Interviu cu Berti BARBERA

realizat de Mihail VAKULOVSKI

 

 

- Berti, eşti prezentatorul şi sufletul festivalului de blues de la Sighişoara, care iată că a ajuns la a VI-a ediţie. Cum e să fii muzician şi să prezinţi un astfel de festival? Nu-ţi vine să sari pe scenă şi să intri în jocul notelor? Din cauza asta au apărut jam-sesion-urile de seară?

- Sunt o parte din sufletul acestui festival. Dacă nu eram contactat de Ioan Lazăr şi Relu Haţiegan, în 2004, pentru a consilia un eventual proiect de festival de blues, probabil că aş fi fost un simplu spectator. De obicei fac diferenţa clară între vocaţia mea de interpret şi celelalte activităţi adiacente. S-a întâmplat de multe ori să-mi doresc să urc pe scenă alături de artiştii care-mi plac. Am păţit-o si când nu eram prezentator, dar e foarte simplu să te gândeşti că nu ai ce căuta acolo şi stai liniştit, din respect pentru artiştii pe care-i prezinţi. Dacă ei mă invită, nu ezit nicio clipă. S-a întâmplat de multe ori, îmi aduc aminte cu plăcere. Jam-sessionurile au apărut ca o consecinţă firească, o reacţie la atmosfera de acolo, la faptul că artiştii şi spectatorii din afara Sighişoarei sunt cazaţi în acelaşi hotel. În mod normal, după concert cobori în cramă şi dai de oameni care se simt bine. Din acel moment totul intră în normalitate. Trebuie, totuşi, să fii acolo ca să înţelegi ce înseamnă atmosfera acestui festival.

 

- Care e diferenţa dintre a prezenta o emisiune TV şi a conduce de pe scenă un festival? Cînd te simţi mai bine?

- Mă simt bine de fiecare dată când mi se acordă încredere şi pot transmite o informaţie bună oamenilor. Ceva care să-i scoată din cotidian sau care să le aducă ceea ce-şi doresc. O emisiune TV necesită poate mai multe pregătiri şi o echipă mai numeroasă. De obicei, la un festival ai o echipă, dar calitatea mesajului depinde numai de tine. E ca şi diferenţa între cinema şi teatru. În ambele situaţii trebuie să ai o noţiune foarte clară a timpului şi capacitatea de a înţelege şi de a conecta toţi participanţii la eveniment. Eu mă simt bine pentru că nu-mi pregătesc texte, verific doar informaţiile importante. Pe urmă e distractiv, că nu întotdeauna îmi vin cuvintele potrivite. Dar nici n-aş putea să citesc, precum politicienii.

 

- Cum alegeţi muzicienii pentru festival? De ce festivalul pare tot mai închis pentru muzicienii români, la această ediţie, de exemplu, doar Raul Kusak reprezintă România?

- Înseamnă că în acest an doar Raul Kusak este pregătit să ne ofere ceva nou, diferit faţă de anii trecuţi. Indiferent de popularitatea sau valoarea unui artist, ne dorim să oferim ceva ce nu se găseşte în altă parte. Există un circuit al cluburilor, există câţiva artişti care ar merita să vină, dar mi se pare mai interesant să aduci pe cineva care nu poate fi văzut într-un club, oricând. Mai e problemă faptul că mulţi sunt la fel ca acum 10 ani, ceea ce, din nou, nu mi se pare interesant. Ai un buget redus, mai ales în perioada asta şi te gândeşti că mai bine aduci un artist străin cu aceeaşi bani. Dar eu nu cred că cineva este atât de imatur încât să creadă că cineva judecă subiectiv. Acesta este un aspect foarte important pe care l-am subliniat încă de la prima mea întâlnire cu organizatorii: să aducem artişti buni, să ieşim din banal şi să uităm de „clienţi” sau „prieteni”.

 

- Pe cine dintre muzicienii care vor veni în 2010 în România abia aştepţi să-i vezi live?

- Pe toţi. Pe unii îi ştiu, pe alţii abia aştept sa-i cunosc. Odată ajuns acolo, nu-ţi mai arde de selecţii.

 

- Ce planuri ai după lansarea albumului? Lucrezi deja la altul?

- Da. În 2009 nu am scos nimic, pentru a avea timp pentru Stringasong. În 2010 plănuiesc să scot cel puţin un album. În prezent particip cu mare bucurie la noul album al lui Nicu Alifantis.

 

- Ce hoby-uri are Berti BARBERA? Ce-ţi place să faci în afara muzicii?

- Să-mi fie iertat, dar nu prea îmi permit hobby-uri, poate pentru că nu înţeleg exact ce înseamnă. Nu prea am preocupări cu care să-mi pierd timpul mai frumos. În afară de muzică, îmi place să gătesc, să mă mişc, să stau cu prietenii în locuri cu circuit închis, să stau de vorbă despre toate nebuniile frumoase ale lumii şi să aflu în fiecare zi ceva interesant. Comunicarea mă ţine viu, descoperirea - la fel. Restul ţine doar de stricta intimitate J.

 

(12 ianuarie 2009)