Mihail VAKULOVSKI

nEUROCHIRURGIE (teatru)

 Editura Vinea, Bucureşti, 2009

(coperta: Alexandru Pecican)

 

ALT PACIENT (Marin): Eu nu vorbesc cu nevastă-mea. Nu vorbesc deloc, i-am spus nici în vizită să nu vină. Nu pot să vorbesc cu ea, că mă enervează. Mă scuzi, dar îţi sînt ca un tată, sînt leat cu tatăl tău, lasă cetitul, ascultă-mă un pic şi apoi citeşti. Spune-mi şi tu, poţi să ajungi în 3 ore la Bucureşti?

UN PACIENT: Da, în 3 ore da.

ALT PACIENT (Marin): Cum să ajungi în 3 ore la Bucureşti? Că eu sînt şofer cu carte de muncă de 35 de ani. Şi mă sună pulă ăla de şef, care nici măcar nu ştie să pornească maşina, că e tractorist, da' l-au adus la noi şef, mă sună sulă ăla şi-mi zice să duc brazii la Bucureşti. Mi-a dat un celular din ăsta, că o să mă sune el să-mi spună unde să las brazii. Cum să ajungi în 3 ore la Bucureşti?

UN PACIENT: De la Braşov la Bucureşti în mod normal ajungi cam în 2 ore şi jumătate - 3 ore.

ALT PACIENT (Marin): Da, dar eu a trebuit să mă duc pînă la Codlea, să iau brazii, abia după aia m-am pornit spre Braşov, şi era iarnă, zăpadă, înainte de Crăciun. M-a trezit la 4 dimineaţa şi, în loc să trimită brazii cu trenul, cum se face, mă trimite pe mine să-i duc, în ajun de Crăciun. Eu nu pot sta mult în maşină, trebuie să piş. Trebuie să piş din 5 în 5 minute, nu pot să ţin. M-am oprit în stradă, acolo, pe pod, şi am pişat după maşină, m-au văzut fetele şi rîdeau. M-au chemat să mă încălzesc la ele, am intrat acolo, la Săftica, mi-au dat un ceai fierbinte, să mă încălzesc, că le-am spus că eu trebuie să piş, că nu pot să ţin. Eram nervos, m-a sunat pulă ăla după 3 ore şi mă certa de ce n-am ajuns la Bucureşti. Eu îi lămuresc că nu-i posibil să ajungi în 3 ore la Bucureşti, iar el ţipă la mine. În pizda mă'tii, am trîntit telefonul jos şi gata. Nu i-am mai răspuns, dar nici nu ştiam cum să-l închid, să nu mai sune, că suna încontinuu cretinul, şi mă enerva şi nu ştiam să-l închid. Eu ştiam numai să apăs să răspund, atît, iar el suna şi mă înnebunea la cap şi vroiam şi să piş, nu mai puteam ţine, făceam pe mine şi eram în trafic. Cînd am ajuns la Săftica nu ştiam unde să mă duc, unde să las brazii, ce să fac cu ei.

ALT PACIENT (Securistu'): Şi de ce nu l-ai întrebat pe şefu'?

ALT PACIENT (Marin): Nu ţi-am spus că nu ştiam să umblu la celular, ştiam doar unde să apăs ca să răspund. Şi le-am dat fetelor cîte un brad şi am ieşit la şosea şi i-am vîndut pe toţi, i-au luat repede, că i-am dat ieftin, eu nu pot să ţin mult, trebuie să piş. Cînd vine dom' doctor să te uiţi, te rog, dacă operaţia e mare, bine? Te rog frumos, să te uiţi dacă operaţia e mare.

(Către pacientul din patul din stînga de la fereastră)

Ce faci, dom'le?

ALT PACIENT (Profesoru'): Mi-e somn.

ALT PACIENT (Marin): Dormi!

ALT PACIENT (Profesoru'): Nu pot, nu mai pot sta aşa, vreau să schimb poziţia, oare se poate?

