Alexandru VAKULOVSKI

 

Letopizdeţ

(roman)

 

 

23. Lars

 

 

Odată Baston a apărut la mine în Chişinău cu Lars. Lars era un blazat clasic, îl durea în pulă de tot ce se întâmplă în jur. După câte mi-a povestit Baston, Lars era dintr-o familie bine, cu rude prin ministere etc. Lars şi-a băgat pula şi a tăiat-o de-acasă. Apoi a fost găsit de cineva de la O. Băncilă la o mănăstire. Picta icoane. A fost adus la liceul de artă, era păcat să se piardă.

 

Lars se apucase să scrie şi şi-a băgat picioarele şi-n liceu. Scria piese foarte haioase. Ceea ce-l enerva pe Baston cel mai mult era că Lars putea să-i imite perfect semnătura. Lars mi-a lăsat atunci o casetă, o compilaţie de muzică bisericească şi trash. Lucram atunci la o revistă de căcat, aşa că într-o seară, când nu ştiu ce se întâmplase cu lumina, la o lumânare am făcut un trialog despre literatură. A ieşit destul de haios, chiar dacă, sau tocmai pentru că nu m-am mai dus la ziarul ăla. Trialogul a rămas doar în varianta lui audio, apoi s-a pierdut pe undeva.

 

Noaptea, când Baston se culca după ce ţinea un concert de vreo patru ore şi scria vreo zece poezii, ieşeam cu Lars la plimbare. Mergeam mai mult pe la Lacul Komsomolist şi înspre Buiucani, că p-acolo era mai mişto. Era înalt, slăbănog, cu plete lungi. Ştiu că mai avea un pseudonim cam deampulii, dar fiecare e cu pizda mă-sii.

 

Odată, când ne plimbam aşa, a oprit lângă noi o maşină de gabori. Erau doi. S-au legat de noi şi au încercat să ne lovească cu bulanul. Erau beţi criţă, aşa că i-am oprit mâna unuia, i-am tras bulanul din mână şi i-am tras un picior în coaie. Celălalt a scos pistolul şi a încercat să tragă, dar Lars i l-a smuls din mână. I-a împuşcat pe ambii. Apoi am tăiat-o. Dacă ne lăsam pe mâinile lor probabil că ne duceau undeva şi ne pizdeau cu bulanul aşa, pentru că Lars era pletos, şi român!, iar eu ras.

 

Apropo, faza cu români. A păţit-o Oedip. Accentul lui de basarabean s-a cam pierdut, dacă stă de vreo zece ani în Bucureşti. Într-o seară a nimerit şi el într-un scenariu relativ asemănător. Se ducea spre casă noaptea şi l-au strigat nişte gabori. A mers şi a constatat că toţi sunt vafli de beţi. L-au întrebat ceva şi el le-a răspuns. Atâta le-a trebuit: aista-i român, paţani, dă-i pizdeală pidarazului! Şi au tăbărât toţi peste el. Noroc că Oedip e sprinten când e vorba de menţi şi are picioare lungi. Altfel simţea pe propria piele gustul prieteniei moldo-române.

 

Mai târziu Lars a dispărut. Am aflat despre el doar că e bănuit că i-a furat verigheta mamei lui Baston, a împrumutat bani de la toată intelighenţia din Iaşi, de la cine a mai putut a mai furat câte ceva şi pa! pentru toată lumea.

 

Din când în când îi mai ascult caseta pe care a zis că va veni să şi-o ia. Mi-ar plăcea să ne mai plimbăm prin Chişinău, nu de alta, dar aveam discuţii interesante, pe mine nu m-a furat, deci era băiat bun.

 

(va urma)