok

Moni Stanila: incepem

Moni Stanila: plic

stoian george-bogdan: tzipla in care se tin drogurile

Moni Stanila:  bucuresti

stoian george-bogdan: orasul in care se gasesc cele mai multe droguri

stoian george-bogdan: si cele mai frumoase gagici rupte după droguri

Moni Stanila: drog

stoian george-bogdan: substanta care te ajuta sa te autodistrugi placut

Moni Stanila: poezie

stoian george-bogdan: poezia este o formă de manipulare in masă. ea induce stari, ganduri, mentalitati etc. practic, lumea e condusă de poezie, intrucat cartile care stau la baza religiilor sunt carti de poezie. biblia, spre exemplu.

Moni Stanila: dumnezeu (daca ai incheiat cu biblia)

stoian george-bogdan: produs al imaginatiei, al gandirii umane, folosit de cei destepti ca sa-i controleze pe cei prosti

Moni Stanila: debut

stoian george-bogdan: inceput J

Moni Stanila: branza J

stoian george-bogdan: papa bun

stoian george-bogdan: J

Moni Stanila: pizdeţ

Moni Stanila: :p

stoian george-bogdan: misto, sukar, smecher, tare, super etc.

Moni Stanila: eminescu

stoian george-bogdan: un poet bun pentru vremea lui

Moni Stanila: hose pablo

stoian george-bogdan: un catzelush cu par balai

Moni Stanila: :D

Moni Stanila: tiuk!

stoian george-bogdan: o revista misto in care am publicat cele mai obscene texte pe care le-am scris in liceu

Moni Stanila: curaj

stoian george-bogdan: al doilea nume al meu

Moni Stanila: =))

Moni Stanila: vlad iovita

stoian george-bogdan: nu-l cunosc

Moni Stanila: bucuresteni

stoian george-bogdan: prosti, da' multi

Moni Stanila: basarabeni

stoian george-bogdan: romani de peste prut. baieti sufletisti, gagici frumoase

Moni Stanila: chisinau

stoian george-bogdan: un oras in care trebuie sa ma duc. am auzit ca e ieftina distractia acolo

stoian george-bogdan: J

Moni Stanila: (si la chisinau merita. se fac bătăi gratis pe strada )

Moni Stanila: timisoara

stoian george-bogdan: oras care-mi provoaca amintiri frumoase. imi plac banatencele, au ceva care le distinge de restul muritoarelor

Moni Stanila: comanesti

stoian george-bogdan: orasul in care am crescut, dar in care n-as mai sta nicio secunda daca n-ar fi ai mei acolo

Moni Stanila: douamiism

stoian george-bogdan: o prostie

Moni Stanila: optzecism

stoian george-bogdan: alta prostie

stoian george-bogdan: :D

Moni Stanila: :D

Moni Stanila: muşina

stoian george-bogdan: unul dintre poetii mei preferati. budilla express e un mare poem.

Moni Stanila: foarta

stoian george-bogdan: am fost pe la foarta odata cu un grup de poeti si am baut un whisky bun in sunetul clapelor apasate de domnia sa. canta bine

Moni Stanila: crudu

stoian george-bogdan: il cunosc, dar n-am citit nimic

Moni Stanila: poet basarabean

stoian george-bogdan: ruslan carta

stoian george-bogdan: are un poem, metalopoemul soldatului, care imi place mult

stoian george-bogdan: si-mi mai place si vakulovski

Moni Stanila: care din ei?

stoian george-bogdan: mihai

Moni Stanila: chipurile

stoian george-bogdan: chipurile este o carte pe care toata lumea trebuie s-o citeasca mai devreme sau mai tarziu. cu alte cuvinte, nu-i chip sa nu citesti chipurile. daca ai citit chipurile, poti muri linistit

Moni Stanila: (deci eu pot muri linistita)

stoian george-bogdan: :D

Moni Stanila: sgb

stoian george-bogdan: in cartile lui sgb, sgb e personajul narator. in lume, sgb e acronimul meu... un brand, ce sa mai

Moni Stanila:  asa. multam fain


 

