Gheorghe Tomozei


Caii


Caii bătrâni spre abatoare,

indii, mărgeanuri șiroind și asii,

ei, blânzii ce, ca niște șerpi ai casii,

ne-au privegheat pereții-n clătinare.

Nici capetele nu-și vor mai întoarce

cu coamele tot falnice, vibrând,

ei, galopând pe nouri și pe vânt,

pe lung de săbii și săgeți de arce.

Ei mișcă-n mers biblioteci de oase,

cu biblii îngropate-n palimpseste,

foi de papirus, pergamente roase,

caligrafii de sânge, pe mătase;

ei ni-s speranța dacă, peste creste,

mai e vreun țărm necunoscut. Și este!

(selecţionerul lunii ianuarie 2017 la

TIUKpoemul săptămînii

este Florin Dumitrescu)