tiuKestionar

Costi ROGOZANU

 

- Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

- În copilărie fotbalul şi bătăile (fără reguli). În adolescenţă, baschetul.

 

- Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

- Trecutul glorios, beţiile, muzica, ăilalţi. Prezentul e pentru colegii de serviciu. Trecutul e timpul discuţiei dintre prieteni.

 

- Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

- Volei. Baschet. Fotbal. În ordinea asta. Mi-ar fi plăcut să fac volei sau fotbal. Dar pentru volei nu erau terenuri la şcoală. Pentru fotbal nu a fost timp – plus că ai mei ar fi fost revoltaţi dacă aş fi lăsat învăţătura pentru antrenamente. Aşa că am jucat baschet. Numai că tipii albi nu prea pot să sară...

 

- Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

- N-aş pune bombe, dar un personaj al meu a făcut-o.

 

- Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

- Jurnalismul îl fac cu plăcere. Fericit aş fi dacă aş putea toată ziua să scriu şi să citesc fără să fiu nevoit să am un job.

 

- Ce sentimente/stări te enervează?

- Blazarea, lipsa de chef, cinismul de cîrciumă. Cred că atunci cînd faci efortul să vorbeşti, să te vezi cu nişte oameni, trebuie să faci şi efortul să nu distrugi tot.

 

- O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

- Nu am cu ce să mă laud. Sînt un biet mic-burghez. Mi-ar plăcea să le pot spune: am fost dintotdeauna un tip OK, n-am făcut nici un căcat, să nu faceţi nici voi. Adică exact ce-mi spun ai mei. Dacă reuşesc asta şi în continuare înseamnă că dinastia Rogozanu n-a fost compromisă, haha.

 

- Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

- Da, aş accepta, aş face o manea mişto. Ce tot aveţi cu manelele. E o tîmpenie toată snobăreala asta antimanele – e, cred, cel mai viu gen de la noi. Decît rock tîmpit holograf-iris mai bine manele! Ca scriitor, n-aş accepta multe. Unul dintre ele: n-aş scrie doar ca să mă aflu în treabă.

 

- Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

- Nu vreau premii, vreau public, vreau să fiu citit de oameni mişto. Juriile care dau premii nu sînt, în general, mişto – dimpotrivă. La noi trebuie să te înscrii ca să participi. Eu nu mă înscriu nicăieri niciodată, deci nu sînt în pericolul să primesc ceva:).

 

- Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

- Am citit de la 8 ani fără oprire şi mi-am dorit să trăiesc din scris.

 

(10 noiembrie, 2009)