MANIFEST

Bulgărele de zăpadă
un cristian

Prima ediţie a Târgului Alternativ de Carte depăşeşte graniţa unul târg tradiţional.
Două sunt punctele de pornire: inovaţia în ideea de promovare literară şi aplicarea unui tip diferit de eveniment, low budget.

Altfel, ştiţi povestea. Se fac cărţi pentru târguri.
Autori şi editori se luptă cu rezistenţa fizică personală pentru a ieşi pe ultima sută a unui târg. De ce să ne complicăm atât? De dragul cititorilor? De ce să nu inversăm puţin situaţia? Să facem şi târguri pentru autori. În fapt, dacă veţi citi cu atenţie titulatura, TAC e mai mult o perspectivă ludică asupra gravităţii "târguielii" pe care halele imense ale târgurilor clasice ne-o propun. Nu e o ironie, fireşte. N-ar avea de ce. Târgurile de carte, construite cu migala şi dăruirea cu care se fac oamenii de zăpadă, sunt tot ce a putut genera mai profitabil până azi industria cărţii româneşti. Şi nici nu poate face concurenţă acestui tip de comercializare, pentru multe edituri singurul care le asigură vizibilitatea. E mare nevoie de Târgurile de Carte, de cantitatea imensă de titluri şi de sarabanda lansărilor pe care o astfel de maşinărie o generează. Dar, aproape sigur, e nevoie şi de formule alternative, neconcurenţiale ca vânzări, cât la nivel de (re)prezentare pentru un autor sau pentru un titlu.

TAC este o astfel de structură mobilă. Poate genera (la scară mică) standuri şi evenimente de tip Târg de Carte, dar poate ajunge foarte uşor în formula de salon. Pentru că, înainte de toate, de vânzări şi de public, autorul şi cartea merită expunere şi valorizare nu doar într-un flux. Tocmai de aceea lansăm această ediţie pe principiul bulgărelui de zăpadă. E loc pentru toţi şi, mai ales, e nevoie de introducerea unor elemente suplimentare de promovare. În acelaşi timp, se impune selecţia şi reprezentativitatea. TAC nu funcţionează pe egalitatea de şansă a vânzărilor, ci pe un criteriu mult mai puţin pragmatic, al viziunii.


Plecând de la aceste principii, formatul propus, dincolo de cel puţin trei concepte pe care va încerca să le impună, se adresează în primul rând autorilor şi pune o carte în centrul atenţiei. Nu o tarabă, nu o piaţă. Nişte autori, câteva edituri şi o carte. Rând pe rând, titlu cu titlu, editură cu editură, ceea ce ne dorim să dureze. Printr-o avalanşă de cărţi bune, fără chiote, chefuri şi lăutari. Istoria editorială, personajele care activează în zona literară şi scriitorii devin personajele acestui pariu. Nu ştiu cât va fi de câştigător, de aprobat, aplaudat sau vizibil la nivelul colectiv (nici nu e un scop în sine). Ştiu doar că porneşte dintr-un spaţiu simbolic, de pe Calea Victoriei nr. 115, Sediul Uniunii Scriitorilor din România, şi poate ajunge oriunde, cu singura condiţie să nu amestece lucrurile, oamenii şi valorile.

Dacă s-au făcut cărţi pentru târguri, declaraţia mea de admiraţie e următoarea: se poate face un târg (şi)pentru o carte.

Pentru că "Literatura română scrie pe mine".