Mihail VAKULOVSKI

 

Ochiul care se uită la Big Ben

21 – 25 aprilie, Londra

 

deşi ne-am luat bilete la avionul spre Londra cu juma de an înainte, natura – prin vulcanul islandez – ne-a mai demonstrat o dată că omul e mic-mic-mic, pitic, aşa cum se vede din avion, şi cenuşa vulcanică a paralizat transportul aerian. exact pînă pe 21 n-a zburat nimic spre Londra, toată noaptea de 20 aprilie am ars-o pe net şi am tot citit cum vine în Europa al doilea nor de cenuşă, exact prin Marea Britanie, şi am tot sunat la aeroport, de unde nu răspundea nimeni-nimenea, - deşi ziua ne-au spus să sunăm după 23,00, - ba a răspuns cineva de la „medic veterinar” şi a închis imediat.

în fine, am vorbit cu nashu’ să ne „repadă” pînă la aeroport şi am pornit în trombă spre Bucureşti-capitala-ţării-eşti. bine că ne-am luat o marjă mare de eroare, că nashu’ şi-a băgat picioarele şi n-a răspuns nici la telefon (să fi adunat vreo 51 de apeluri), nici la uşă, nici la mobilul nashei. călătoria n-a început chiar promiţător, dar a intrat în normal imediat după ce a depins totul doar de noi. de la B cursele spre Londra fuseseră anulate,
iar cînd am ajuns la Budapesta am aflat acelaşi lucru, doar avionul nostru nu era „canceled”, ci „în aşteptare”. după vreo 4 ore cu „Acid House” am intrat în primul avion cîştigător – al nost’, restul fiind anulate în continuare! chiar pe aeroport am aflat ce scumpă e Londra sau cît de săraci sîntem noi, dar totuşi nicăieri altundeva nu mi s-a părut atît de scump transportul, de exemplu, „nicăiurea”, 12 £ de la aeroport pînă la Victoria, de acolo ne-am luat abonament pentru o săptămînă, 35 Euro, altfel ne ruinam dacă plăteam bilete zi de zi – 12+12 + 35 + 35 + 12 + 12... doar transportul...
dar am ajuns exact de ziua verişoară-mii şi asta a fost un super cadou pentru mine, de mic fiind foarte bun prieten cu Rodica, cu care chiar m-am înţeles ca cu o soră adevărată. a doua zi, ziua de naştre a lui Lenin, am ieşit dimineaţa din casă şi ne-am întors la 21-22, aşa cum s-a întîmplat şi-n restul zilelor, noaptea mai stînd de vorbă la un pahar de vin de-al socrilor Rodicăi,
un vin viu, după modelul apă vie, a mers perfect în mini-concediul londonez. În prima zi ne-am plimbat de la statia London Bridge la Soutwark Cathedral, din centrul cu Tower Bridge & Turnul Londrei & Monument - Royal Exchange - Bank of England – Guildhall-ul cu bustul lui Shakespeare - Catedrala Sf. Paul - The Temple - Royal Courts of Justice – Universitatea - Trafalgar Square (cu National Gallery şi Coloana lui Nelson) - Whitehall Street - Cleopatra’s Needle pînă la Palatul Parlamentului cu Turnul cu Big Ben-ul,
clopotul de 14 tone care dă ora exactă, Abaţia Westminster... Ne-am întors zi de zi la Big Ben, nu pentru Ochiul Londrei, ci pentru biserica în care-s înmormîntaţi Newton, Dickens, Darwin, Shakespeare, Chaucer, Ben Jonson, Haendel, dar tot n-am reuşit să intrăm. A doua zi de plimbări prin Londra a fost una mai culturală, firesc, de ziua lui Shakespeare. K a trebuit să-şi ia altă pereche de încălţăminte, apoi ne-am dus la Globe Theatre (Shakespeare’s Globe) şi Tate Modern. Globul lui Shakespeare nu se putea vizita, pentru că englezii îl sărbătoreau cu piese de teatru, iar în Tate Modern ne-am tot holbat la arta din jur, intrarea e liberă, frate, în afară de expoziţia lui Gorky; dacă ajungi la Londra nu rata în nici un caz Tate Modern şi British Museum, ambele fără taxă de intrare. Ne-am mai plimbat pe la The Golden Hinde, Clink Prison, Oxford Street, Hide Park-ul cu Arcul de Marmură din capătul străzii Oxford, cea plina de lume şi magazine; magazinul Primark care umple Londra de pungi Primark, Wellington Arch, Royal Mews, Queen’s Gallery, Palatul Buckingham şi Queen Victoria Memorial, St. James’s Park, Horse Guards, Government Offices, St. Margaret’s Church (în curte cu Westminster Abbey), Jewel Tower şi altele, pe jos, la pas...
Am lăsat ultima zi pentru British Museum şi a fost o idee inspirată. Băieţii au adunat istoria lumii într-un singur local, dar se revanşează zi de zi pentru cucerirea asta istorico-artistică: nu e taxă de intrare şi poţi să te minunezi toată ziua doar între pereţii Muzeului Britanic. Ne-am întîlnit şi cu Statuia lui Nelson Mandela, dar şi cu artişti stradali de toate naţiile şi felurile, de la circari la comedianţi, apoi ne-am continuat drumul pe la Jubilee Gardens, London Eye, London Aquarium, Royal Festival Hall, iar Parlament, Big Ben şi Westminster Abbey, Sicilian Avenue, Cartierul Greenwich cu Universitatea Greenwich şi cu Naţional Maritime Museum şi tot aşa... şi acum mă mai dor un pic picioarele... Londra e un oraş numa’ bun pentru plimbare. La prima vedere oamenii sînt amabili şi binevoitori, se opresc să te ajute fără să-i întrebi, n-a plouat deloc şi mi-au rămas pe retină florile roz de cireş şi luna, plină de personalitate toată ziua, nu doar noaptea, de-asupra oraşului curat, scump, sobru, verde şi înflorat, divers şi imens.