Flori BĂLĂNESCU

 

Retorica singurătăţii

 

   

să îi ţii de mână

să le spui poveşti

şi să îi mângâi

să fii sora cea bună

apoi cea mare

mai apoi cea mică.

te vor blondă brună roşcată

dar asta nu se poate nu-i aşa

mereu te simţi prinsă la mijloc

inima se răscoleşte în timpane

ca iepurele de câmp

ţâşneşte şi nu ştie încotro.

vrei să fii totul

ei vor să fii toate

şi să le dai totul

dar noi ştim că nu e posibil

una dintre noi va obosi

apoi cealaltă

apoi când una când cealaltă

cu tot cu trecutul lor.

nu ai ce să amâni

erai aproape femeie

aproape mamă

fără să fii eşti aproape

fără să fii aproape că eşti.

zeul este neîndestulat

zeul se plictiseşte

zeul este un copil neînţărcat…