  ALT PACIENT (Marin): Aşteaptă vizita. O să-ţi spună dom' doctor. Vrei o pastilă, am eu pastile de la celălalt spital, adormi pe loc.

ALT PACIENT (Profesoru'): Din alea de la care ţi se scoală?

ALT PACIENT (Marin): Da, ţi se scoală şi pula.

ALT PACIENT (Profesoru'): Nu, nu... nu vreau...

ALT PACIENT (Marin): Şi dacă ţi se scoală ce faci cu pula sculată?

ALT PACIENT (Profesoru'): Sparg nuci.

Intră în fugă un medic mustăcios, după care păşeşte medicul tînăr, apoi năvălesc vreo 7-9 femei în halate albe, nu încap toate, stau în coridor, se uită în cameră. 

MEDICUL: Bună dimineaţa. Întoarceţi-l pe dreapta. Aşa, bine, o operaţie frumoasă, fin lucrat. Astăzi puteţi deja să vă ridicaţi, bine? Să-i scoateţi picurătoarea. Scoateţi-i şi sonda.

ALT PACIENT (Marin): Domnu' doctor, am o mare rugăminte la dumneavoastră. Vă rog frumos să-mi mai lăsaţi sonda. Ştiţi, eu piş des şi...

MEDICUL: Să vă pişaţi cît vreţi de des, dar la WC, să vă ridicaţi şi să vă mişcaţi încet-încet, bine?

ALT PACIENT (Marin): Vă rog frumos să-mi mai lăsaţi sonda, că eu piş des, măcar încă o zi, vă rog frumos, dom' doctor.

MEDICUL: Dar nu e bine să stea atîta, dom'le, poate să se inflameze acolo, nu e deloc bine să stea atîta.

ALT PACIENT (Marin): Vă rog frumos, domnu' doctor, vă rog să...

MEDICUL: Cum doriţi, mai lăsaţi-i-o atunci o zi...

ALT PACIENT (Marin): Bine, atunci scoateţi-o...

O ASISTENTĂ: Să v-o las sau să v-o scot?

ALT PACIENT (Surdu): Doare... doare piciorul.

MEDICUL (ţipînd la pacientul de la fereastră): Cum vă doare - ca înainte de operaţie sau altfel?!

ALT PACIENT (Surdu): Doare piciorul.

MEDICUL (ţipînd): Cum vă doare?! Cum?!

ALT PACIENT (Surdu): L-am spălat cu apă caldă. Mă dor picioarele, de la apa caldă.

MEDICUL (ţipînd): De la operaţie vă doare, nu de la apa caldă!

(către celălalt pacient de la fereastră)

Cum vă simţiţi?

ALT PACIENT (Profesoru'): Mai binişor.

MEDICUL: Azi să vă ridicaţi.

(Către pacientul mai tînăr)

Aşa, ce avem aici?

(Se uită la medicul mai tînăr)

MEDICUL TÎNĂR: Pentru analize.

MEDICUL: Să vă întindeţi în pat.

UN PACIENT: Am venit pentru analize. Am stat o lună la pat, n-am putut să merg deloc, m-am mişcat doar cu scaunul, apoi am venit la control, apoi am luat pastile o lună şi ceva, dar nu-mi trece şi gata.

MEDICUL: Aşa, unde vă doare? (loveşte la genunchi)

UN PACIENT: Genunchiul drept, piciorul - jos, coloana - jos.

MEDICUL: Trageţi degetele spre dumneavoastră. Aşa, acum împingeţi-le spre mine. Aşa.

(Ridică piciorul stîng al pacientului)

UN PACIENT: Stîngul nu mă doare deloc, mă mai doare cotul stîng şi mîna dreaptă.

MEDICUL: Pe unde vine durerea de la genunchi la picior?

UN PACIENT: Pe nicăieri, mă doare genunchiul şi piciorul jos, nu se simte pe unde vine durerea.

MEDICUL (către o asistentă): Să-i faceţi analizele. Scrieţi acolo.