Andreea Toma

Citesc „Revista la PLIC”, deci sunt SEXI

Iată că s-a terminat primăvara, dar evenimentele culturale continuă să înflorească pe ambele maluri ale Prutului. Oamenii de cultură sfidează criza. Ei scriu, publică, organizează evenimente incitante, încearcă să reziste şi chiar să performeze. Răzvan Ţupa, spre exemplu, a poposit la Chişinău, unde, împreună cu un grup de tineri poeţi, a explorat străzile oraşului într-un proiect inedit de cartografiere poetică − ChişinEU. Mai apoi, Vasile Ernu ne-a adus în atenţie un festival nou, Zilele Literaturii Române la Chişinău, menit să înlăture vechile tabuuri care postulau existenţa unui decalaj cultural între estul şi vestul românesc – festivalul fiind transmis şi online şi generând păreri pozitive. În Bucureşti, pe de altă parte, scena artelor performative s-a îmbogăţit cu un spectacol-document, „Capete Înfierbântate”, ce se încadrează în seria deja consacrată a artei terapeutice de recuperare a memoriei, Miruna Vlada a iniţiat un nou târg de carte, dedicat exclusiv poeziei, la care a fost invitată şi „Revista la PLIC”, iar Un Cristian s-a remarcat prin organizarea Târgului Alternativ de Carte, eveniment care face parte din programul “Literatura română scrie pe mine” şi reuneşte, într-un format nou, ofertant şi dinamic, autori care performează live alături de autori înregistraţi pe materiale audio-video. Noi am încercat să fim peste tot şi de această dată, să îţi aducem în atenţie ţie, cititorule, tot ce e mai nou şi interesant în materie de film, artă contemporană şi literatură. Am ieşit la terase virtuale cu tineri poeţi pentru a ţi-i prezenta, am încercat să aflăm păreri despre mult-dezbătuta şi puţin-aplicata lege a lustraţiei, am ajuns până şi în penitenciare pentru a discuta despre reabilitarea prin artă şi, peste toate acestea, în plina criză ce ne-a invadat televizoarele şi discuţiile cotidiene, am încercat să lămurim care e rolul banilor în literatură şi artă. Apoi, ne-am jucat, am asamblat şi iată ce a ieşit. Toate acestea au fost făcute pentru ca tu să ne citeşti şi să fii sexi, cum spune o campanie ce pare a prinde tot mai mult avânt pe grupurile sociale. Îţi oferim, aşadar, plăcerea cititului, o nouă expoziţie nonconformistă şi un DVD bonus la PLIC.

Cristina Ispas

Generaţia MMM

 Noua poezie basarabeană

Editura Institutului Cultural Român, 2009, 163 p.

 

Rolul unei antologii nu poate fi decât fie prospectiv, propunerea unui nou tablou, de poetici în cazul de faţă, care se doreşte a fi impus, fie retrospectiv, reconfigurarea tabloului deja asimilat. În cazul primei variante, avem de a face cu antologii de grup sau de generaţie, ambele cu statut de guerilă literară şi bine centrate în jurul unui nucleu tematic sau paradigmatic. Revenind la antologiile retrospective, misiunea lor este apropiată mai mult de cea a istoriilor literare, fiind vorba de o revizuire, de propunerea de mutaţii în vechile ierarhii şi de impunerea unui nou bilanţ axiologic, momentul lor de apariţie fiind de obicei dat de asemenea contexte istorice care ele înseşi au suferit schimbări semnificative. Ambele tipuri presupun însă, în grade diferite, o demonstraţie polemică a unor opţiuni estetice, ceea ce face ca antologia ca specie să fie prin excelenţă provocatoare. Primul tip operează aproape exclusiv în sincronie, în timp ce al doilea operează în diacronie.

În literatura română au apărut numeroase antologii de poezie după 1990, cărora li se adaugă Intrarea în casă. Antologia poeziei româneşti din Iugoslavia (ediţie alcătuită de Simeon Lăzăreanu şi Octavian Păun, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995) şi Portret de grup. O altă imagine a poeziei basarabene (selecţie şi prefaţă de Eugen Lungu, Editura Arc, 1995). Cea de-a doua, luându-şi ca model Antologia poeziei generaţiei’80 (selecţie şi prefaţă de Alexandru Muşina, Editura Vlasie, 1993), recuperează o generaţie ʼ80 a poeţilor basarabeni, care are multe trăsături în comun cu congenerii din România. În cazul antologiei de faţă, situaţia se complică însă puţin comparativ cu tipurile clasice. În timp ce antologia lui Eugen Lungu arăta că o generaţie postmodernistă exista şi în Republica Moldova, fiind vorba de autori basarabeni, în cazul Noii poezii basarabene departajarea se face în primul rând de generaţia precedentă, cea din antologia lui Lungu, în timp ce poeţii selectaţi nu mai constituie un tablou paralel celui mai recent val de poeţi din România, generaţia 2000.

