MASHINA VREMENI / Andrei Makarevici

(Traducere de Mihail Vakulovski)

 

Oraşul de cristal

 

Ieri am fost

Într-un oraş imens,

Şi în fiecare casă

În loc de ferestre

Vedeam doar oglinzi.

 

Am mers pe străzi

Şi oraşul era plin de reflecţii

Care mă urmăreau ca nişte umbre,

Ascultîndu-mă tăcute.

 

Dacă pur şi simplu

Zîmbeam,

Tot oraşul îmi zîmbea

Şi dacă încurajam pe cineva

Toată lumea mă încuraja imediat.

 

Uneori mi se părea

Că oraşul e viu

Şi că sînt înconjurat

de un milion de oameni.

Nu îmi venea să cred

Că sînt doar eu,

Iar în jur sînt doar oglinzi...

 

Ele nu se pot certa:

Ele seamănă unele cu altele.

În scurt timp oraşul am părăsit

Şi oraşul s-a pustiit...

 

 

 

Plecînd – pleacă

 

Plecînd – pleacă, nu regreta şi nu zăbovi.

Ce ne aşteaptă în viitor?

Răspunsul la această întrebare

A fost adus şi dus de vînt.

 

Uită-i pe toţi cei care

Ţi-au rămas datori,

Ieşi în pragul casei

Şi spune-ţi: „Fugi”.

Lasă fetele să plîngă după tine,

Şi duşmanul să respire uşurat,

Iar cei care ţi-s dragi cu adevărat,

Te vor înţelege neapărat.

 

Plecînd – pleacă, nu regreta şi nu zăbovi.

Ce ne aşteaptă în viitor?

Răspunsul la această întrebare

A fost adus şi dus de vînt.

 

Să te rupi de tot ce ţi-e drag

Nu e deloc uşor,

Să laşi aici

Tot ce te ţine ca o ancoră.

Să dai chitara ta –

Lasă să cînte şi altcineva.

Să-ţi răsfoieşti cărţile preferate

Şi să nu alegi nici una.

 

Plecînd – pleacă, nu regreta şi nu zăbovi.

Ce ne aşteaptă în viitor?

Răspunsul la această întrebare

A fost adus şi dus de vînt.

 

 

 

Ea trece prin viaţă rîzînd

 

Ea trece prin viaţă rîzînd.

E vaporoasă ca vîntul şi niciunde în lume

Ea nu se va face de ruşine.

Metodă sigură de a fugi de probleme - de parcă n-ar fi:

În toate vede lumina de zi!

Ea trece prin viaţă rîzînd.

Se întîlneşte şi se desparte

Fără să se întristeze

Că întîlnirile-i sînt unice, iar despărţirile - imediate.

Şi noile chipuri

Se grăbesc să se topească

În cercul difuz

Cică de amici şi amice.

 

Şi noile chipuri

Se grăbesc să se topească

În cercul difuz

Cică de amici şi amice.

 

Ea trece prin viaţă rîzînd.

În vizită ea e la fel de distinsă

Ca acasă, unde totul i-e familiar.

Norocul e cu ea, viaţa i-a reuşit.

Şi toţi, fără excepţii,

Se întorc încîntaţi după ea. Şi nici nu observă

Cum nopţile plînge

Cea, care trece prin viaţă rîzînd...