(Ies iute, cum au şi intrat, mai întîi medicul, apoi medicul mai tînăr, apoi femeile în alb)

Intră un tip tînăr în halat alb.

TIPUL TÎNĂR: Vă rog să mergeţi cu mine la analize. Dar mai întîi haideţi să vă facă doctorul o injecţie.

(Intră la medic)

Aşezaţi-vă pe scaun, strîngeţi mîinile la piept şi aplecaţi-vă cît mai tare. Aşa.

Intră

 MEDICUL: Am să vă fac o injecţie în coloană. Nu vă fie frică, o să doară. Staţi liniştit, că oricum nu scăpaţi de noi. Aşa, aşa... Bravo! Foarte, foarte bine. Acum să vă duceţi cu Florin la analize. Apoi să beţi - astăzi - 2,5-3 litri de lichide, o să vă doară capul, să nu vă speriaţi, e un efect al injecţiei, să beţi multă apă.

 UN PACIENT: Mulţumesc.

 În uşă apare un bătrîn diliu cu o moacă schimonosită care întreabă pe fiecare "Ce faceţi?" şi face mereu din ochi. Cînd îl vede pe medic se bucură.

 BĂTRÎNUL DILIU: Dom' doctor, cu dumneavoastră vroiam să vorbesc!

MEDICUL: M-aţi convins, dar staţi acolo.

 (Închide uşa)

 FLORIN (îl apucă de braţ pe UN PACIENT, mergînd): Nu cumva să cazi.

 UN PACIENT: Stai liniştit, n-am cum să cad.

 FLORIN: Aşa zic toţi, dar toţi cad.

 UN PACIENT: Are aşa efect puternic?

 FLORIN: Unii cad în timp ce li se face injecţia, alţii urlă, plîng, îşi pierd cunoştinţa, d'aia stau lîngă cel căruia i se face injecţia, nu te-a durut?

 UN PACIENT: Ba da...

FLORIN: Uite, stai aici, pe-un scaun, să stai pe scaun, bine? O să te strige, pentru radiografie. Apoi o să te strige, alături, la tomografie, după care o să-ţi ia sînge şi gata pe astăzi.

UN PACIENT: OK, mulţumesc.

În primul cabinet mi-au făcut radiografii la piept, la plămîni, la coloană, la bazin şi dintr-o parte.

 În al doilea m-au întins pe spate pe un aparat, care m-a cuprins şi am stat aşa, întins, vreo douăzeci de minute, după ce-am aşteptat vreo două ore la rînd.

În coridor erau două femei bătrîne în cărucioare şi pe-o targă un bărbat tînăr cu ochii umflaţi, lipiţi şi vineţi şi cu gîtul fixat, lîngă care stătea în picioare gagică-sa, care încerca să-l încurajeze, mîngîindu-i părul. Pe unul l-au adus băieţii de la Ambulanţă şi l-au băgat fără rînd, apoi l-au scos şi l-au lăsat sub un perete, pe-un pat cu roţi.

 La al treilea cabinet mi-au făcut alte radiografii...

 Afară, la ferestre, stau, înmărmuriţi, foarte mulţi porumbei, iar ferestrele sînt toate murdare de excrementele lor, porumbei, porumbei, porumbei... 

 Apare Florin, cu alţi pacienţi după el. Coborîm la Neurochirurgie, Florin bate în uşă, nu deschide nimeni.

 La intrare o tînără întreabă dacă e medicul, povestind ce-a păţit.

 O TÎNĂRĂ: Avea la el documente, avea mobil, aveau adresa, numere de telefoane, n-au dat măcar un telefon să-mi spună ce-a păţit, că doar sînt soţia lui. L-am căutat peste tot, la serviciu, la prieteni, la neamuri, la lucru, în oraş, am venit aici, la Urgenţe, şi cei de la ambulanţă mi-au zis că e aici, l-au adus aici, să-l caut la reanimare, la reanimare mi-au spus că este, e la morgă, dar nu m-au lăsat să-l văd. Mi-au putut spune doar că e la morgă, în rest nu ştiu nimic - ce-a păţit, cum a ajuns acolo, poate nu-i el... să-l întreb pe medic...

