Cenaclul Pavel Dan are o vechime de 52 de ani. Nu îmi vine acum în minte nici un scriitor timişorean – sau ex-timişorean – care să nu fi fost paveldanist.

Probabil că pînă acum optzeciştii s-au remarcat cel mai bine: M. Bîrsilă, A. Derlea, I. Monoran, E. Bunaru – care conduce şi astăzi întîlnirile noastre şi care ne-a ajutat pe fiecare în parte şi pe toţi în grup să ieşim la “hîrtie”, D. Vighi şi ceilalţi.

În momentul de faţă cenaclul numără peste 15 membri activi. Plus vreo 15 care vin mai rar. Dintre care vreo 10 “veterani”. (Să zicem 5-5, de dragul simetriei – adică vin des sau rar). Alexandru Potcoavă, Marian Oprea, Alexandru Colţan, Ariana Perhald, Dafina David, subsemnata etc.  

Cred că şi în formula actuală “Pavel Dan-ul” e unul din cenaclurile de rezistenţă din ţară. Sigur, nu am în vedere aici cenaclurile care de la o şedinţă la alta aduc invitaţi. Adică dacă unii tineri au fost asociaţi cu cenaclul “Euridice”, nu putem să nu recunoaştem formula diferită a acestuia. Sau nu o să spunem că cineva e “blecherian” fiindcă a citit la Komartin.

Grupajul de faţă îi cuprinde pe unii dintre cei mai tineri paveldanişti, începînd cu Nicoleta Papp, care la doar cei 16 ani surprinde prin poeziile sale, pînă la Beatrice Serediuc – ce îmi pare a fi senioara grupului prezentat.

Ioana Duţă, Ana Puşcaşu şi Octavia Sandu, colege la Litere şi la cenaclu, cu formule diferite de scris, se remarcă diferit. Dacă Ioana încearcă să îşi adîncească stilul propriu, iar Octavia Sandu se recompune de la un an la altul pe formule noi, Ana Puşcaşu vine cu un scris deja matur şi o tehnică stăpînită, ceea ce putem observa şi în poeziile Elianei Popeţi – poate cele mai voit anticalofile ale grupajului. Eliana lucrează şi la un roman despre poliţistul corupt şi ratat, scris conservator, clasicist, în care miza e nu pe tehnică, ci pe subiect.

Aleksandar Stoicovici şi Marius Aldea – intraţi mai recent în cenaclu – au avantajul unui drum bătătorit cu ani înainte de întîlnirea cu Pavel Dan. Manuscrise în lucru şi cărţi deja publicate.

La proză, în afară de Octavia Sandu, care – alături de Eliana – pare să ocupe toate spaţiile de referinţă, îi avem pe Alex Condrache şi Bogdan Cazacu, ambii studenţi, dar cu căutări diferite. Dacă Bogdan, student la Litere, e preocupat mai mult de stil şi construcţie, Alex, ca unul de la Filosofie, e chinuit de marile crize şi aporii ale lumii în care încearcă să supravieţuiască prin ironie şi auto-ironie, creionînd portretele din jur cu o tărie care îi desfiinţează personajele ca apariţii istorice. Sinteza între cei doi, îmi pare mie, se observă la Beatrice Serediuc, care tocmai “scapă” de un master de Creative Writing.

 

Sunt Moni Stănilă (referent literar la Cenaclul Pavel Dan) şi vă salut :P