AUKTYON

Selecţie & traducere de Mihail Vakulovski

 

Încă se mai poate

 

Încă se mai poate, ziua a fost trăită deja,

Intră, trecătorule, am încredere în tine.

Lăsîndu-şi pielea, luna

Intră pe uşa îngustă.

Cineva cîntă, vocea cuiva

Bate la geam,

Se îneacă în geam.

S-a scindat, s-a spart,

Mă cheamă cineva.

 

Încă se mai poate, deja sîntem doi.

Afară e gălăgie, noi încă sîntem vii.

De-asupra cîmpului de luptă luna luminează.

E trist să fii viteaz.

Cineva cîntă, vocea cuiva

Bate la geam,

Se îneacă în geam.

S-a scindat, s-a spart,

Mă cheamă cineva.

 

Şapte

 Şapte, şapte, răspunde, şapte,

Nu te aud. De ce taci?

Afară e un străin, dar eroul s-a ridicat şi a ieşit.

Lupul are noaptea, eroul - sabia,

În spate e Volga, gerul te strînge de spate.

Nu-mi pare rău de nimic, nimic nu e pentru totdeauna.

Încă unde? Ce încă? Eu încă!

 

Goarna sună, eroul porneşte, zalele răsună,

Doar viscolul se înrăieşte şi vîntul te goneşte.

N-ai ieşi departe, n-ai cum să dai unul de altul,

Ziua e ca ziua, noaptea ca noaptea!

Încă unde? Ce încă? Eu încă!

 

Şapte, şapte, răspunde, şapte,

Nu te aud. De ce taci?

Afară e un străin, dar eroul s-a ridicat şi a ieşit.

Şapte, şapte, n-ar fi trebuit,

Şapte, şapte, dar poate că,

Şapte, şapte, dar dacă,

Şapte, şapte, ei, dacă.

Ar fi trebuit, ar fi trebuit! Dac-aş fi fost eu!

 

 

ORLANDINA

 

La miezul nopţii am ieşit la plimbare,

Mergeam în întuneric pe trotuare.

Deodată văd la colţ o fată

Cu faţa-n lacrimi.

"Unde, - zic, - te-am mai văzut?

Cine, - pune-mi, - te-a supărat?

Te-am uitat?

Eşti Orlandina, soarta mea,

Recunoaşte că te-am recunoscut"

"Da, eu sînt"

"Da, numele meu e Orlandina,

Da, Orlandina, Orlandina,

Să ştii, Orlandina, Orlandina

E numele meu.

Ai spus că undeva tu m-ai văzut?

Ştii că m-ai supărat?

M-ai uitat?

Dar pentru tine voi uita de lacrimi,

Te voi urma de mă vei chema,

Voi fi a ta".

"Eh, ce tare te-aş cuprinde,

Ţi-aş săruta mîneca hainei.

Hai, vino-n braţele mele..."

Şi-n acea clipă

Cu lînă fruntea fetei s-a acoperit,

Ochiul s-a înroşit, vocea i s-a piţigăiat...

Şi ochii ca la lup i-au strălucit.

Fioroasa m-a înşfăcat

Scoţînd un sunet ciudat

Un ţipăt turbat.

"Vezi tu, nu sînt Orlandina,

Da, nu mai sînt Orlandina,

Nu sînt deloc Orlandina,

Sînt Lucifer!

Vezi, acum eşti în mîinile mele,

Auzi mirosul sur şi-ngrozitor

Şi al focului fior?"

Astfel a zbierat şi şi-a înfipt dinţii

În ceafa mea veche şi plăpîndă

Însăşi satana,

Însăşi satana.

 

Pasărea

 

Cineva inutil stătea după geam

Şi iubire cerea.

Am lăsat totul pe mai tîrziu,

Îmi ziceam:

N-ai pentru ce să te baţi,

N-ai ce să-mparţi,

Toate-s la fel.

N-are rost să te enervezi

Acolo, după geam

Sînt pasăre, pasăre…

 

În stînga-i bloc, în dreapta – bloc,

Copiii au intrat în joc,

Un maidanez plimbîndu-se aiurea

Găseşte-o bombonică.

N-ai pentru ce să te baţi,

N-ai ce să-mparţi,

Toate-s la fel.

N-are rost să te enervezi

Acolo, după geam

Sînt pasăre, pasăre…

 

Pe-aproape un rug mirosea,

Un pod rulant încet cădea,

Stelele se scuipau, iar liftierul

A aflat tot adevărul:

N-ai pentru ce să te baţi,

N-ai ce să-mparţi,

Toate-s la fel.

N-are rost să te enervezi

Acolo, după geam

Sînt pasăre, pasăre…

 

Acoperişurile au văzut apusul

Şi pereţii n-au uitat încă războiul,

Iar eu sînt atît de bucuros, atît de fericit

Că cineva e fericit.

N-ai pentru ce să te baţi,

N-ai ce să-mparţi,

Toate-s la fel.

N-are rost să te enervezi

Acolo, după geam

Sînt pasăre, pasăre…