TATUAJE

Mihail VAKULOVSKI

 

Cînd vine vremea gîştelor sălbatice

 

Cristian Robu-Corcan este un scriitor foarte, foarte bun, despre care nu se vorbeşte aproape deloc în mediile literare, chiar dacă ultimul său roman fusese publicat de “Humanitas”, editură exagerat de selectivă şi de pretenţioasă. Acum Cristian vine cu un nou roman, intitulat “Cînd vine vremea gîştelor sălbatice”. Mă gîndesc că scriitorul Cristian Robu-Corcan e atît de neîndreptăţit oarecum şi din cauza lui. Am citit cartea de la “Humanitas”, am scris despre ea, dar... nu-mi pot aminti cum se numeşte. Acum, după lectura acestui roman, îmi dau seama că titlul cărţii nu se prea potriveşte cu cartea şi, oricum, e un titlu pe care e greu să-l reţii. Îmi amintesc că-i spuneam lui Mitoş de la Planeta Moldova că titlul cărţii lui, “Organismecanisme”, e de nereţinut, iar el mi-a zis: “De ce să fie greu, e simplu: Organisme şi Mecanisme - Organismecanisme”. Să zicem că exagerez cu importanţa titlurilor, dar hai să facem un experiment, să ne ducem la un cenaclu unde citeşte Mitoş şi Cristi şi să întrebăm scriitorii din sală cum se numesc cărţile lui Mitoş şi Cristi. Pun pariu că în afară de “Kasa Poporului” n-o să ştie aproape nimeni nici un alt titlu, iar excepţiile o să confirme regula.

“Cînd vine vremea gîştelor sălbatice” este un roman care se întinde între două morţi dureroase pentru naratorul homodiegetic, Alexandru, un bibliotecar rebel de la Brăila, asta accentuînd intensitatea şi nervura textului. Cartea începe cu trezirea bruscă a lui Alexandru, aiurit după moartea bunicii. Se duce la domnul Goldberg cu fotografia bunicii, pentru că bătrînul este cunoscut pentru talentul şi darul său de a descifra viaţa oamenilor după o simplă fotografie, pe care o reface. Din acest moment toate încep să se amestece, toate încep să se lege, apare şi al doilea plan, care are loc în trecut şi care se împleteşte perfect cu primul plan, care are loc în prezent. Bunica îl scoate în prim plan pe soţul ei, bunicul care în război îi salvează viaţa domnului Goldberg (cu moartea căruia se va încheia cartea). Prezentul e savuros datorită personajului principal, care trăieşte scene tipice în biblioteca în care lucrează, cititorii de la bibliotecă înscriindu-se în anumite modele de cititori, apoi toate întîmplările trec şi prin sita lui Celuilalt, care e un fel de Alter Ego al lui Alexandru, vocea lui interioară. În “Cînd vine vremea gîştelor sălbatice” totul e ca la Cehov: dacă arma apare în actul I, în unul din actele următoare sigur se vor auzi împuşcături. Dacă în planul din trecut bunica lui Alexandru are o relaţie cu un soldat nazist din cel de-al II-lea război mondial, în planul din prezent Alexandru are o relaţie cu nepoata acestuia, care a venit în România să-şi caute bunicul... O carte perfect construită, personajele au atîta viaţă şi moarte în ele încît ai putea să te sperii de ele, iar acţiunile cărţii sînt atît de bine legate încît realismul lui Cristian Robu-Corcan devine magic. O carte foarte bună, pe care o recomand cu încredere, una din cele mai bune cărţi din literatura contemporană, o carte care ar trebui să rămînă în istoria literaturii române.

 

Cristian Robu-Corcan, “Cînd vine vremea gîştelor sălbatice”, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2008