Veronica D. Niculescu

 

“Prinţesa Turandot”, o poveste suprarealistă cusută cu aţă albă

 

 

“Copilul teribil” al teatrului ucrainean, regizorul Andriy Zholdak, a revenit la Sibiu. “Prinţesa Turandot” este un magnific spectacol suprarealist, cu poveste, mustind de umor şi poezie, cu Constantin Chiriac într-un rol de zile mari (regele Altoum), alături de Cristina Flutur şi Ema Veţean ca prinţese şi Florin Coşuleţ ca prinţ, cu Pali Vecsei în rolul autorului, deschizând şi închizând povestea cu momente de pură poezie. Plus un preasupus câine!

 

 

După “Idiotul”, “Othello?!” şi “Viaţa cu un idiot”, Andriy Zholdak a acceptat provocarea lansată din partea Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu şi a montat “Prinţesa Turandot”, după Carlo Gozzi, într-o manieră originală, mutată mai aproape de locurile şi timpurile noastre. Premiera a avut loc la Teatrul Naţional “Radu Stanca” din Sibiu, pe 30 septembrie.

„Prinţesa Turandot” este povestea unei prinţese din China, a cărei mână îi este promisă pretendentului care va izbuti să dezlege trei ghicitori. Dacă nu va reuşi, peţitorul va muri. Prinţul Calaf răspunde corect, dar refuză “premiul” în termenii stabiliţi şi e gata să îi urmeze pe predecesorii săi la moarte, dacă Turandot va reuşi să îi afle numele.

Deşi îşi bazează spectacolul pe poveste, Zholdak se desprinde de vechiul text şi construieşte o lume suprarealistă, obsedată de spaimele decăderii, dar şi gata să râdă de propriile obsesii. Personajele poartă însemnele nazismului, scena e înţesată de felurite simboluri ale puterii, iar Turandot este o războinică nevrozată. Spectacolul musteşte de ironii şi autoironii, monologurile sunt adaptate vremurilor, violenţele sunt deraiate până în zona jocurilor pe calculator, multe idei sunt doar sugerate, mimate în tablouri suprarealiste de mare expresivitate şi impact, personajele se luptă trăgând de fire invizibile care leagă şi dezleagă, înoată direct pe scândura scenei, iar cheile de interpretare sunt în mâna privitorului.

Finalul este unul fals fericit, purificat de tot ce înseamnă violenţă, care greu se lasă urnit în scenă şi e cusut cu un uriaş ac şi aţă albă.

 

Cucerit de decoruri

 

Regizorul Andriy Zholdak mărturiseşte că iniţial textul propus nu îl tenta, însă s-a îndrăgostit pe parcurs de poveste. Au contribuit decisiv întâlnirile şi discuţiile cu Constantin Chiriac, directorul teatrului şi actor distribuit într-un rol principal, al regelui-tată, şi cu scenograful Dragoş Buhagiar, pe care îl consideră “un artist care a depăşit graniţele ţării, care poate fi sălbatic, ca şi mine” şi cu care colaborează pentru prima oară.

Spectacolul a beneficiat de decoruri pregătite din timp, iar Zholdak a fost cucerit când a văzut “casa” lui Turandot, schiţa, materialele, şi când a auzit sunetele. “Apoi am invitat pe Măria Sa actorul în această lume”, spune Zholdak, iar pregătirea spectacolului, din acel punct, n-a mai durat decât două săptămâni.

 

Poveste, umor, poezie

 

Constantin Chiriac se întoarce astfel ca actor sub “bagheta” magică a lui Zholdak, după ce a jucat în “Othello?!”. Directorul teatrului sibian este distribuit în rolul regelui Altoum, rol magnific din care se desprinde ironic spre final, spre a le vorbi actorilor ca directorul de teatru ce este: “Iar se joacă Turandot! Băgaţi-vă minţile în cap! Vedeţi-vă de rol!”

“Este un mare pariu să poţi să îl faci pe Andriy Zholdak să accepte că publicul este scopul nostru suprem. A fost cel mai frumos şi cooperant spectacol făcut cu el şi care va avea un lung destin local, naţional şi internaţional”, spune Chiriac.

Regizorul, la rândul său, crede că rolul lui Constantin Chiriac este unul dintre cele mai bune roluri ale sale: “Ca regizor, îl arăt într-o altă aură, ca un om al conflictelor”.

Prinţesa Turandot este interpretată, alternativ, de Cristina Flutur, respectiv de Ema Veţean, în celelalte roluri fiind distribuiţi Florin Coşuleţ, Pali Vecsei, Cătălin Pătru, Eduard Pătraşcu, Vlad Robaş, Simina Contraş, Veronica Popescu, Arina Trif, Emoke Boldiszar.

 

Decorul, operă de artă

 

Scenograful Dragoş Buhagiar îl apreciază pe Zholdak de când a văzut “Othello?!”, spectacol care i-a intrat pe loc “ca un medicament în sânge”. Despre ce a realizat în “Prinţesa Turandot”, spune că semnifică şi pentru el o premieră: “E un spectacol pe care îl simt al meu şi la care mă pot uita. La marea majoritate nu mă mai pot uita, nici la premieră… Mi se pare aşa, ca un timp pierdut…”, spune Buhagiar, mărturisind şi că se simte foarte bine lucrând la Sibiu. “Este un decor care poate să funcţioneze ca o operă de artă în sine”, consideră Constantin Chiriac.

Muzica spectacolului este semnată de Vladimir Klykov, care a lucrat cu Zholdak la ultimele lui opt spectacole, în diferite ţări. Practic, este sonorizat tot ceea ce se întâmplă în spectacol. De la paşii spectatorilor, până la ilustrarea muzicală a celor mai intense momente, absolut totul e însoţit de sunet. “Fiecare spectacol cu Zholdak este un duel încărcat de emoţie. Sunetul este pluristratificat, este un fond sonor, nici o secundă în spectacol nu există fără acest element. Sunetele creează o recuzită! Cred că nu există nici un regizor care lucrează atât de minuţios cu sunetul”, a spus Vladimir Klykov.

La premiera din 30 septembrie, printre spectatori s-au numărat şi sora şi tatăl lui Andriy Zholdak, veniţi din Ucraina la Sibiu anume pentru eveniment.

 

 

 

“Zholdak e singurul suprarealist din zilele noastre” – George Banu.

 

“Nici un alt regizor care lucrează în teatrul european nu trezeşte atâtea sentimente contradictorii ca Andriy Zholdak… Apariţia unui incitator ca Zholdak în teatrul ucrainean echivalează cu ivirea subită a unui cocotier într-un câmp de cartofi” – Marina Davidovna.