Ancheta Tiuk!

Şocul copilăriei


Ce te-a şocat cel mai tare în copilărie?

 

Mihai VIERU

 

Traumele din copilărie capătă valenţe diferite peste timp. Se cern, capătă umbre, capătă nuanţe. În general se merge spre o iertare printr-o înţelegere diferită ulterioară. Aşadar, ca în toate lucrurile putem identifica intensitatea respectivelor şocuri pe o scară de la 1 la 10. Există răul care nu poate fi uitat şi care ţi s-a făcut. Există răul pe care l-ai făcut şi nu l-ai uitat. Există răul care s-a uitat în ochii tăi şi se perpetuează prin tine oricît ai ţine piept. Etc. la fel cum există şi mai multe feluri de iertare citate de Steinhardt în Dăruind vei dobîndi. Cea mai stranie, dar logică în consecuenţa corespunderilor teologale: să ierţi pentru că cineva te-a făcut să îi greşeşti. Complexitatea manifestărilor dintre vinovăţie şi iertare reprezintă un curcubeu şi în valoarea fiecăruia dintre acte şi în intensitatea acestora.

Astfel urmînd ordinea firească a timpului colecţia se extinde după cum urmează:

Offensive dirty deeds taken personally:

  1. Curelele şi şuturile în fund sistematice de la tata (cu o duioasă nostalgie gravitînd în jurul situaţiei) şi chiar dacă prost încasate, cu siguranţă bine primite, vorba poetului Traian T. Coşovei. (grad 2). Aici intră şi gîndul meu destul de uimit cu o nuanţă de masochism, care proiecta mai degrabă cureaua roşie a mamei printre opţiunile preferate în loc de cea elastică de box cu catarame de fier a tatălui meu. Bilă albă: tata pentru duioşie, Traian T. pentru expresia frumoasă, bile negre: curelele şi primul impuls al tatălui meu.   
  2. Cît de mult putea vorbi tata fără să citească de pe vreo fiţuică şi atît de frumos şi logic (grad 1). Acelaşi gînd de admiraţie pentru tatăl meu, care ar fi trebuit să fie cel puţin un avocat de renume la cît de tare şi impecabil vorbea. Bilă albă: discursul tatălui meu, bilă neagră: volumul decibelilor.
  3. Nedreptatea miliţiei şi comportamentul groaznic al lucrătorilor (sic) de miliţie prevăzuţi cu burţi nesimţite. (grad 8). Aici intră gîndul ulterior în tristeţea lui Petre Pandrea vorbind de lipsa de perspectivă a poporului român în a ajunge la un grad de civilizaţie măcar apropiat de cel occidental, vorba bancului recent: cînd la un salon auto din Munchen nemţii privesc Dacia Duster şi exclamă înciudaţi: Românii ăştia ar face orice numai să nu-şi repare drumurile! Bilă albă: Petre Pandrea, Dacia Duster făcută de francezi (ca erată), bilă foarte neagră: ticăloşia funciară a sistemului opresiv.
  4. Conflictele cu etnia romă, deşi aveam şi prieteni de joacă printre ei, şi păruielile fără sfîrşit din adolescenţă. (grad 8). Aici bila albă: prietenul meu Mircea din Pantelimon şi frumoasa lui soţie care muncesc pe rupte pentru copilul lor cu probleme motorii, vecinul meu care dintr-o familie infracţională a ajuns un om de o integritate şi probitate morală indubitabilă, bilă incredibil de neagră: familia vecinului meu, nepăsarea sistemului.
  5. Mineriada (grad 10), bătăile de la Tg Mureş (grad 10). Aceste orori colosale post revoluţionare de o cumpliţenie ieşită din comun. Deja ştim toţi unde se duc bilele negre. Bile albe speciale: Ioana Cistelecan pentru voluntariatul sanitar de la Tg Mureş din zilele acelea (caz particular).