Interviu cu Ada Milea

realizat de Mihail Vakulovski

 

- Ada, ai devenit populară datorită cîntecelor tale originale, deşi jucai şi teatru chiar de la începuturi, apoi ai avut turnee cu piesele teatrale imprimate şi pe albume. Acum la concertele tale ţi se cer şi fragmente din piese, şi cîntece. Tu cînd te simţi mai bine, cînd îţi interpretezi piesele sau cînd cînţi „Nasul”/„Apolodor”/„Quijote”?

- „Nasul” lui Gogol (după celebra nuvelă cu acelaşi nume) e despre un tip care se trezeşte într-o dimineaţă cu faţa netedă (adică... fără NAS).

Mă simt bine cînd se simte şi publicul bine, dar binele ăsta poate să conţină cîte-o lacrimă cîteodată.

 

- Ce înseamnă pentru un artist o apariţie editorială hîrtioasă, tu publicînd „Quijote” şi-n română, şi-n engleză?

- Nu ştiu... Au fost drăguţi cei de la Polirom că s-au gîndit la aşa ceva. Sper că nu le pare rău acum.

 

- Cînţi piesele tale şi-n engleză, le-ai tradus pentru publicul care nu ştie româna sau pentru ca „pînă-n Rio să ajungă”?

- Haha, totul a început cu dvd-ul Quijote. Unii ziceau să punem subtitrare şi m-am gîndit că nu ar avea nici un haz. Atunci am decis să-l refacem, fiind fideli situaţiei, nu cuvintelor (ca să respectăm frumuseţea englezei şi a românei în acelaşi timp). Unii spun că am reuşit. Bine că am găsit vorbitori de engleză inspiraţi!

 

- Noi, publicul „încă tînăr”, îţi cunoaştem foarte bine piesele, dar adolescenţii de acum vin la concertele tale? Am văzut că eşti atentă la public, cum ţi se par cei foarte tineri de acum?

- Cei mai tineri credeam că vin pentru Apolodor, dar am avut şi surpriza ca o fetiţa de 5 ani să-mi spună că ea asculta Apolodor cînd era mică, iar acum ştie Quijote. După ce-am păţit aşa ceva, cum să-ndrăznesc să mai trag vreo concluzie?!

 

- La Tiuk! avem o anchetă despre şocul copilăriei. Ce te-a şocat în copilărie?

- Cernobîlul. N-am înţeles de ce era periculos să ne jucăm afară pe vreme frumoasă şi ce înseamnă că te pot omorî nişte radiaţii.

 

- În afara scenei ce-ţi place să faci? Care-s hobby-urile tale?

- Un deştept zicea că „viaţa e o scenă”. Sper să nu ies în afara scenei prea curînd.

 

(8 martie 2010)