Mircea Cărtărescu

Garofița

 

Teiul Doamnei pare zugrăvit în cridă.

În cofetărie intră o gravidă.

Astfel stă la coadă între mușterii

Ca o garofiță între păpădii.


Astfel între brazii cu tulpini de ceară

Lîng-un șipot dulce șade-o căprioară.

Checuri cu stafide doarme în vitrine.

E frigoriferul greu de savarine.

Eu la o măsuță îmi consum frucola

Și citesc cum Nica pleacă la Socola,

Că-l predau pe Creangă astăzi la amiază.

Mușteriii merge, coada-naintează


Rumeioară jună, cu burtica mare,

A ajuns în față chiar la vînzătoare:

- Mumă-mea, duduie, astăzi m-a trimis

să îmi dai pachetul ce i l-ai promis:

patru excelenturi, două amandine

și ilone șase, glazurate bine,

cinci cutii de frișcă albă ca zăpada

și fursecuri unse gros cu șocolada.


Vînzatoarea scoate un oftat adînc.

Pe la mese pruncii cremele-și mănînc.

- Mergi și spune celei care te-a trimes

Că i-am pus și nuga, un delicates,

Și că totul face, socotit în lei,

Doar un fleac, o sută patruzeci şi trei.


Lămpile gălbuie, de la fondul plastic,

Dau cofetăriei un lucit fantastic,

Iar copila noastră, galeș durdulie,

Vine la măsuța-mi cu o sarailie.

Coamele îi trece dincolo de șale.

Are sub bluziță două portocale

Iar sub gene lunge, ca de hurioară,

O privire dulce, ca de surioară

Și-un obraz ca luna, pal îi schînteiază.

Mușteriii merge, coada-naintează


Eu îmi pun șepcuța şi cu forțe nouă

Merg să-l iau din stradă pe 109.


(selecţionerul lunii februarie 2017 la

TIUKpoemul săptămînii

este Iulian Băicuş)