Alexandru Vakulovski

 

Cum să devii un Nimeni

 

„Un „Nimeni“ este opusul lui „cineva“ la scară istorică, şi totuşi e o persoană care a fost numită cu insulta asta tocmai fiindcă a făcut ceva.

În Cum să devii un Nimeni e vorba de branduri personale, statutul de vedetă, classic media, new media, aşa cum arată ele în România, în 2009. Am împănat cartea cu poveşti trăite pe propria piele, anecdote care sper să aibă o încărcătură de mici studii de caz. În businessul ăsta, lucrurile nu sunt de fapt nici cum se spune la şcoala de jurnalism, nici ca-n ziarele de scandal. Cred că publicul vrea să ştie cum arată dinăuntru” – acesta este rezumatul de pe coperta a IV-a a volumului Cum să devii un Nimeni de Iulian Comănescu.

            Cartea m-a atras direct, încă de la titlu. Apoi, citind-o, mi-am dat seama că Iulian Comănescu a luat ce-i mai bun din fiecare profesie şi de la fiecare îndeletnicire pe care a avut-o. Şi după o notă despre autor, vedem că Iulian Comănescu ar avea de povestit câte ceva: „A fost, pe rând, redactor, redactor-şef, producător executiv la ProTV (1996–1998), redactor-şef adjunct la Unica (1999–2003), senior editor la TVmania (2003), redactor-şef la Realitatea TV (2004), editor mass media la Evenimentul Zilei (2005 – 2006). În prezent este managing partner la Comanescu SRL (consultanţă media); printre clienţii săi se numără Coca-Cola România, Edipresse-A.S., Hotnews.ro, OMV Group/Petrom, Grupul Realitatea-Caţavencu, Ringier România, Tempo Advertising, UPC România, Adevărul şi Parlamentul European.”

            Cartea are 5 capitole: Imagine şi brand personal; Vedete şi celebrităţi: imaginea la o altă scară; Polii de putere şi jocurile din media clasică; Hăţişul new media; Politicieni şi strategii de comunicare. După cum vedeţi, lucrurile despre care scrie autorul sunt serioase. Totuşi Comănescu vorbeşte foarte relaxat despre ele. În Oralizarea textului vedem că autorul vede un avantaj lingvistic al internetului faţă de textul scris clasic tocmai prin oralizarea textului. Ei bine, aşa scrie şi Comănescu: ai impresia că îţi povesteşte un prieten. Şi povesteşte de la lucruri teoretice până la picanterii din viaţa vedetelor şi politicienilor români. De fiecare dată povesteşte însă şi amănunte pe care le-a trăit printre jurnalişti, politicieni şi vedete. Ceea ce dă cărţii o aură de autenticitate. La orice amănunt teoretic, Iulian Comănescu dă exemple din propria experienţă. Spune şi foarte multe curiozităţi, unele foarte interesante, chiar dacă lui i se par nesemnificative. De exemplu, într-o notă scrie că e rudă cu Ştefan Petică: „Desigur că nimeni, în afară de mine şi poate G. Călinescu, nu-şi aminteşte de simbolistul astăzi uitat pe nume Ştefan Petică, rudă cu tata şi bunicul.”

            Ca să fie mai accesibilă, cartea conţine şi un glosar de romgleză – termeni din engleză preluaţi din internet deja şi în comunicarea cotidiană.

            La un moment dat, trebuia să trimit de la un internet din sat un fişier video pentru emisiunea După bloguri de la Realitatea TV. După ce am încercat să trimit documentul prin metodele tradiţionale, le-am spus autorilor emisiunii că renunţ, că poate altă dată, pentru că la ce viteză e în sat mi-ar trebui zile întregi să-l trimit. Ei nu au vrut altă dată, aşa că m-au pus în contact cu „un foarte bun specialist în IT”. Aşa am făcut cunoştinţă prin mess cu Iulian Comănescu. M-a mirat la început că scria pe mess cu majuscule, corect gramatical. Citindu-i acum cartea am înţeles de ce. Nu scrie doar corect gramatical (chiar şi pe mess), ci în general e corect. Chiar dacă spune multe picanterii, Comănescu nu-şi bârfeşte foştii colegi şi preferă bunul-simţ şi ironia: „Viaţa e mult mai complexă decât toţi algoritmii de perfecţionare propuşi. Bunul-simţ este preferabil întotdeauna reţetelor infailibile în zece puncte, care te pot transforma într-o paparudă socială.”

            Cum să devii un Nimeni e o carte foarte proaspătă şi vie în care poţi găsi rânduri despre evenimente recente. De exemplu, găsim rânduri şi despre protestele din august din Chişinău. Aş fi curios dacă ar fi analizat şi „brandurile” politicienilor moldoveni, cred că ar fi ieşit nişte pagini excelente.

            Foarte bine scrisă, de parcă ar fi o poveste, dar bine structurată, cartea atrage cititorul imediat. Ca să nu mai spun că e şi utilă. Pentru cei din advertising, jurnalism, cât şi pentru cei ce vor să-şi îmbunătăţească brandul personal, dar şi să afle ce salariu are Andreea Esca.

 

Iulian Comănescu, Cum să devii un Nimeni: mecanismele notorietăţii, branduri personale şi piaţa media din România; Ed. Humanitas, Bucureşti, 2009