Mihail VAKULOVSKI

 

Noi şi mult trîmbiţata ospitalitate care ne defineşte...

(jurnal frăţesc)

 

s-a schimbat „puterea” la Chişinău şi s-au anulat iar vizele pentru români, aşa că am profitat imediat şi în weekend am fost pînă acasă. am cules & zdrobit strugurii, ne-am bucurat că de re-vedere, pisicii născuţi de ziua mea sînt întruchiparea bucuriei, mama la 59 de ani urcă-n copaci şi pe casă după gutui înaintea mea, frumos, dar a venit repede vremea întoarcerii. de la Antoneşti la Chişinău am circulat cu media de 50 km la oră, asta din cauza „drumurilor”, cele mai proaste drumuri pe care am mers undeva vreodată. dar imediat după ce am ieşit din Anenii Noi şi am intrat pe şoseaua dinspre Tighina ne-a oprit poliţia. că cică mergeam cu 60 km la oră prin sat şi că amenda minimă e 400 lei md plus 3 puncte de penalizare. „Care sat?” „Aista”. „Aici, pe şosea?” „Da, e sat” „Nu văd nici o casă” „Hai sî faşi cunoştinţî” „Poftim?”... adică să mă conving că am mers cu 60 la oră prin... „sat”. Care sat? satul R. Moldova? n-a fost posibil fără mită, să nu mai caut banca minunată etc., mi-am lăsat 100 de lei şi pe restul li i-am dat şacalilor-işaci, sublocotenent (sau aşa ceva) Ţurcan, ăla cu „sî faţiţ cunoştinţî” şi, în maşină, ăla care cerşea mită, cu ochii albastru-tulburiu, mic şi cam umflat, cu privire aproape la fel de şmecheră ca a cîinelui pe care l-au împuşcat pentru că sărea să-şi muşte stăpînii care-l hrăneau zi de zi. ţac-pac, 350 de lei, mai mult de a 3-a parte a pensiei mamei s-a dus pe gura bovinelor. faza supărătoare e că mergeau multe maşini, toate mai tare decît noi, care abia intrasem pe şoseaua centrală, unele ne-au depăşit chiar de faţă cu ei, dar băloşii ne-au oprit exact pe noi, doar pentru că avem numere ro. e bine să fii român – în Vest te fut doar pentru că eşti român, în Est te fut doar pentru că eşti român. mă simt foarte rău, sînt mai dezamăgit ca niciodată de R. Md, mă simt ca dracu’, aproape că-s deprimat, ştiu că nu poţi să judeci o ţară după un grup de oameni sau o întîmplare, dar aşa mă simt eu acum – naşpa la sînge. eu zic că poliţia md e o imagine foarte exactă a sărmanei ţări, vînătoarea asta de străini e un fel de invitaţie, un fel de demonstrare a vestitei ospitalităţi moldoveneşti.

 

am vrut să schimbăm ceva cu orice preţ, aşa că am ales să nu mai mergem pe drumul imposibil pe care l-am tot bătut pînă acum, spre Ungheni-Iaşi, drum nesemnalizat, plin de gropi şi foarte îngust, abia încap maşinile, pînă să ne obişnuim am simţit mereu pericolul atingerii maşinii de pe contrasens... ne-am dus pe la Albiţa, frate, drumul acesta ne-a deschis altă ţară, satele – îndepărtate, nu pe lîngă drum – arată altfel, mai îngrijite, gospodăriile – mai bine păstrate, drumul – incomparabil mai bun, iar în jur – codrii Moldovei, cunoscuţi ca şi Codrii Lăpuşnei. am intrat şi pe la Mănăstirea Căpriana, un loc în care e multă linişte şi pace, una din cele mai vechi mănăstiri din Moldova (sec. XV), dar sigur cea mai bine păstrată. mănăstirea Căpriana e unica mănăstire monahică din Moldova, fiind ctitorită şi de Alexandru cel Bun, şi de Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Vasile Lupu... mănăstrea a fost închisă în 1962, iar după ce a fost redeschisă, în 1989, am fost acolo cu colegii de facultate. ţin minte că am desenat-o atunci, cît colegii erau înăuntru, atunci încă nu abandonasem pictura... acum totul mi-a părut şi mai curat, şi mai liniştit, şi mai civilizat. recomand Vama Albiţa, drumul pînă acolo e perfect pentru Moldova, iar vameşii – parcă mai umani, şi ai noştri, şi ai lor.

 

P.S.: observi că nu închei cu un banc despre poliţişti:D