Ana DRAGU

 

păpuşa de ceară

 

 

do not disturb. noaptea îmi radiografiez oasele cu o lumânare. degetele se fac şopârle roşii cu inele ruginite la gât. apoi, pe fereastră intră cineva. degetele se sperie şi se ascund sub pat

 

 

 

şşşşt! nu mai plânge. ia, mănâncă, o să fie bine. te facem noi la loc. din seul ăsta rânced îţi facem un trup potrivit. cât să nu te vezi dintre oameni şi să avem şi noi ce strânge. din buruieni ochii deschişi, să ne aruncăm privirea, că prea ne e spaimă să privim în gol şi prea urât tot vorbind singuri. ia, mănâncă. din carne de vânat, o gură roşie. şi lapte. bea. o să vezi, îţi facem din el nişte oase ascuţite să nu mai îmbrace pielea ta toate nălucile. şşşt. mănâncă, bea. o să fie bine

 

 

 

nu ţi-am spus până acum. la noi e aşa: nu ne strigăm niciodată pe nume. ne chemăm, bătându-ne unul altuia în ferestre. creştem copii sălbatici şi ne tratăm cancerele pe ascuns. nici unul dintre noi nu ştie când celălalt se îmbolnăveşte. abia când unul din noi trage să moară, începem să bem. tot pe ascuns bem. din ceşti ieftine, cu „cea mai bu-nă ma-mă”, cele mai ordinare poşirci de culoarea ceaiului. da’ bem pe ascuns să nu ne vadă aproape mortul. stăm în jurul patului nemişcaţi şi bem până începe să se clatine. până când îi miroase moartea a ţuică fiartă. până strigă: „să nu vă prind la înmormântarea mea”. rămâneţi naibii aici şi bateţi în ferestre pe dinăuntru

 

 

 

dimineaţa, din inima mea înzăpezită doi copii fac bulgări şi numai pentru ei, la noi acasă iarna vine şi vara vine oricând. astăzi e vară. toţi trei sărim pe trambulină în aer.

trec pe lângă oglindă şi-mi ridic bluza. (burta asta mută tot nu crede că a avut de două ori inimă ochi şi gheare)