Beatrice SEREDIUC

Buba

 

Andrei locuieşte împreună cu părinţii într-o garsonieră minusculă de la periferia oraşului, unde încep fabricile.  

Are colţul lui, lângă pat, de unde priveşte celelalte blocuri pe fereastră. Dup-amiaza, până la ora cinci, când e singur, stă pup cu genunchii lipiţi de tăblia patului şi se leagănă încet înainte şi înapoi, până când fruntea îi loveşte peretele. Uneori, grăbeşte ritmul prea tare şi alunecă într-un fel de somn fără vise, plăcut (despre care mama spune că se cheamă leşin) şi când se trezeşte, îl doare capul mai tare decât în alte zile.

Are două maşinuţe, una verde de pe care s-a dus vopseaua aproape de tot (nu-i nimic, el ştie că a fost verde, ca ochii bunicii care s-a dus în cer) şi una nouă de poliţie, lucioasă, în care se vede şi un pasager mic, pe locul din faţă. Andrei se gândeşte deseori cum ar putea să se facă şi el mic, mic de tot, să intre în maşina de poliţie şi să se ducă în cer. Singurul lucru care nu e bun în cer, e că sunt îngeri (mama spune) şi lui Andrei nu-i plac oamenii (chiar dacă după spusele ei nu sunt chiar oameni, sunt ca nişte oameni, dar mai buni, cu aripi). Oamenii sunt buni numai când nu sunt beţi.

Azi mama ia salariul; adică aduce pâine, cartofi, puţină carne poate, alcool şi ţigări - un cartuş întreg. O să fie mult fum în casă şi puţină veselie înainte de “discuţii” cu tata. Discuţiile se prelungesc mult în noapte - mai ales când e vremea salariului - şi nu de puţine ori ochiul mamei e umflat a doua zi, căci tata are o dreaptă puternică, e gardian public şi apără patria de oamenii răi.

Uneori, mama sângerează şi pe ochi şi pe gură, arată ca păpuşa stricată a lui Ami, căreia i-a scos Andrei ochii cu o şurubelniţă lungă. Apoi i-a smuls părul şi Ami a plâns ca o fată (Andrei ştie de la tata că fetele plâng şi vorbesc mult şi-i obosesc pe băieţi).

Mama a ajuns de la serviciu, a zâmbit larg cu cei trei dinţi gălbui şi groşi, a lăsat o plasă mare de cartofi lângă uşă, l-a pupat zgomotos şi apăsat pe obraz şi şi-a aprins o ţigară. Apoi a dat drumul la “melodia ei” (la tata nu-i place şi până vine el, are s-o asculte de câteva ori). “Sunt bomba bombelor, bosul boşilor, capul Mafiei, cu mine să nu te iei…” Mama fredonează, plânge şi bea vodkă dintr-un pahar ciobit, fumează Monte Carlo cumpărat din piaţă (Andrei ştie, tata îl trimite deseori în piaţă la tanti Mărie după ţigări) şi se gândeşte precis la Italia; vrea să plece şi să lucreze acolo, unde poate câştiga şi o mie de euro în câteva luni. Mai târziu, are să ajungă şi tata acasă, are să bea şi el nişte vodkă, are să fumeze multe ţigări până când casa va fi plină de fum, ochii o să i se înroşească şi o să-i spună mamei de Romeo, bărbatul cu care ea l-a înşelat când a fost plecată prima oara în Italia. Ea o să plângă şi o să nege tot, apoi o să-i reamintească lui tata că ea pe Andrei l-a vrut şi nu a făcut chiuretaj (un fel de iadul copiilor, cu bucăţi de mâini şi de picioare din nou-născuţi morţi) şi putea să o facă, tata o să strige de câteva ori “taci” şi o să o numească “curvă” şi dacă nu e prea obosit de la lucru - unde e foarte greu - are să o caftească bine, îndeajuns să o liniştească pentru câteva zile. Astă-seară Andrei va trebui să fie iarăşi de faţă când se vor întâmpla toate astea căci afară plouă şi Manu, singurul copil cu care se joacă de la bloc, e bolnav; Andrei nu mai are voie de unul singur afară de când a dat-o pe Ami cu capul de bordură şi orele trec greu când au loc discuţiile între mama şi tata.

Marţi, Andrei a jucat fotbal în curtea şcolii şi şi-a julit genunchiul. Buba s-a întărit şi Andrei o decojeşte atent de stratul aspru şi rotund, descoperind sângele, în timp ce tata o chestionează răstit pe mama despre salariu, ţigări şi cartofi. Sub pretextul numărului doi, Andrei poate să rămână cam o oră în baie (în timp ce discuţiile devin strigăte, pe fond muzical), unde stă pe faianţa rece şi se leagănă cu ochii închişi, lovindu-şi fruntea de perete şi gândindu-se la îngheţata de la mall, maşinuţe colorate, computer, o cameră numai a lui şi la cum ar cumpăra toate astea cu o mie de euro.