ALISA

(Selecţie & traducere de Mihail Vakulovski)

 

 

Mîine poate fi tîrziu

 

Rănile se tratează atît de greu.

Încă o inimă arde ca o torţă.

Steaua datoriei internaţionale

Înfrumuseţează stingerea într-o zi însorită.

Se pare că ai încurcat totul,

Un cuceritor nu poate să fie partizan.

Oare tu îţi aperi oraşul aici?

Oare datoria ta e să aperi islamul de isterici?

Mîine poate fi tîrziu,

Tu încă n-ai uitat să iubeşti.

Mîine poate fi tîrziu

Să trăieşti!

Sfîrşitul nu se potrivea cu începutul

Cînd politicianul te învăţa ce e viaţa,

Vă amintiţi cum v-au petrecut mamele,

Cum spuneau: „Fiule, să te întorci!”

Ştiu că tu ai ales să te arunci în foc,

Te cred că ai mers pînă la capăt,

Dar cît de tare a fost, cam atît de grea va fi mahmureala.

Şi cei care au rămas în viaţă

Tuşesc în noapte, dar iadul nu-i va lăsa să se întoarcă.

Feţele lor sînt foarte tinere,

Iar sufletele-s frînte, sufletele dor.

Un ciung de douăzeci de ani

A devenit dependent de iarbă străină.

Cu ţigara în gură intră în luptă,

Cu ţigara în gură intră în pat.

 

 

(piesa poate fi ascultată aici: http://www.youtube.com/watch?v=wkgaqckwTiw&feature=PlayList&p=99B97B84CFAB49F2&playnext=1&playnext_from=PL&index=12 )

 

 

 

Rap totalitar

 

Rapul totalitar nu vă e ha-ha,

Rapul totalitar e un fapt,

Rapul totalitar s-a format în ani de zile,

În sunetul sirenelor şi lătratul cîinilor.

 

Rapul totalitar e varianta

Reconstituirii bisericilor sub depozit,

Rapul totalitar e un dans:

Un pas înainte şi doi înapoi.

 

Rapul totalitar e echilibru,

Rapul totalitar e acţiune,

Rapul totalitar e un biscuite abstract

Şi un pumn absolut concret.

 

Rapul totalitar e un experiment,

Ca o perestroică de trezire a maselor.

Rapul totalitar e o voce caldă:

„Actele la control!”

 

Rapul totalitar e un acvariu*,

Pentru cei care cîndva au iubit oceanul.

Rapul totalitar e ca o grădină zoologică,

Cînd după gratii eşti tu însuţi.

 

Rapul totalitar e o licitaţie,

Unde eşti cumpărat, unde eşti vîndut.

Rapul totalitar e o junglă

În care, oricît de ciudat ar părea, se trăieşte.

 

Rapul totalitar e un televizor,

El ne conduce, ne învaţă să trăim.

Rapul totalitar e un film,

Dar despre acest film nu pot să vorbesc.

 

Rapul totalitar e un joc electric,

Un fel de break dans,

Rapul totalitar e o discotecă,

Unde îşi învîrte discurile sale artileristul Hans.

 

Rapul totalitar e la fel de vechi ca universul,

Atracţie vie şi acum.

Iar camera de rîs şi acum

E despărţită doar de o uşă de camera de tortură.

 

Iar publicitatea are propria voce,

Dar publicitatea nu e urmărită public

Şi dacă eşti cel ales de lunetă

Atunci eşti o ţintă sigură.

 

Rapul totalitar e doar un exemplu

De societate surdo-mută

Şi dacă aceştia nici nu prea văd

Atunci e cu atît mai bine pentru ei.

 

Dacă-mi veţi spune: „Ce-i cu chestia asta?

Tu, nene, eşti maximalist!”

Eu am să vă răspund: „Ce spui, führerul meu,

Eu pur şi simplu sunt antifascist!”.

 

 

* Notă: Poemul poate fi citit şi de sine stătător, dar un cunoscător al rock-ului rusesc va intra neapărat în jocul lui Kincev, care foloseşte multe denumiri ale formaţiilor rock ruseşti: Akvarium, Okean Elzy, Zooparc (am tradus „grădină zoologică”), Aukţion (am tradus „licitaţie”), Televizor, Kino (am tradus „film”), Diskoteka…

 

 

(piesa poate fi ascultată aici: http://www.youtube.com/watch?v=gS5EMI2uAk0&feature=related )

 

 

 

GENERAŢIA MEA

 

Două mii şi treisprezece luni

Sacrificate pentru un joc absurd,

Dar lumina stelei care a dispărut

Mai e încă lumină.

Ţie ţi-e foarte greu să crezi,

Drumul tău e de la acest perete pînă la peretele acesta.

Răspunde:

M-ai înţeles sau nu?

Din păcate, sînt slab, aşa cum a fost şi martorul ocular

Al întîmplărilor de pe muntele Pleşuv.

Eu pot să prevăd,

Însă nu pot să prevestesc.

Dar, dacă vei vedea cumva

Ochii mei la fereastra ta

Să ştii,

Am venit să nu te las să dormi.

Generaţia mea tace la colţuri,

Generaţia mea nu îndrăzneşte să cînte,

Generaţia mea simte durere,

Dar iarăşi sub bici e nevoită să intre.

 

Generaţia mea se uită în jos,

Generaţia mea se teme de ziuă,

Generaţia mea noaptea veghează,

Iar dimineaţa se devorează.

 

Ziua verde-albastră

S-a ridicat de unde-a trecut furtuna.

Ce sărbătoare frumoasă,

Dar se simte clar lipsa noastră.

Ţi-e greu să te hotărăşti, te-ai obişnuit

Să cîntăreşti - pentru, să cîntăreşti - împotrivă.

Înţelege,

Eu îţi dau o şansă.

A fi viu e meseria mea,

Asta e o semeţie, dar asta e în sîngele meu.

Eu pot să citesc în nori

Numele acelora care ar putea să zboare.

Şi, dacă vreodată

Vei simţi săgeţile Marii iubiri,

Să ştii,

Am venit să te ajut să te ridici.