GOGOL

Îndrumarea

 

Destinatarul scrisorii este necunoscut.

 

Nu voi răspunde acum la scrisoarea ta, vei primi un răspuns mai tîrziu. Mereu văd şi aud: depui eforturi măreţe. Un asemenea suflet gingaş să primească acum asemenea învinuiri grosolane, cu asemenea simţuri diafane să te preumbli printre acei oameni grobieni şi neciopliţi, locuitori ai unui orăşel desfrînat în care te-ai pripăşit, în care nu există simţiri, ci doar sentimente de lemn, şi în care cu o imensă insensibilitate lovesc din răsputeri, fără să-şi dea seama, cea mai scumpă şi nepreţuită bogăţie, aidoma unei labe de urs ce loveşte cele mai subţiri strune ale sufletului, destinate pentru a bea sunetele cereşti, o distruge făcîndu-o fărîme-fărîmiţe, şi, de parcă nu era de-ajuns, tu asişti zilnic la această mizerie şi rabzi batjocură de la batjocoritori! Totul este atît de greu de îndurat, ştiu. Suferinţele tale trupeşti sînt şi ele neîndurătoare, primele tale dureri, dorul tău şi acele groaznice accese de agonie în care eşti încătuşat acum, toate acestea sînt amarnice, amarnice, şi nu pot să-ţi spun nimic mai mult decît: amarnice! Dar primeşte o mîngîiere. Acesta e abia începutul, de hărţuieli vei mai avea parte: te vor chema în lupte şi mai grele împotriva corupţiei, a scursurilor de tot felul şi a celor mai neruşinaţi oameni, pentru care nu există nimic sfînt, care nu doar că sînt în stare de săvîrşirea acelei fapte abominabile, despre care mi-ai scris, adică să dea cu subsemnatul pentru alţii, să aibă îndrăzneala de a abate o infracţiune oripilantă asupra unui suflet nevinovat, să vadă cu ochii lui nenorocirea, născocind o calomnie, şi să nu se cutremure, - şi nu doar atît de abominabile fapte, ci de cîteva ori mai înspăimîntătoare, despre care dacă s-ar scrie o poveste, această poveste ar izgoni pentru totdeauna somnul liniştit al celui bolnav de inimă. (O, de nu s-ar naşte deloc astfel de oameni: întreaga oştire a forţelor cereşti va tremura de frica pedepselor de dincolo de mormînt, de care nimeni nu poate scăpa.) Vor trebui să-ţi iasă-n cale alte şi alte întîmplări nefaste, cu totul neaşteptate. Pe cîmpul tău inobservabil şi aproape lipsit de apărare se poate întîmpla orice. Durerile şi suferinţele tale vor deveni mai crunte, vei muri de dor şi lacrimile-ţi vor fi doborîtoare. Dar ţine minte: am venit pe lume nu pentru a prăznui şi chefui. Am venit pe lume ca să luptăm, victoria o vom prăznui dincolo. Şi de aceea nu trebuie să uităm nici pentru o clipă că sîntem pe cîmpul de luptă şi că nu avem ce căuta acolo unde pericolele-s puţine: fiecare dintre noi trebuie să se arunce acolo unde lupta e mai aprigă, asemenea bogatîrului. Pe toţi ne scrutează de sus cerescul Rege şi nici cea mai mică faptă a noastră nu alunecă de sub privirea lui. Pe cîmpul de luptă nu da înapoi, şi păşind înainte, nu căuta duşmanul cel slab, ci pe cel mai puternic. Pentru lupta cu primejdia mică şi cu năpasta trecătoare nu primeşti multă glorie. Nu-i prilej de glorie pentru un rus dacă aleargă după neamţul pacifist, cînd ştie dinainte că acesta o s-o ia la picior, nu, nu este, însă dacă aleargă după cerchezi, în faţa cărora tremură toţi, considerîndu-i de neînvins, pentru a se lupta cu ei şi a-i învinge – iată gloria de care poţi fi mîndru! Deci înainte, strălucitorul meu războinic! Doamne-ajută, bunul meu camarad! Doamne-ajută, frumosul meu prieten!

 

1846

 

(Traducere de Igor Mocanu)