AnkeTiuk

10 întrebări nu prea literare pentru un scriitor:

 

Gabriela MÂNCU

 

- Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

- În copilărie îmi plăcea mult de-a v-ați ascunselea, pentru că reușeam mereu să-i fac pe ceilalți și nu mă puneam niciodată. În adolesceță baschetul.

 

- Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

- Sunt o norocoasă, pentru că primii mei prieteni au fost câțiva băieți de la bloc cu care sunt și astăzi foarte apropiați și tocmai pentru că nu ne vedem zi de zi, când ne intâlnim, ne punem în temă cu noutățile din viețile noastre.

 

- Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

- Sport preferat – înotul! La TV mă uit la fotbal când joacă România sau Steaua, dar n-aș vrea să joc fotbal. Asta mai lipsea!

 

- Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

-  Dacă se pun personaje din poezie, atunci n-aş fi niciodată „femeie de unică folosinţă” - am scris-o într-un text.. În un tip neutru, imperturbabil ascultă cum o tipă își povestește viața. Eu n-aș face așa ceva. Nici n-aș asculta ca el, nici nu mi-aș povesti viața ca ea.

 

- Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit(ă)?

- Pai… ceea ce fac, adică PR. Hobby-uri sunt șahul sau gătitul, dar nu cred că poți vorbi de o meserie hobby. În momentul în care devine meserie nu mai e hobby. Dar asta nu te oprește să-ți placă foarte mult! Sunt norocoși cei care își câștigă existența făcând ceea ce le place, iar eu sunt printre ei!

 

- Ce sentimente/stări te enervează?

- Ehh… multe… cel mai tare mă enervează să mă fixeze cineva cu privirea. Mă enervează Indulgența! Si mă enervează întrebarea asta!!

 

- O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

- Nu mă laud în fața fiică-mii niciodată! Cred că sistemul ei de valori trebuie să înceapă cu ea, nu cu mine.

Nu știu ce anume sau dacă l-a bucurat ceva din ce-am făcut pe taică-miu. Ştiu că s-a bucurat când am născut-o pe Sara.

 

- Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac(ă) şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

- În orice fac sufăr de exigență, îmi plac lucrurile profi, astfel, dacă aș fi cântăreață aș fi una bună care nu are cum sa fie săracă. Dar presupunând, prin absurd, ca să-ți răspund la întrebare, dacă e vorba doar de mine nu aș accepta compromisul, dar dacă ar fi să nu am ce să-i pun fiică-mii pe masă atunci aș face orice! Dar eu sunt fata deșteaptă și nu aș ajunge la acest „orice”!

Scriu ce simt, când simt, cum simt. Orice este în contradicție cu asta este inacceptabil ptr. mine.

 

- Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

- Premiile sunt unitatea de măsură a orgoliului – orgoliul meu e zgândărit de altele, nu de premii. Dar dacă juriul acelui concurs consideră că îl merit, ce aș putea face decât să-l accept? Dacă aș refuza ar fi teatral! În particular, aș vorbi cu persoana respectivă și i-aș spune că-l simpatizez și că mi se părea el mai potrivit pentru locul întâi și că pe viitor îi urez mai mult noroc.

 

- Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

- By default. Fără să mă iau prea în serios.