Iulian Tănase, “Adora”,

Ed. Art, 2009

 

 

Redactor: Laura Albulescu
Coperta: Dan Stanciu
Design interior și DTP: Robert Antonescu

 

 

Poemul întunericului și-al sîngelui


Am făcut dragoste cu tine într-un întuneric adînc
mai adînc decît toată lumina pe care am înghiţit-o așteptîndu-te
mai adînc decît ochii întunericului în care înoată ochii luminii
Am făcut dragoste cu tine și îmi venea să urlu
să urlu pînă se face cărare în întunericul acela vîscos
să urlu scoţînd cuţite din plămînii mei care te respirau
și cuţitele să răpună întunericul în care făceam dragoste cu tine
Am făcut dragoste cu tine dar am lăsat întunericul în viaţă

 

Sîngele meu știa drumul către tine

 

 

 Poemul tigrului nocturn


Ca un tigru în cușcă adulmecînd sîngele nopţii
el așteaptă întunericul gata de-mbarcare
Şi întunericul acostează la mal la ora stabilită
e ora stabilită prin tragere la sorţi
cînd cortinele gemene cad fără zgomot
și femeile se prăbușesc în uterele unor rochii materne
E ora cînd ca un tigru adulmecînd sîngele înstelat al nopţii
el pornește în căutarea unui nasture cu ochi de foc
El noaptea e mereu c-un pas în faţa lumii
dar ea este acolo de mult timp și îl așteaptă

 

 

Poemul păianjenului din copilărie


Am văzut miezul nopţii cum se
transformă în altceva și dă în clocot
ochii mei erau două furci care urcau lîna de aur a nopţii
într-un pod înalt și adînc adînc și înalt
un pod adînc și înalt căptușit cu iarba uscată a întunericului

 

Am văzut noaptea cu ochii celui care
se agaţă cu privirea de un păianjen îl știam de mult
era un păianjen cam de-o vîrstă cu mine și era miezul nopţii
ochii mei parcă înnebuniseră aruncau cu pietre transparente
înspre acel păianjen pe care în ajun îl tocmisem
să îmi vîndă vreo cinci metri de pînză La
ce îţi trebuie atîta m-a întrebat Îmi trebuie i-am zis
vreau să îmi fac o barcă o cămașă niște șosete mai deosebite
o husă de bicicletă o vestă antiglonț
aș mai vrea și două pleoape noi uite
astelalte s-au cam tocit de atîta umblat încolo și-ncoace
nici nu știi cînd te lasă baltă trebuie să fii pregătit
plus o pălărie de soare din pînza ta de păianjen profesionist
vezi bine e din ce în ce mai soare pe planeta asta
uneori și noaptea Bine îţi fac îmi zicea păianjenul
dar ai grijă dacă întreabă cineva de unde ai pînza
să nu zici că de la mine am obosit și eu
nu mai lucrez la comandă decît pentru prieteni

Am văzut noaptea cu alţi ochi în acea noapte
stelele erau niște nasturi de lumină
cusuţi pe cer de iubita mea