Constantin ACOSMEI

ZIUA ÎNTR-O CAMERĂ MOBILATĂ

 

 

(bîntuie schelete metalice prin oraş

 

 

nici o femeie nu vine să arunce o

 

 

halcă de carne peste hîrtiile mele

 

 

nici cîinele zabeu nu mai vine la noi

 

 

mă acopăr cu o şenilă mă gîndesc

 

 

dacă nu cumva am ajuns o povară

 

 

prea grea pentru frumoasa mea viaţă)