TEQUILLAJAZZ
(Traducere de Alexandru Vakulovski)
 
 
Cocaină
 
Vezi, pasăre, ce a făcut vântul
Cu celula ta în somn
Trupul tău n-a ştiut de durere
Şi acum e în foc
La capătul sistemului tău e un animal potolit
Al cocainei…
 
 
Lui Seva Gakkel nu-i place carnea
Şi nici votcă Seva nu bea
Iar în corpul tău meschin
Trăieşte a doua căţea
Frânează când vei vedea
Că animalul vrea să sară
De pe cocaină…
 
  
Cerul tace
 
Uite –
Acolo arde oraşul-curvă,
Animalele au ieşit să vadă fumul,
Apropie-te de ele, vezi cum are oraşul.
 
Iar cerul tace.
 
Praful – sticlei,
Cauciucurile în lanţuri,
De distrus asfaltul, 
De ars betonul.
Pe drum uite-te înapoi
Vezi cum arde oraşul...
 
Iar cerul tace.
  
 
Bye-bye-bye
 
Când vei hotărî să pleci, mai aşteaptă cinci minute
Vino la careva din noi
Şi noi îţi vom turna
Făcând volumul mai mic, vom fuma tutun
Şi peste cinci minute vei spune, gata, pa
 
Bye-bye-bye…
 
Vântul întâmplător te va duce
Vei avea timp să pleci, dar
Mai toarnă-ţi un pahar
Din vinul pe care-l ştii de mult.
Spune care din noi
Să-ţi dea datoriile
Şi poţi să nu ascunzi tremuriciul mâinilor
 
Bye-bye-bye…
 
Cred că ai dreptate
Deşi nimeni nu va zice „da”
Ea va plânge – ei şi ce,
Ea nu a ştiut niciodată
De ce în ochii tăi
E apă de toamnă
Mai tulbură în fiecare zi
Îngheţată de frig
 
Bye-bye-bye…
 
Vom strânge după tine, doar umbra va fi umedă
Iar pe paharul tău nebăut
Îl va usca cineva dimineaţa
Apoi iar îşi va turna şi va spune – gata, pa
Şi e deja uitat ca şi zăpada de alaltăieri
 
 
Niciodată nu mă voi întoarce
 
Atunci când gândacii trec drumul
Animalele sătule intră în bârlog
Şi fiecare flămând caută prin oraşul viselor
Oraşul statuilor, oraşul reţelelor
Poliţailor, canibalilor, cutiilor şi cuştilor
Maşinilor, zgârie-norilor, cretinilor, pederaştilor, curvelor
 
Ascultă aici
Nu mi-e frică 
Să văd cum imiţi tristeţea
Ştiu gunoiul acesta pe de rost
 
Niciodată nu mă voi întoarce
Niciodată nu mă voi întoarce
Chiar de mă vei găsi
Chiar de mă vei omorî
Niciodată nu mă voi întoarce
Niciodată nu mă voi întoarce
Niciodată nu mă voi întoarce
Chiar să mă prindă
Chiar să mă doboare
Niciodată nu mă voi întoarce
 
Coajă de sânge şi biciuire
Talmudul din coajă în coajă
De la o minune la alta, pereche cu pereche
Şi damă pe damă de romb
Ascultând pulsul, cineva va ofta tăcut
Şi scuipând într-o parte, va arunca gheaţă în pahar
Uitându-se la ecran, cineva va spune că sunt idiot
 
Ascultă aici
Nu mi-e frică 
De textele pe care mi le reciţi
Uşa se trânteşte, plec, mă grăbesc
 
Niciodată nu mă voi întoarce
Niciodată nu mă voi întoarce
Chiar de mă vei găsi
Chiar de mă vei omorî
Niciodată nu mă voi întoarce
Niciodată nu mă voi întoarce
Niciodată nu mă voi întoarce
Chiar să mă prindă
Chiar să mă doboare
Niciodată nu mă voi întoarce
 
Niciodată nu mă voi întoarce…
Niciodată nu mă voi întoarce…
 
Închid uşa, să mă uiţi
Trântesc receptorul, să mă uiţi
Lasă vântul luându-şi adio, să ţi se lipească de piept…
  
 
La fel ca şi mine
 
E la fel ca şi mine,
Merge fără să se uite la trotuar,
În loc de soare sunt mii de faruri
Şi asta-i wild, wild side
Încet după vânt şi zăpadă
Picând ca scrumul pe masa plină de sticlă
 
La fel ca şi mine,
E mulţumită de cerul de toamnă,
Toţi sunt miraţi, numai eu nu
Doar asta-i wild, wild side
 
„Ploi în Leningrad” – ne-au spus la radio
Trebuie să ne relaxăm în căderea înceată
De catifea pe masa plină de sticlă
 
Căzând pe lângă scrumiere
Am trecut şi ne-am ascuns între filele
Cărţilor de telefoane, unde-s sute de nume ca al meu
Dar doar tu ai putut aşa
Să cazi aşa arzând până la capăt
Cu scrum de catifea pe masa plină de sticlă
 
Wild, wild side...