„Iubirea e pe 14 februarie”

Antologie de Andrei Ruse

Ed. Vinea, Bucureşti, 2010

 

Diana Iepure

de făcut frumoasă


mama era tânără şi foarte frumoasă
şi tata îi cumpăra farduri, multe farduri
rujuri, pudre, umbre, rimeluri
îi plăcea să îi vopsească ochii
îi răsucea genele cu o periuţă
mama clipea des, des
şi tata ţipa să nu închidă ochii
să-i ţină deschişi
ea nu putea şi clipea iar
urmăream fascinată spectacolul
si cum se îndepărtau
spre poartă
mama mergea legănându-se
pe tocuri
adunam fardurile împrăştiate într-o cutie de pantofi
pe care scrisesem odată
cu litere mari de tipar
de făcut frumoasă
doar parfum nu aveam în cutia aceea
tata zicea că parfumurile au miros de femeie străină

 

 

 

  Mihail Vakulovski

c      a      r

                                        m      i      n      e 

     
     

tu: „cine şi-ar fi putut închipui?” cine

şi-ar fi putut imagina, dragoste,

că vom ajunge, tu şi cu mine,

să nu ne putem dezlipi unul de altul

“nici mîine, nici poimîine, nici…”

îţi povesteam despre bunică-mea

care ţinea atît de tare la mine

şi cînd s-a născut ăla micu’…

tu: “Mihai, cine te cunoaşte n-a

re cum să nu ţină la tine”

nu-ţi place să mă uit la tine-

n-tr-un ochi

nu-ţi place să te muşc de obraz

da mie da

cine s-ar fi putut gîndi iubire a mea că tu

“domnişoara avocat” şi cu “dom redactor”

să nu ne putem dezlipi

unul de altul

şi să avem atîta grijă

să nu scîrţîie patul