Stoian G. BOGDAN

 

Poem pentru pian şi-o altă seară

 

 

Fuma cu sete

fuma ca şi cum

fiecare fum o aducea mai aproape de moarte,

o-mbălsăma ca pe o nefertitti a localurilor triste –

iar moartea era un loc cald

cu canepele roz

şi ursuleţi de pluş

 

Fuma lângă mine şi gândurile îi zburau departe

 

în alt loc

 

în alt timp

 

sau în altă viaţă

 

undeva în braţele unui amant

ale unui părinte

sau la o altă masă dintr-un alt local.

 

Purta o rochie de cenuşă, părul în coc, cercei

şi decolteul larg ca un zâmbet amar.

Avea sânii rotunzi, bărbia înaltă

puţină moarte pe pometele stâng

şi ochi fără capăt.

 

Ce trist e şi tangoul ăsta... Să dansăm

 

mi-a zis

strivind ţigara într-un sunet prelung de vioară

 

/Te rog

 

am şoptit

luându-i mâna rece ca o altă seară

în care îi scriam de pe un 0743897806:

 

ce-o să fac oare când o să ne întâlnim şi

bătăile inimii tale or să-mi spargă faţa

ca o serie de pumni

uriaşi şi grei? o să cad oare? sau o să-ţi spun

bună

cu gura plină de sânge?

 

/Ne-am întâlnit târziu

şi peste golul lăsat de atâtea absenţe

a început să-mi crească o crustă

şi lumea aceea cu nopţi cărunte

tangouri uitate şi-atingeri sfârşite-n ...

 

Atunci a spart un craniu în asfalt

un craniu de copil vopsit în culorile apusului

a păşit peste el şi m-a sărutat.

 

Nu simt niciun gust de sânge 

 

mi-a zis

cu vorbele rujate ca în altă seară

când într-o baltă de sânge-am dansat

 

Atunci oraşul de devenit o mâzgâlitură

o pisică mi-a fugit din suflet şi

din galop a oprit doi cai ca smoala

în smoala blănii ei. doi cai cu scheletele prelungite într-o caleaşcă

în care ne-am urcat surâzând

şi-am zburat

 

cum am zburat în acea seară

când am luat-o de mână şi-am aruncat-o-n tango

 

/Rochia i-a lăsat în aer o dâră

sânii îi păreau mai rotunzi, mâna mai rece

şi gândurile mai aproape de flacăra galbenă

din buzunarul meu de la piept

 

Știi... după tangoul ăsta n-o să mai dansăm niciodată

 

mi-a zis

unduindu-se ca o iederă pe lângă mine

 

...

 

am schiţat

cu gâtul strâns în nodul de cravată

şi mi-am retras genunchiul dintre coapsele ei

Dansam mecanic ca un nebun

şi-o regină pe-o tablă de şah, dansam

o muzică albastră prelinsă dintr-un clavir, dansam

cu o luciditate pe care cocaina te-ajută doar

s-o presimţi

 

/Te sinucizi

 

am întrebat forţând cu ? distanţa

ce-ncremenise între noi

 

E şi ăsta un fel de-a spune

 

mi-a răspuns distantă

 

De-a spune ce

 

am întrebat forţând cu ? a ei ! mare

 

Că punem .

 

pam pam

                pam

pam

 

Că-i ultima seară

 

/Clavirul a murit şi vioara

cu-n ţipăt scrut. culorile s-au şters

şi seara

nu a mai mers

 

n-a mai fost ca în seara

de-atunci, de depatre

 

din alt loc

 

alt timp

 

sau altă viaţă

 

când pe un ring de lupanar din Buenos Aires

am început să dansăm

 

Atunci a spart o clepsidră-n podea

o clepsidră de sticlă în care se scurgea orbitoare

cenuşa unui zeu. a păşit peste ea

ca-ntr-o rochie

 

şi m-a tras în tango

 

/Un fluture mi-a zburat din suflet şi

a vărsat din aripi

purpură

peste noi

peste tot

 

până s-a evaporat

 

Muzica era de dantelă şi-n jur

una dintre colegele ei făcea o felaţie de milioane

numai eram eu eram cel de-acolo

cel care-i sugea sfârcurile şi-i muşca gâtul

îi strecura limba-n ureche o săruta.

 

nu era dragoste.

nu era patimă.

nu era joc.

 

era poezie...

 

ca şi când lumea noastră era poemul

pentru pian

şi-o altă seară

 

/O capodoperă. mâna ei

mă mângâia până la suflet

avea şampanie-n priviri

şi şoldul absolut ca-ntr-un

vers de Rimbaud. coapsele ei

îmi stângeau inima ca-ntr-o menghină

 

o stărutam pe sub piele

 

pe sub moartea

din obrazul ei stâng pe subconştient

 

Ah tu

laitmotiv al dezamăgirii mele

cu sâni rotunzi

şi buze rujate cu scoch

 

ca în seara

când în arena Colosseumului am dansat

 

/ca să mă trezesc că hâr

că pâr că mâr că hop

stai aşa pac

 

/Noi nu facem parte din aceeaşi lume

 

mi-a zis

şi seara a ajuns la chiştoc.

 

A fost frumos cu tine

 

i-am zis

fiindcă a fost pe bune un poem

pentru pian

şi-o altă seară

cu ea.

 

/Să scrii ceva despre noi, într-o seară

 

mi-a zis pe trotuarul peste care noaptea fâlfâia

ca un liliac. şi-o rază mi-a ţâşnit din suflet

o rază

vânătă ca un cadavru

care i-a luminat calea

 

în alt loc

 

în alt timp

 

sau în altă viaţă.

 

Cât mai departe de mine.