Interviu cu Gheorghe ZAMFIR

realizat de Mihail Vakulovski

 

 

- Domnule Gheorghe ZAMFIR, acum, cînd sînteţi cunoscut în toată lumea, vă mai amintiţi cum aţi început să cîntaţi? Care a fost primul instrument la care vă plăcea să cîntaţi?

- Prima mea pasiune a fost acordeonul, la care am început să cînt de la vîrsta de 9 ani. Am o colecţie de acordeoane la care cînt şi astăzi pentru a-mi astîmpăra ofurile. Chiar zilele trecute am înregistrat la Radio Bucureşti un disc cu voce şi acompaniament de acordeon.

 

- Cum aţi ajuns la nai, instrumentul pe care l-aţi adus în atenţia lumii muzicale internaţionale şi pe care – trebuie să recunoaştem cu plăcere  – l-aţi revoluţionat, din toate punctele de vedere?

- La vîrsta de 14 ani m-am dus la Bucureşti să învăţ acordeonul. Clasa se desfiinţase. Şi juriul format din 15-20 de profesori. Fănică Luca mi-a făcut semn să mă apropii de el. „De unde eşti”? – m-a întrebat. „Din Găeşti”. În Găeşti am cîntat ani şi ani cu taraful lui Lache. „Al cui eşti?” „Al lui Tudorică Băcanu”. „Aaaaa, îl cunosc, rămîi la nai”. „Nu îmi place acordeonul, - a zis, - încearcă naiul, măcar trei luni”. Am încercat şi după istorii uluitoare, după două renunţări am rămas definitiv la nai.

            După ani şi ani mi-am dar seama că nu eu am ales naiul, ci el m-a ales pe mine.

 

- Mai aveţi muzicieni în familie? Cine v-a îndreptat spre muzică?

- Nu am muzicieni în familie, nimeni nu a fost.

 

- Domnule Zamfir, cine v-a influenţat la începuturile carierei? Maestrul Gheorghe Zamfir are maeştri?

- Da, Fănică Luca, care m-a îndrumat şi iniţiat în tainele şi secretele celui mai uriaş dintre instrumentele muzicale. Fănică Luca rămîne şi va rămîne tot timpul în sufletul meu. A fost unul din cele mai mari fenomene ale sec. XX din muzica lăutărească. Cîntăreţ, chitarist, naist şi mai ales pedagog. El a salvat naiul de la dispariţie. L-am iubit ca pe un idol şi-l voi iubi mereu. De cîte ori îmi aduc aminte de el plîng.

 

- Aveţi concerte în toată lumea, în cele mai vestite săli posibile. Există concerte de care vă amintiţi mai des?

- Da, Opera din Sydney. Opera din San Francisco, Frankfurt, Domul din Hamburg (trei mii de oameni), Munchen (2800 locuri), Kenedy Center, Linz (3000 de locuri), Lincoln Center, Massey Hall (Toronto, 3000 oameni), Albert Hall (Londra, 8000 locuri), Ontario Place (Toronto, 8500 locuri, 9 ani la rînd), Olimpio (Paris, 3000 locuri), L’Eglise Madlen (Paris, 1500 locuri), Complexe D’Jardin Montreal - 3000 locuri), Vancouver (7 concerte consecutive – 3000 locuri).

 

- Unele dintre piesele dvs. au fost alese şi pentru coloana sonoră a unor filme celebre, ca Once upon a time in America, Karate Kid sau Kill Bill. Cum a fost experienţa asta cinematografică?

- Marii cineaşti şi compozitori de muzică de film m-au cooptat pentru aceste colaborări, precum: Ennio Morricone, Sergio Leone, Bill Conti, Yves Robert, Quentin Tarantino.

 

- Ce stiluri de muzică ascultaţi cu plăcere, acasă sau pe drum, între concerte?

- Numai baroc şi folclor - cît se poate de mult, pentru că este cea mai fabuloasă muzică de pe Terra. Vivaldi, Pergolesi, Cimarosa, J.P. Rameau. Simfonii şi concerte, Mozart, Beethoven, Faure, Debussy, Sibelius.

 

- Fiul dvs. face parte dintr-o formaţie rock din Canada. Cum vă pare muzica rock?

- ...

 

- Aveţi nenumărate premii, unele unice, fiind unicul artist european care a cîştigat 2 discuri de aur în SUA etc., etc. Ce înseamnă premiile pentru dvs. şi ce premiu v-ar mai putea bucura?

- Un singur premiu e suficient. Harul pe care mi l-a dat Dumnezeu; restul premiilor le poate obţine oricine. Am valize întregi de Decoraţiuni, Medalii şi Diplome. Şi la ce-mi folosesc?

 

- În afara muzicii ce vă mai place să faceţi? La ce carte de-a dvs. vă întoarceţi mai des?

- Sunt scriitor, poet cu trei volume editate, pictor cu trei expoziţii în ţară şi străinătate, estet şi eseist. Scriu o carte de aforisme şi am terminat o carte de basme pentru copii.

Compoziţia este o mare slăbiciune a mea. Am în proiect un ciclu dedicat naturii, Recviemul Român, Opera Dracula, concerte şi simfonii.

 

- Cînd vă place mai mult să scrieţi sau să pictaţi sau să compuneţi ori cîntaţi? E nevoie de-o anume stare pentru a alege una din artele care vă plac?

- Tot timpul îmi place să creez, în orice stare m-aş afla. Iubesc animalele necondiţionat, natura cu tot ce conţine ea, în afară de creaturile care (sacrifică) varsă sînge şi care trăiesc din sacrificiul altor creaturi. Visez la o pace şi o armonie eternă pe Terra, după care – între oameni cu Dumnezeu.

 

(30 ianuarie, 2010, Braşov)