Daniel PIŞCU

 

K-Lipite

 

-         O melodie cântată la pian îţi rămâne în minte cel puţin 3,14 ani. (3,14 ani; nu neapărat la Athena!)

-         Spune „gata!” deşi n-a terminat. Şi nu e deloc gătit, deşi soţia i-a pre-gătit (de)mâncare(a).

-         De vină e ciocolata, care devine vinovată. „O, vino odată, măreţ viitor!”

-         Mamele şi taţii mănâncă şi coltuce de pâine; gândindu-se la ziua şi la ziarul de mâine.

-         Şi jurnalele jură pe adevăr, şi chiar pe anale(le) istorice.

-         Adevărul e un văr al lui A şi al lui D. (de!)

-         Homer are nume de Om şi, în engleză, chiar de casă. Rămâne „r”-ul grecesc.

-         Momente –candele candide ale minţii. Monumente –lumânări tăcute ale mâinii.

-         Brăileni, lăsaţi-o baltă!

-         Vreţi să fiţi calmi?

-         Luaţi calmante!

-         Doriţi să aveţi linişte şi în apartamentele d-voastră?

-          Tăceţi din gură!

-         Ca să nu fiţi perturbaţi de vecină, când faceţi amor, cumpăraţi mobilierul nostru!   Scârţâie excesiv!

-         Mi se rupe!

-         Cuiul nu are floare la cap?

-          Poate are la ureche!

-         Balamalele nu vă ţin?    Scârţâiţi corect!

-         Vreţi să vă cultivaţi?     Luaţi-vă câmpii!

-         Doriţi să nu fiţi stresaţi?       Citiţi-ne!

-         Doriţi să trăiţi bine?        Nici o şansă!

-         Domnului Lupu îi plăcea mult carnea de oaie.

-         Sunt devorat de demoni şi degustat de îngeri.

-         Avea atâtea calităţi paranormale, dar asta nu înseamnă că era foarte normal. S-au para/văzut şi alte cazuri.

-         Cioran zicea că punctualitatea e o formă de „nebunie a scrupulozităţii”. Fiind foarte scrupuloşi, se întâmplă, uneori, să întârziem la serviciu...Dar, ca şi el, poate, aş face orice, chiar mai puţin onorabil, pentru a nu întârzia la un rendez-vous. Onoare şi dezonoare totodată.

-         A „la bala” =ala-bala-portocala.

-         Un lapsus – un fel de „alunecare”, un micuţ „blowing in the wind”.

-         E ceva putred in Danemarca (acestei sintagme) ! Eventual la o analiză a unei „situaţii lingvistice”, discutată chiar de/la Academie!

-         Despre un demnitar: Făcea mare scandal (în ţărişoara sa). Adică: era foarte „nervos” acolo.

-         Se îndoiesc de această situaţie, dar sunt verticali (moralmente, bien sur), gândindu-se, ocrotitor, (şi) la ei şi la ceilalţi!

-         Ar trebui să nu se îndoiască (îndoaie) în cazul ăsta, că să se întretaie, întret(r)ăiască, fiindcă sunt, cel puţin, trei (3); de n ori...

-         M. Munteanu era un bun alpinist.

-         (La un examen): ştiaţi orarul de la oral?