Aureliu BUSUIOC

  Dragă  Vakulovski! 

Acum douăzeci şi ceva de ani un poet moscovit – Iacov Akim, mi-a arătat un manuscris cu o poezie care, pretindea el,  i-ar fi aparţinut lui Harms. Am ciitit bucata roşind. Şi iată de ce: 

      Один  венецианский доджь

                                   Сказал  ей: Дашь или не дашь?

                             То  бросило сеньору в дрожь

                          Переходящию в мандраж.

                                    Но он, упорный как  стропило

                                    Взял сеньору на таран.

            Ему сеньора уступила.

            Ей поноравился  тиран…

      Была  Эпоха Возрождения

      Нород был гол и необут.

      Но  как меняешь убеждения

      В тот миг когда тебя ебут… 

 

      Între timp, trecându-mi ruşinea,  m-am apucat să traduc această porcoasă bucată. Iat-o!

           

 Un doge, plin de-nfumurare

            I-a zis: Sunt sigur că mă  vrei!

            Ea l-a respins cu indignare:

            Avea principiile ei...

      Dar dogele, cuprins de friguri,

      A tăbărât pe ea turbat.

      Signora i-a cedat, desigur,

      Ba chiar l-a şi îmbărbătat.

            Sub a’ Renaşterii aripe

            Gemea poporul gol şi mut,

            Dar cum te lepezi de principii

            În clipa-n care eşti futut... 

 

      Nu ştiu dacă e de publicat, dar cred că e bine s-o foloseşti la apărarea prinţipurilor.

      Cu principiale salutări, A.Bus.