AGENTUL DE PAZĂ: E băiatul pe care l-au adus în comă noaptea trecută, doamnă?

 TÎNĂRA: De unde să ştiu? Că ăştia nu-mi zic nimic.

 AGENTUL DE PAZĂ: Măcar a murit uşor, doamnă, nu s-a chinuit. Iertaţi-mă că vă spun asta, dar e în Reanimare un băiat care e în comă de 18 zile. L-au bătut cu bîtele şi cu picioarele, ăştia-s nişte animale, dă-i, băi, un pumn în gură şi lasă-l dracului pe nenorocit, dar ăştia-s nişte fiare, l-au dat jos şi l-au bătut cu picioarele şi cu bîtele în cap pînă s-o fi speriat că nu mai mişcă, nişte cretini, doamnă.

 (Doi medici de la ambulanţă trag un pat mobil cu un om pe burtă).

 Faceţi loc! Eliberaţi calea! Ăsta-i gata, e cu coloana... Aduc mereu, doar de sărbători e un pic mai liber, primim numai copii, urgenţe, tăiaţi, bătuţi rău, în comă profundă...

 TÎNĂRA: Las-că mîine e sîmbătă şi vă va fi mai uşor...

 AGENTUL DE PAZĂ: Nu ştiţi ce vorbiţi, domnişoară. În week-end ne e cel mai greu, în week-end e cel mai aglomerat, aduc tăiaţi, în comă, rupţi, alcoolici, drogaţi, aurolaci, cerşetori îngheţaţi sau arşi, în şoc, urlă, borăsc, îşi scot maţele cu mîinile lor, îşi bagă degetele în rană, vor să se sinucidă, sar la medici la bătaie... Cînd am fost prima oară lîngă medic, cînd au adus unul tăiat cu sabia în cartierul Noua, cînd îl examina medicul, ăsta l-a apucat de cap şi vroia să-l gîtuie, avea şoc şi cine ştie ce aiurea... L-am apucat de mîini şi l-am eliberat pe medic şi i-am băgat ăluia bulanul în faţă, spunîndu-i că dacă se dă la doctor i-l bag în gură - s-a calmat pe loc. Îi ieşeau maţele, era cu ochii vineţi, a smuls un cuţit şi şi-a tăiat venele în faţa noastră, domnişoară, apoi şi-a băgat degetele în burta tăiată de sabie. Noroc că a reuşit doctorul să-i pună o injecţie, am ieşit şi am vomat tot ce mîncasem în ultimele zile, n-am putut rezista. "De ce n-ai spus că eşti sensibil?", m-a întrebat domnu' doctor. I-am zis că nu-i nimic, vreau să mă obişnuiesc cu de toate. Acum n-am treabă, vin cu mandibulele fracturate, rupţi, tăiaţi, sfîşiaţi, cu coloana ruptă, cu ochii scoşi, cu capetele sparte, nu contează, n-am treabă, stau lîngă dom' doctor şi-l păzesc cu bulanul în mînă, că asta mi-e profesia.

(Către o bătrînă care vrea să intre în policlinică)

Nu se poate, doamnă, nu e ora de vizită, dar dacă vreţi să intraţi urgent vă rog să vă luaţi de la intrare papuci igienici, cu 10000 de lei, nu e o oră de vizită. Eu îmi fac profesia, asta e, îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul, cum se zice, ce, credeţi că am chef să stau aici, la uşă, şi să nu vă permit să vă duceţi unde aveţi nevoie, ba v-aş lăsa pe toţi să intraţi cînd doriţi, dar n-am încotro, nu se poate, am şi eu familie şi şi gurile la copiii mei vrea să mănînce. Cînd l-au adus pe ăsta în comă cu 18 zile în urmă eram în tură şi...

 Deschide în sfîrşit o asistentă. Înainte de a intra în cameră, se aude:

 VOCE: Nu mă lăsaţi să mor...