Dumitru Crudu este semnatar împreună cu Marius Ianuş al Manifestului fracturist, sub steagul căruia s-au lansat vârfurile generaţiei 2000, în timp ce Ştefan Baştovoi şi fraţii Mihai şi Alexandru Vakulovski, au făcut şi ei parte de la început din mişcarea primilor douămiişti. De altfel, Iulian Fruntaşu, Dumitru Crudu, Mihai Vakulovski şi Alexandru Vakulovski sunt incluşi în prima antologie a douămiiştilor (selecţie şi prefaţă Marin Mincu, editura Pontica, 2004). În plus, chiar dacă majoritatea celor selectaţi să facă parte din Noua poezie basarabeană şi-au scos cărţi la editurile din Moldova, Arc sau Cartier în principal, Mihai Vakulovski, Dumitru Crudu, Alexandru Vakulovski, Diana Iepure etc. au publicat la edituri din România: Aula, Pontica, Vinea etc. Prin urmare nu avem totuşi de a face cu o mişcare colaterală, cum mai mult sau mai puţin adecvat a fost considerată cea a optzeciştilor moldoveni, sau cu una paralelă, ci cu una mult mai complex articulată.

Urmând celebrul model al lui Mircea Cărtărescu, care a scris Postmodernismul românesc fără Mircea Cărtărescu, selecţionerul Dumitru Crudu s-a omis pe sine din antologie, deşi ar fi fost mai util celor cărora le este destinată antologia şi care nu sunt chiar atât de familiarizaţi cu fenomenul poetic românesc de pe ambele părţi ale Prutului. Lui Dumitru Crudu trebuie să i se fi părut nepotrivit din punct de vedere deontologic să se includă pe sine pe această listă a poeţilor moldoveni reprezentativi din ultimul deceniu şi jumătate, deşi l-ar fi putut lua ca model pe Alexandru Muşina, care nu s-a auto-expulzat din Antologia poeziei generaţiei ’80. Dacă în cazul lui Cărtărescu gestul are logică, pentru că, odată incluzându-se, autorul ar fi trebuit să îşi şi comenteze propriile texte, să le includă într-o grilă, Dumitru Crudu n-ar fi făcut decât să îşi selecteze câteva poeme. În fine, absenţa este regretabilă.

În ceea ce priveşte selecţia propriu-zisă, este vorba de 24 de autori, a căror ordine de intrare pare să fie rezultatul unui criteriu mixt, care ţine de anii de naştere, dar nu strict, de momentul debutului şi de valoarea operei. Un alt criteriu, de data aceasta necesar, este cel valoric, axiologic, de care, dincolo de subiectivitatea implicită a selecţionerului, nu se poate dispensa nicio selecţie, în vederea unei antologii. Şi totuşi, poeţii propuşi sunt destul de inegali ca valoare, alături de poeţi excelenţi, precum Iulian Fruntaşu, Ştefan Baştovoi, Mihai Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Diana Iepure, Andrei Gamarţ, şi de câţiva poeţi buni precum Steliana Grama, Aurelia Borzin, Corina Ajder, Daria Vlas, şi ar mai fi poate de menţionat unul sau doi mai interesanţi, sunt şi câţiva care nu spun chiar mare lucru. Dumitru Crudu pare să supraliciteze puţin în prefaţă când vorbeşte de câteva promoţii de poeţi şi mai multe direcţii literare. Câteva promoţii parcă e prea mult spus, în primul rând pentru că diferenţa valorică dintre cei lansaţi în ultimii ani ai ultimului deceniu al secolului trecut, prefaţatorul fixând anul naşterii noii poezii basarabene prin 1996-1997, şi ceilalţi este destul de vizibilă, chiar dacă a mai apărut câte un poet foarte bun şi mai târziu. E vorba mai degrabă de nişte grupări, pe care le şi precizează Dumitru Crudu, cum ar fi cea din jurul revistei Clipa siderală, sau cealaltă, Human Zone. În ceea ce priveşte zona de acţiune a acestei poezii, prefaţatorul vorbeşte de o poezie a revoltei sociale şi politice, referindu-se la poezia directă, implicată în imediat, biografistă, autenticistă, pe lângă care remarcă şi, punând totul în paralel cu etapele istorice parcurse, o poezie cu accente existenţialiste sau chiar metafizice, diagnostic de altfel adecvat.

În concluzie, lăsând la o parte imperfecţiunile inerente, antologia lui Dumitru Crudu nu poate fi decât binevenită, având toate şansele să devină de referinţă.