Vladimir BULAT

 

Cuvinte şi activism

Aseară am participat, oarecum activ, la festivalul internaţional de literatură Bucureşti. Am citit în premieră în România un fragment din romanul San'kea al lui Zahar Prilepin, ales şi tradus tot de mine. Apoi, am făcut traducere sincronă pentru acelaşi Prilepin. M-au mirat două lucruri: pe de o parte numărul foarte mare al celor prezenţi la acest festival, iar pe de alta, abundenţa întrebărilor adresate lui Prilepin, cam toate de ordin politic, şi legate de statutul său ca membru al partidului naţional-bolşevic din Rusia. Cei din sală păreau foarte informaţi asupra realităţilor din Rusia contemporană, ştiau de publicaţia Novaya Gazeta şi despre tragedia Annei Politkovskaya, care a fost corespondent al acesteia şi la care Prilepin este acum redactor teritorial. Prilepin locuieşte la Nijnii Novgorod, oraşul cu giganţi industriali în fosta URSS.

O ziaristă de la Evenimentul Zilei i-a adresat o sumedenie de întrebări, la care Prilepin a răspuns conştiincios, după lectura care a avut loc în sală. Am reţinut în special episodul în care relata despre întâlnirea cu prim-ministrul Rusiei, Vladimir Putin (pe atunci preşedinte). A fost acum 2 ani. Prilepin era în faţa lui Putin şi îi punea întrebări, iar Putin le nota într-un carneţel, au fost în total 12. La final, le-a bifat pe toate şi a dedus că Rusia nu are problemele pe care le invocă Prilepin, iar printre acestea erau: Cecenia, Georgia, libertatea presei, Bielorusia, radicalizarea tineretului din cauza lipsei de orizont, persecutarea jurnaliştilor, inegalitatea şanselor, dezmăţul magnaţilor etc. Concluzia lui Prilepin asta este: Putin nu este nici binefăcătorul, nici răufăcătorul Rusiei, el este reprezentantul unei elite care se ghiftuieşte pe seama petrolului şi a gazului, iar această corupere definitivă îl face imun la realităţile din jurul său şi pur şi simplu nu este capabil să reacţioneze în mod adecvat la urgenţele şi necesităţile ţării. În condiţiile în care, statistic vorbind, Rusia este pe cale de dispariţie, cu o mortalitate de cam 700.000 de oameni anual, iar dincolo de lanţul munţilor Ural, limba rusă se substituie, treptat şi sigur, prim cea chineză! În glumă doar, a adăogat că ar fi încântat să ştie că are un miliard de cititori în limba chineză. Romanului său San'kea a şi apărut într-un tiraj încă necunoscut în RP Chineză... Cine din afara Chinei poate avea vreun control asupra producţiei de carte de acolo, se întreabă autorul?
Deocamdată, editurile din România nu se înghesuie să-i editeze opera, dar Simona Kessler, agenta lui pentru România, este optimistă şi crede că un astfel de autor va avea un destin şi aici.

A doua întâlnire a serii a fost cea cu scriitorul irlandez Philip O'Ceallaigh, "românul nostru din Titan". Imensa surpriză a fost să-l aud cum rosteşte cuvintele şi sensurile în limba română, pe care nu numai că o vorbeşte, ci o şi propagă în lume. Mi-a mărturisit că lucrează de ceva vreme la transpunerea în engleză a romanului lui Mihail Sebastian, "De două mii de ani", fără să ştie unde şi când va reuşi să publice această traducere, căci nu are niciun angajament cu nicio editură, ci o face din pură plăcere şi admiraţie pentru acest scriitor şi limba română! Jos pălăria.

Surpriza cea mare a venit de la editorul lui Prilepin, Alexandr Ivanov, directorul editurii AdMarginem din Moscova, care mi-a mărturisit o veste de proporţii, că în curs de pregătire la ei este apariţia cărţii "De ce iubim femeile", a lui Mircea Cărtătescu, care se traduce acum, iar apoi va urma cea de-a doua carte a lui Ernu, "Ultimii eretici ai Imperiului". Şi pentru a merge cu deconspirările literare mai departe, am aflat că tot la AdMarginem se pregăteşte o nouă carte a lui Jonathan Littell, "cărămida" acestuia, romanul "Binevoitoarele", a apărut anul trecut la Rao. Cartea-surpriză este un documentar despre Cecenia şi e preconizată să apară simultan la Moscova şi Paris. Littell cunoaşte nu din auzite acea zonă, moravurile, oamenii şi cutumele cecene... a fost de multe ori p-acolo, şi "scanează" sistematic realităţile ascunse. Să sesizeze, oare, o similitudine între terorismul cecen şi practicile de exterminare naziste?

Şi încă un amănunt: romanul care i-a adus celebritatea mondială, Les Bienveillantes, este scris în taină, la Moscova, cu pixul în mână! Cel puţin aşa afirmase aseară, într-o plimbare pe şoseaua Kiseleff, editorul său rus. Trebuie să îmi recunosc la finalul acestor notiţe falimentul meu ca cititor în faţa monstruoasei cărţi a lui Littell, de mai multe luni de zile nu reuşesc să depăşesc primele două sute de pagini -- din totalul de 900. Dar nu disper - poate că răul descris în ea mă ţine la distanţă?  

 

http://ochiuldeveghe.over-blog.com/