Care e relaţia ta cu muzica? Cînd scrii, muzica te ajută sau din contra?

 

Relaţia mea cu muzica a început din pruncie. Primele mele amintiri sunt legate de faptul că nu puteam adormi. Mă legăna mama pe picioare până la epuizare, iar noaptea, pe întuneric, fiindcă electricitatea în satul meu întârzia, tata mă lua în braţe afară, spre a-mi cânta din… frunză ori, dacă era anotimp nepotrivit, spre a-mi arăta stelele. Din păcate, nu l-am moştenit pe bunicul meu din partea mamei, Radu Badea, poreclit Cinteză. Acesta cânta şi dansa (de la căluş la orice) de rămâneau toţi încremeniţi. Târziu de tot mi-am dat seama că Grigore Leşe cântă pe versuri aduse de tataie al meu din prizonieratul din U.R.S.S. (şi am probe, un istoric piteştean a publicat într-o carte peste 50 de cântece de lagăr culese de la bunicul meu). Nu l-am moştenit, off! Dumnezeu nu mi-a dat voce, nici talent la dansuri populare. Poate aşa se explică faptul (deci, un complex), că, atunci când viaţa mi-a dat ocazia, am înfiinţat un ansamblu de cânt şi dansuri pentru copii, un ansamblu vocal bărbătesc şi un Festival naţional de muzică lăutărească veche, numite, toate, Zavaidoc, fiindcă acesta e născut la Piteşti, unde îmi desfăşor activitatea.

Toate acestea în condiţiile în care, am spus-o şi într-o carte, nu am ureche muzicală şi nu rezonez la muzică!!! Gândul meu e, mereu, în altă parte, poate la ,,muzica sferelor’’. Rezonez la Homer, Hesiod, poeţii safici, Platon şi tot ce a urmat, mai puţin, ca simţ interior, la muzică. Ei bine, tocmai un asemenea om, ca mine (şi asta mă distrează cel mai mult), a înfiinţat/fondat nu doar ansamblurile folclorice amintice (ori alte festivaluri de muzică uşoară/folk), ci o instituţie de sine stătătoare, în 2007, Filarmonica Piteşti. Cred că sunt singurul membru al U.S.R. care a avut şansa de a înfiinţa o Filarmonică! Nu visam, nu credeam, nu speram…

Aventura mea pe tărâmul muzicii e legată de bătălia pentru (re)înfiinţarea revistei ARGES în 2001. Din cauza revistei am ajuns, în 2004, director al Centrului Cultural al Municipiului Piteşti, iar, din iunie 2007, director general al Filarmonicii Piteşti. Un privilegiu neaşteptat. După 20 şi ceva de ani petrecuţi în literatură, am pătruns, oficial, în altă lume. Una, speram, mai curată decât cea literară. Dar, toţi suntem români!

În fine, ascult des muzică de aproape toate genurile (simfonică, rock, jazz, folclor, disco, exclus manele-fac crize), dar nici un gen nu îmi influenţează creaţia literară. Tot ce am scris până acum, peste 20.000 de pagini, au fost în singurătatea bibliotecii mele, fără muzică. Scrisul meu se raportează doar la scriitura lumii…

Jean Dumitraşcu,

Director revista de cultură Argeş